Dacă şi dacă şi dacă

Dacă Dan Condrea era în viaţă, acum ar fi fost în faţa procurorilor şi i s-ar fi comunicat că ar putea primi doar jumătate din pedeapsă dacă ar avea de denunţat pe cineva care s-ar fi aflat în spatele Hexi Pharma.

– Aş avea, dar am o întrebare, domnule procuror.

– Ascult.

– Dacă acel cineva e un serviciu secret?

– În acest caz, va trebui să declinăm dosarul la Parchetul Militar. Dar am şi eu o întrebare: cu ce ţi-ai putea susţine denunţul?

– Cu nimic. Toate transferurile de bani către acel serviciu sunt acoperite prin persoane din afara serviciului, care au depus jurământ să nu trădeze secretul. Sunt persoane juridice şi fizice cu care am avut contracte de toate felurile.

– Una din aceste persoane fizice ţi-a cerut să diluezi substanţele dezinfectante?

– Da. Dar nu pot dovedi cu nimic această cerere.

– Sfatul meu, domnule Condrea, e să luaţi pedeapsa integrală.

Dacă Dan Condrea ar fi avut un accident mortal suspect (cazul real), procurorul ar fi acum obligat să ia în seamă şi ipoteza accidentului regizat şi ar rebui să caute autorii eventualei regii a accidentului (fie că aceştia ar fi autorii morali ai sinuciderii, fie că ei ar fi autorii unei dereglări tehnice a maşinii). Aceşti autori ar fi căutaţi, acum, pentru crimă, nu pentru rolul lor în fraudele de la Hexi Pharma. Un dosar de crimă ar ajunge tot la Parchetul Militar dacă acei autori sunt ofiţeri, dar nu ar mai trebui să se facă şi deconspirarea secretului de stat care a protejat Hexi Pharma.

Iată de ce, în ipoteza a doua, Dan Condrea ar fi avut motive să aleagă sinuciderea:

– dorea să se ajungă la acei ofiţeri din spatele Hexi Pharma;

– nu dorea să se facă vinovat de deconspirarea unui secret de stat;

– dorea ca fiica sa să beneficieze de asigurarea sa de viaţă;

– nu dorea ca fiica sa să rămână cu memoria unui tată trădător, dar nici cu amintirea unui tată mai rău ca doctorul Mengele.

E destul de limpede cum s-au împărţit comentatorii cazului în media:

– acoperiţii serviciilor susţin versiunea accidentului fără regie;

– criticii serviciilor susţin sinuciderea indusă de presiunile celor din umbră;

– radicalii anti-servicii susţin că acel cadavru din accident nu ar fi corpul neînsufleţit al lui Dan Condrea;

– cei care dau vina pe mafie (nu pe servicii) susţin existenţa unei mâini criminale;

– cei mai naivi, indiferent dacă sunt sau nu critici ai serviciilor, susţin versiunea unei sinucideri fără autori morali;

– ipoteza de mai sus susţine sinuciderea fără autori morali direcţi, care să fi făcut cine ştie ce presiuni insuportabile asupra lui Dan Condrea; ipoteza de mai sus susţine că Dan Condrea însuşi a fost foarte surprins de proporţiile diluării dezinfectanţilor (mult peste ce a cerut el angajaţilor săi) şi a suspectat câţiva angajaţi de dublă supunere la comandă; ipoteza de mai sus susţine, pe scurt, că Dan Condrea s-a sinucis ca să orienteze ancheta (şi opinia publică) către comanditorii din umbră ai afacerii fără să fie obligat să apară în ochii fetiţei sale ca un trădător, ori ca un criminal.

Copleşitoarea încercare instituţională de muşamalizare a cazului Hexi Pharma (până la ora morţii lui Dan Condrea) pare a fi indiciul cel mai relevant pentru media de bună credinţă că avem, în acest caz, cea mai importantă misiune a presei pentru anii următori.

Lanţul afacerii Hexi Pharma este, acum, limpede: 1. Fabrica de produse Hexi Pharma; 2. Laboratoarele de control asupra acestor produse; 3. Controlul epidemologic din spitale; 4. Lipsa de reacţie a celor sesizaţi cu fraudele Hexi Pharma (sau lipsa de reacţie a celor din SRI care aveau datoria sesizării); lipsa de iniţiativă a legislativului în materia legilor ce ar fi putut corecta neregulile.

În fiecare din aceste cinci puncte, dacă presa noastră ţine să-şi spele obrazul pentru decăderea sa profesională şi morală din ultimii ani, are datoria să producă anchete complete, cu rezultate clare. Dacă măcar unul din aceste puncte va scăpa interesului presei, asta va însemna că nu mai avem ce aştepta de la singura instituţie ce părea a nu fi fost sută la sută mafiotizată.

E nevoie de resurse mari. Avem modelul Rise Project: diviziunea muncii. Un cartel de presă focusat pe acest obiectiv: tu anchetezi fabrica, tu anchetezi laboratoarele, tu anchetezi controalele epidemiologice etc. Dacă nu mai avem resurse umane pentru un asemenea tip de colaborare (şi de încredere), ne vom merita soarta. Vom muri şi vom mai vedea noi…

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.