„Cei care nu aveţi locuinţe vă veţi muta în palatele poliţiştilor”

Un bărbat înalt, împachetat într-un pardesiu negru şi cu pleşuvia scoasă la iveală mă anunţă, cu voce tăioasă, că nu mai sunt locuri la parter. „Încercaţi la balcon, acolo au urcat mai puţini.” Minte, descopăr mai târziu. La balcon mai sunt doar câteva scaune goale. Celelalte sunt ocupate de femei şi bărbaţi de vârsta a treia care aplaudă frenetic atunci când preşedintele Partidului Poporului (PP) Dan Diaconescu, aflat în vizită la Iaşi sâmbătă, 15 ianuarie, le promite că îi va îmbogăţi peste noapte. Unii dintre ei se ridică în picioare brusc, aprobă cu încântare şi îşi lungesc gâturile, să îl admire mai uşor pe „viitorul preşedinte al ţării”. Un soi de „Dan Diaconescu Direct”, într-o sală cu peste 800 de aplaudaci care tresaltă ca nişte mingi, ţipă de fericire sau bocesc a necaz, totul la comanda prezentatorului.

Naţiunea înflăcărată, gătită, umedă

De sus, de la balconul cinematografului Republica, spectacolul capătă şi mai mult aparenţa unui show regizat. Până să înceapă transmisiunea, Dan Diaconescu păşeşte semeţ ca un prinţ în sală, înconjurat de mâini care vor să îl atingă, să îl îmbrăţişeze, să se asigure că e real, e acolo şi e pentru popor. Sala plină geme la fiecare frază spusă cu înflăcărare. Nea Vasile, de pildă, bărbatul cu chipiul tras pe sprâncene şi cu mâinile ascunse în buzunare, respiră anevoios, îi aud horcăiala, deşi sprijină peretele din spatele meu. E suficient însă să fie anunţat că „momentul deşteptării naţionale a sosit!”, de către Florin Buzatu, preşedintele interimar al filialei municipiului Iaşi a PP, ca să îşi scoată mâinile butucănoase la vedere şi să fluiere armonios şi admirativ.

În stânga lui, două femei de vârsta a treia, gătite ca de sărbătoare, povestesc între ele şi se asigură cu un optimism transparent că „totul va fi bine. Domnul Dan Diaconescu ne va salva de la moarte, nu ne va minţi precum Băsescu”. Ele ştiau dinainte de vizita preşedintelui PP, nu au ajuns în sală din întâmplare, precum toţi ceilalţi, ademeniţi de un banal pliant primit pe stradă. Nu, cele două prietene cu feţe sulimenite şi un zâmbet umed lipit de obraji, deşi stau tocmai la balcon, l-au urmărit pe Dan Diaconescu în fiecare emisiune şi au venit la Iaşi cu o desagă de omagii şi urări de bine. Când îl aud pe unul întrebând: „Dacă ne minte preşedintele, ce să facem? Domnul Diaconescu să spună în faţa sălii ce să facem!”, se îndreaptă indignate. „Nu se poate, ăsta e omul lui Boc, s-a infiltrat printre noi, daţi-l afară!”. Un puşti de vreo 12 ani, care le însoţeşte, râde copios. Îl amuză teribil reacţiile celor două femei, deşi nu înţelege nimic din ce se vorbeşte la microfon.

Partidul de 1333, „de senzaţie”, de 20.000 de euro

Şi se spun lucruri importante. „Vreau să vă ajut cu televiziunea mea, cu tot ceea ce înseamnă credibilitatea lui Dan Diaconescu în România” sau „Vrem ca parlamentarii să nu mai primească salarii”. Până aici, avem forfotă şi şuierături încărcate de admiraţie visătoare şi stimă. „Trebuie să avem şi preşedinţia şi Guvernul pentru a putea da cele 20.000 de euro promise fiecărui român” însă scoate fiara din fiecare, poporul aruncă ţipete printre dinţii viguroşi, iar „cei care nu aveţi locuinţe vă veţi muta în palatele poliţiştilor din Iaşi” îl aduce pe culmile extazului. Naţiunea e cucerită, alte declaraţii de amor sunt inutile.

În dreapta şi în stânga domnului Diaconescu stau cuminţi Sorina Man, un alt preşedinte PP, şi Mihai Vieriu, liderul organizaţiei judeţene PP Iaşi. Ambii îşi întorc obrajii către patronul OTV de fiecare dată când acesta ia cuvântul. Povestea omului e tristă, pentru că deşi „aş putea să am propria mea insulă undeva departe, să plec cu elicopterul şi avioanele mele, am fost închis”. Nimeni nu înţelege de ce a intrat în politică şi de ce e acum în sala asta întunecată de cinematograf în loc să se bronzeze pe un şezlong pe ţărmul oceanului. „Nu aş avea de ce să vă mint, eu am avut şansa de a-mi realiza năzuinţele. Multă lume mă întreabă dacă îl voi numi pe Traian Băsescu prim-ministru (un puhoi de «Nu-u-u!» se revarsă din plămânii alegătorilor). Atunci când am văzut ce a putut să îmi facă mie, cel care l-a susţinut invitându-l în emisiune, atunci am luat hotărârea de a intra în politică. În închisoare, toţi ştiau deja că urma să fiu arestat, numai eu am aflat când mi s-a făcut percheziţie. Atunci m-am hotărât”. Un „Bra­vooo” sălbatic confirmă decizia „viitorului preşedinte”.

După alte câteva intervenţii din public, acesta se întoarce cu nostalgie în vremuri apuse: „Când eram eu mic, vă amintiţi şi dumneavoastră, cei mai importanţi oameni într-o comună erau medicul şi învăţătorul. Astăzi nu mai e la fel. Ei trebuie să aibă salarii europene”. Cele două cuvinte magice au ajuns drept în inima lui nea Vasile. Bărbatul face un pas în faţă, îşi netezeşte brusc fruntea şi aud un alt „Bravo!” ţâşnind din suflet. E atât de încântat de ceea ce aude încât se repede spre uşă şi îl zăresc mai târziu jos, la parter, înotând printre bodyguarzi într-o încercare disperată de a ajunge în faţa oratorului.

De la microfonul principal aflăm că cei mai buni doctori din lume sunt în România şi că medicii de la Viena sunt la origine români. Apoi, Partidul Poporului nu va fura bani când va ajunge la putere, nu este subvenţionat de la stat, iar cei care vor identifica membri ai altor formaţiuni politice din România infiltraţi în rândurile PP pot trimite un SMS la 1333, „aşa precum v-aţi obişnuit să semnalaţi aceste lucruri”. De asemenea, am fi putut avea o agricultură „de senzaţie” dacă alegătorii nu votau „pentru PSD, PDL, PNL, PC, UDMR”. Adică, dacă nu votau deloc.

Foto: David Dorohoianu

Între Diaconescu şi români, o idilă

În timpul discursului, un bărbat în geacă foşnitoare se apropie de mine. „Domnişoară, dar de unde sunteţi? De ce vă notaţi în carnet?”, mă întreabă misterios. Răspunsul meu nu îl satisface, o fi crezut că sunt vreun spion de la concurenţă. După ce se asigură că nu e aşa, îmi urează baftă cu glas dulceag.

La fix. Cuvintele patronului „televiziunii poporului” au gust de miere. Cei peste 800 de spectatori se gudură şi se întrec în urale. Baciu Constantin, de pildă, un bărbat pipernicit, cu obrajii supţi, declară: „Vă admirăm pentru curaj, să avem grijă însă la celelalte partide, la prietenii pe care vi-i faceţi”. Aceştia îi pot fi duşmani, de fapt, iar cu asta nu se glumeşte. Trebuie distruşi. Cel puţin, aşa crede un alt fan aprobat în cor de mulţime: „Vă doresc ani mulţi şi buni şi succes în viaţă. V-am văzut la televizor, nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să vă strâng mâna. Dacă am putea să îi distrugem pe toţi ăştia de la putere, dar nu o să putem niciodată. Dar în frunte cu dumneavoastră şi cu ajutorul nostru, al celor care credem, poate o să ne ajute Dumnezeu să terminăm cu ei”. Veneratul zâmbeşte, deloc surprins de mostrele de devotament.

Bătălia cea mare se dă pe ultima sută de metri. La finalul întâlnirii, între Dan Diaconescu şi susţinătorii săi se interpune doar masa lungă pe care se odihnesc paharele, sticlele de apă şi câteva buchete de flori. Oamenii se năpustesc ca nişte ulii, dornici de a ajunge la preşedintele de partid, se strâng în faţa acestuia şi respiră sacadat din cauza emoţiilor. „Domnule Diaconescu, să nu vă doară obrazul că v-am pupat, să vă ajute Dumnezeu!”, şi femeia cu părul ascuns sub broboadă roşeşte ca o zare. Toţi îi urează sănătate, îi sunt recunoscători, sunt fericiţi să descopere că e la fel precum apare la televizor. Ba chiar se găseşte unul să îi sugereze o idee. „Domnule preşedinte, eu am o întrebare. Seara, înainte de emisiunile cu Elodia, cu astea, de ce nu se poate face şi un program cu oameni citiţi, civilizaţi, adică să băgaţi întâi profesori, ingineri, universitari? Se poate face treaba asta? Eu sunt un fan adevărat, dorm cu televizorul deschis pe OTV”, dar elanul suporterului este tăiat de un „vom vedea” sec. Nu e vreme de proiecte media acum.

Ştefan cel Mare vă invită la emisiune

Important e că în comuna Grajduri până şi soacra unui bărbat cu ţepi deasupra buzelor s-a înscris în partid. Într-o altă localitate, „avem copii buni, balerini”, aflăm de la o femeie în pardesiu roşu din lână. Aceasta i-a trimis şi o scrisoare în care i-a povestit aceste lucruri. Îl întreabă de ce nepoţii ei, care cântă la instrumente, au plecat în străinătate. Drept răspuns, este invitată la emisiune. „Noi venim, dacă ne primiţi”. „Ştiţi că primesc pe toată lumea. Oricând, de luni până vineri, la ora 19.00″. „Vă mulţumim, vă dorim sănătate” şi se îndepărtează graţios, călcând peste invidia celorlalţi.

Un tânăr cu nasul încovoiat mă roagă insistent să îi fac o poză. După câteva încercări, reuşesc să îl imortalizez pe patron în background, cu mutra individului, evident, în prim-plan. Băiatul e atât de încântat încât se aruncă să mă îmbrăţişeze. Scap ca prin minune.

Cei din faţa mesei sunt norocoşi. „Păi cum, de ce doamna aceea stă acolo la vorbăraie. Să facă dom’le loc şi la alţii!”, se stropşeşte o femeiuşcă mică, încovoiată, înghesuindu-se printre bodyguarzii cât munţii. Cu înălţimea ei, nu le ajunge decât până la abdomene. Îi irită însă cu vocea-i piţigăiată. „Stai domnule cu căciula aceea, mi-o pui în ochi, în gură, ce faci?”. O întreb ce vrea să îi spună. „Da’ matale, dacă eşti de la presă, crezi că îmi rezolvi problemele? Numai domnul preşedinte mi le poate rezolva, ia mai lasă-mă în pace” şi se aventurează iarăşi printre indivizii îmbrăcaţi în negru. Dan Diaconescu o va ajuta, mai ales pentru că e „Ştefan cel Mare al nostru, cel care a câştigat toate războaiele”, după cum aflăm cu toţii mai târziu.

Când se retrage pe uşa din spate, oamenii se înghesuie după el, parcă supţi de un aspirator. La intrare, în spatele ghişeului de unde îţi iei Cola şi snacks-uri când mergi la film, o femeie durdulie fredonează o melodie. E satisfăcută. A vândut tot popcornul.

Lina Vdovîi

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.