Madam Prună dă doar dude

Noi, ăştia mai trecuţi prin tranziţie, am avut parte de „50 de magazine într-unul singur”, Victoria, de cei „15.000 de specialişti ai Convenţiei Democrate” întruchipaţi de Victor Ciorbea şi, mai nou, de oastea cea nenumărată şi social-tehnocrată a domnului Cioloş, o oaste de strânsură al cărei simbol absolut credeam, până mai ieri, că va rămâne ginecologul din fruntea departamentului de comerţ exterior. Ei bine, ne-am înşelat, căci esenţa, dacă nu chiar chintesenţa guvernării tehnocrate e de… Prună. După manifestările recente, unii, cu gândul la Monica Macovei şi nostalgii după ochii lui Dobrin, ar zice chiar de „două prune” deşi, în ultima vreme, ministreasa cu acest nume dă doar dude. De-o să ajungem, în curând, s-o plângem pe „nu fu să fie titular al justiţiei” Cristina Guseth, al cărei handicap, lipsa studiilor de drept, putea măcar constitui o scuză.

După ce, întru mistificarea revirimentului năvalnic al „ochiului şi timpanului”, a scos din puţul gândirii gogomănia că drepturile omului ar fi un lux pe care românii nu şi-l pot permite şi n-a păţit nimic, Prună o comite din nou. De data aceasta, în acelaşi scop al justificării „republicii procurorilor” şi serviciilor, „mai-marea” peste justiţia dâmboviţeană alimentează opinia publică cu declaraţii iresponsabile despre aşa-zisa „imunitate avocăţească”. „Se sparie gândul”, vorba cronicarului, de atâta inconştienţă şi lipsă de conştiinţă, mai ales că doamna se pretinde, la bază, jurist. Cică să ne mai lase UE cu confidenţialitatea client-avocat, că asta ar urma să fie obligatorie abia din 2018 încolo! Însă cu principiul similar din dreptul român ce facem, Madam, îl suspendăm pâna la noi ordine? Luăm balanţa din mâna Zeiţei justiţiei şi o dăm la fier vechi? Eliminăm din sistemul judiciar avocatul-apărător şi lăsăm doar procurorul-acuzator? Pai, poate desfiinţăm şi judecătorul, că verdictele se dau, oricum, cu mascaţi şi mânie oengist-proletară, la televizor.

De când justiţie egal procuratură, iar vinovăţia e prezumată, asistăm, în numele unei anti-corupţii de tip slogan, din aceeaşi categorie atotcuprinzătoare şi goală a „interesului national”, la un iureş de interceptări, filaje, flagrante, percheziţii, înscenări, denunţuri, puneri la zid, acuzaţii… Chiar dacă, în multe cazuri de incomozi, e limpede ca lumina zilei că fapta nu există şi că, odată ajunşi în faţa judecătorilor, suspecţii vor fi exoneraţi, pe ecrane continuă să defileze mituitori care nu au dat mită şi acuzaţi de luare de mită care nu au luat, mărturisitori mincinoşi care au furnizat „răspunsuri neconforme adevărului” la întrebări care nu li s-au adresat şi, evident, delatori-manglitori iertaţi de returnarea prejudiciilor pentru că s-au orientat şi că au turnat la timp pe cine trebuie. E o restauraţie securistică pe care noi, veteranii tranziţiei spre nicăieri, nu credeam să trăim s-o mai vedem vreodată…

Dacă nu am avea „bănuieli rezonabile” că e un sistem anume virusat, am putea zice că Guvernul actual întreţine o stare de permanentă suspiciune, prin diletantismul şi lipsa de informare a celor care îl compun şi care par că, în cele şase luni de când, cică, ar fi la butoane, n-au învăţat nici măcar ce instituţii există în ţara asta. Tot Madam Prună explica semidoct mai dăunăzi, înainte să sară pârleazul la Metrou, că accesul procurorilor la informaţiile bancare, conform Ordonanţei de Urgenţă de modificare a Codului de Procedură Penală, va fi ceva de genul: procurorul se duce la bancă şi întreabă dacă Prună are cont sau nu, fără a putea afla numărul contului sau detalii despre tranzacţii. Bietul procuror, mai-mai să-i plângi de milă… Şi asta în condiţiile în care, de ani de zile, băncile, prin lege, raportează la Oficiul pentru spălarea banilor orice tranzacţie mai mare de 10.000 euro. Căci, dacă n-ar fi fost aşa, cazul Mătuşa Tamara nu exista. Dar ministra Prună nu o fi auzit de Oficiul ăsta, că a fost inventat de alt guvern. Substituţia prin înlocuirea întregului de către parte şi a superiorului de către inferior e stupefiantă: Codurile se modifica prin OUG, legile se modifică prin ordine de ministru, proiectele aprobate de guvern se modifică de ministere, avizul justiţiei pe proiectele de acte normative devine facultativ, facultativul devine derizoriu, derizoriul se aneantizează…

Cum a fost, bunăoară, cu CES-ul (Consiliul Economic şi Social) de unde, cu surle şi trâmbiţe, Guvernul a anunţat că şi-a retras reprezentanţii în favoarea ONG-urilor (!?). Şi atunci, cu ce factor responsabil să mai discute patronatele şi sindicatele? Cu aşa-numita societate civilă de tipul „România curată”, „România respiră”, „România delirează”, care căpuşează din ce în ce mai mult guvernarea sugându-i toată vlaga democratică pe principiul „eu te-am făcut (a se citi: adus la putere), eu te omor”? Chiar dacă avizele CES sunt consultative, măcar la modul formal era o spoială de dialog tripartit pe proiectele de lege: patronate-sindicate-autorităţi. Băieţii şi fetele astea din Guvern, experţi de Bruxelles, nu par a fi auzit încă de „checks and ballances”, de controlul şi echilibrul democratic rezultat din interacţiunea diverselor forte. Aşa că următorul pas logic din punctul lor de vedere ar fi interzicerea partidelor politice, pentru că politica e câh!, şi proclamarea democraţiei sociale civile. Pentru că, nu-i aşa, în zilele noastre, vă leat 2016, tehnocraţia subminează democraţia.

P.S.: Din puţul gândirii tehnocrate: „fumatul ucide de trei ori mai mulţi români decât accidentele rutiere”. În sfârşit, avem o bază teoretica sănătoasă, care justifică, cinic, de ce nu mai avem nevoie de autostrăzi: statistic şi per total, dacă interzicem fumatul, mortalitatea scade. Exact ca în Uganda, ultimul exemplu de urmat în materie de fumat.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.