Eu zic că “Soulbook” sigur-sigur vine – daţi-mi, vă rog, un Like!
Au fost şi nu prea au fost ştiri interesante în ultima vreme. Ceva lansări (în lume şi câteva şi pe la noi, dar nu le repet, le transmitem zilnic pe enewsletter), câte ceva despre burse şi ce s-a mai întâmplat cu marile corporaţii de IT, cloud-ul este peste tot – acum şi în varianta mobile, cam prin luna mai lumea s-a prins că PC-ul a murit sau, în sfârşit, că este pe trendul acela ce duce inevitabil în jos (vom comenta într-un editorial viitor mai pe larg despre era post-PC şi cine sunt actorii ei), ceva scandal planetar în “chestiunea” NSA care a generat ceva deranj, pe la noi pe aici, căldura a moleşit cam totul, aşa încât, mi-am propus să scriu acum despre ceva ce mi-a atras atenţia zilele trecute. Mă rog, mai multe lucruri mi-au atras atenţia în ultima perioadă, dar consider că pacea în lume şi în zonele fierbinţi nu este totuşi de competenţa noastră, aşa că rămânem în domeniul de care ne ocupăm de ceva vreme şi vom face şi o mică incursiune şi în domenii conexe.
Cum spuneam, mi-a atras de curând atenţia un studiu al Universităţii Cambridge şi al Microsoft Research (deci, surse extrem de serioase), care în esenţă spune aşa: în funcţie de “Like”-urile pe care le dăm pe Facebook (şi să nu ne imaginăm că le ştim, pe “Like”-uri, adică, doar noi şi “prietenii” noştri de pe Facebook), oamenii cu pregătire psihologică şi sociologică pot să ne facă un profil complet. Când spunem “complet”, profilul aşa şi este. Deci se poate afla despre noi totul. Preferinţe culturale (asta poate fi de bine, dar nu se ştie niciodată!), sex, religie, hobby-uri (mă rog, asta este aproape evident), opţiuni politice, status marital, preferinţe sexuale, grad de inteligenţă, stabilitate emoţională, cât şi ce bei (başca drogurile), vârsta, rasa, gradul de satisfacţie în viaţă, în fine, ce să mai vorbim, totul!
Cunoaşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi! Oracolul de la Delphi a fost rescris. Cunoaşte-te pe tine însuţi (şi atunci voi cunoaşte întreg universul)? La ce ţi-ar mai folosi dacă nu ştie nimeni? Şi dacă nu îţi dă nimeni un “Like”?! Problema este că te cunosc alţii şi ţie nu îţi spun decât poate atunci când este nevoie.
Ce ar fi să aplici pentru un job la o bibliotecă, una mare, sau la un muzeu, şi tu să deteşti cărţile şi să nu fi călcat niciodată într-un muzeu confundând instituţia de artă cu pozele lipite în staţiile de metrou?! “Pot să învăţ! Pot să mă schimb! Pot să pun mâna pe net şi să văd una-alta despre, cum ziceaţi?, Rembrandt (ah, se scrie cu ‘t’ la sfârşit, că nu scriu şi ăştia ca oamenii!)“, zici cu voce sugrumată! “Şi, în fond, aplic pentru un post de pază, am ochii buni, ştiu astea cu tehnică, mă concentrez bine, ştiu cu karate şi alea când trebuie să mă bat, am forţa şi condiţie fizică, care e problema?!” Păi vedeţi? Tocmai asta este problema. Că dacă ai dat prea multe “Like”-uri la Jackie Chan, Steven Seagal înseamnă că eşti agresiv, nu îţi pasă prea mult de valori (deci, tu, care vrei la pază la muzeu, poţi foarte bine să păzeşti o pizzerie, ce mi-e pizza, ce mi-e tabloul), nu eşti foarte inteligent (la această categorie de modestie neuronală intră şi cei care au dat “Like”-uri la Harley Davidson, Lady Antebellum, Chiq and I Love Being a Mom, aşa zice studiul), nu pui preţ pe lucruri şi haine că se rup la bătaie, fapt pentru care te îmbraci de la second-hand, îţi place berea ieftină (că e mai multă), nu ai relaţii stabile, dar s-ar putea să fii heterosexual, nu îţi vizitezi mama la azil, mănânci fast food din cel mai prost, te uiţi noaptea între 2 şi 4 la filme porno, îţi place Pamela Anderson, nu te duci la biserica de lângă tine că e lângă bar şi greşeşti uşa mereu, eşti totuşi creştin, pe scurt, lasă-ne!
Dincolo de glumă, studiul acesta vorbeşte despre o realitate mult mai amplă! Şi, evident, mult mai complexă. Oare câţi nu am fost tentaţi să dăm “Like”-uri la cererea unui “prieten Facebook” pentru o cauză oarecare, pentru o petiţie, pentru o expoziţie, pentru o teorie care iese din tiparul obişnuit, pentru un curent filozofic sau de cunoaştere? Sau, cum scriam mai demult, pentru Sfânta Parascheva, că şi ea are cont pe Facebook alături de mulţi alţi sfinţi, biserici, cluburi, doctrine, yoghini, culte, pasiuni, totul şi toate au “cont” pe Facebook! Unii spun că de fapt nu este o mare găselniţă. A caracteriza oamenii în funcţie de personalitatea lor, de caracterul lor etc. nu este ceva nou. Big Data Analytics face asta cu brio de mult! Fel de fel de formulare circulă de mult în diferite ocazii şi situaţii pe care oricine le-a completat senin. Aşa se studiază comportamentul clienţilor, cerinţele lor, în acest mod se ajustează mai bine ofertele şi serviciile unei companii. Iar aceste analitice care “sapă” în big data în funcţie de diferite criterii şi cuvinte cheie nu sunt aşa de departe de Facebook şi “Like”-urile de acolo. În esenţă, reprezintă acelaşi lucru, desigur cu câteva nuanţe şi deosebiri importante pe care vă las să le descoperiţi singuri.
Totuşi, orice model şi modelare prezintă virtuţi limitate. Există excepţii, există concluzii bazate pe statistici nu o dată incomplete şi, evident, nu există nici un model perfect care să emuleze sută la sută personalitatea unui om. Ce te faci însă cu această lume grăbită, neatentă, pentru care timpul înseamnă exclusiv bani (şi nu o importantă resursă de viaţă pe care o poţi modela cum vrei), lume care – indiferent de postura în care se află, nu mai are răbdarea investigării şi cunoaşterii reale. Şi cred că nici nu mai vrea – în cea mai mare parte a ei – pentru că a apela la un model, la un studiu (făcut de o insituţie cu patalamale grele), la un şablon te scuteşte de fapt de orice responsabilitate.
Deci eu vă propun un shortcut, cum ar zice anglosaxonii în poveste: să nu ne mai încurcăm atâta cu Facebook, să trecem direct, vorba unui dramaturg român, la sectorul suflete.
Deci, vă propun “Soulbook”. Îmi dă cineva un “Like”?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.