„Cei mai mulți dintre noi ar vota ca romii să fie expulzați“

Vineri intră pe ecrane „Țara moartă“, producția semnată de Radu Jude. Regizorul, care de la „Aferim“ filmează cu predilecție teme legate de istorie, a răspuns întrebărilor Cotidianul despre pelicula pe care o lansează acum.

Este vorba despre un eseu cinematografic în care pune în paralel trei discursuri (cel al jurnalului lui Emil Dorian, care consemnează schimbările de legislație și explozia de manifestări antisemite în relativa indiferență generală din România anilor ’30-’40, cel triumfalist al naționaliștilor și al oficialităților românești, ca și imaginile lui Costică Acsinte ce trec de la clișeele nostalgice la cele în care armele se insinuează ca recuzită) din 1937 până la deziluzia „reconstruirii și reeducării“ din 1946.

De la „Aferim“, filmele tale trezesc reacții uneori virulente. De ce crezi că lucrul acesta a fost mult mai vag după „Cea mai fericită fată din lume“ sau „Toată lumea din familia noastră“, pentru că nici acolo nu erai mai indulgent cu pulsiunile individului și presiunea socială care se insinuează în interacțiunile de zi cu zi?
– Nu știu, nu m-am gândit Nici nu știu la ce reacții vă referiți. Poate e vorba despre atașamentul pe care mulți dintre compatrioții noștri îl au față de o imagine idealizată a istoriei. O formă de naționalism, de fapt. Mie mi se pare ridicolă. Cred că responsabilitatea este strict individuală, deci nu văd niciun motiv pentru care să nu putem privi critic faptele celor din trecut.

Unde se termină nostalgia (dacă are vreun loc) și unde ar începe procesul de conștiință pentru tine?
– Dacă nostalgia are vreo valoare în viața personală a unui om (și eu cred că are, spun asta și pentru că sunt o fire nostalgică, poate), nu știu dacă ea are una și atunci când ne raportăm la trecutul colectiv, la trecutul îndepărtat, cel pe care nu l-am trăit. Mi se par lipsite de sens afirmații de tipul: „Ce mi-ar fi plăcut să trăiesc în secolul XIX“ etc.

Cred că trecutul trebuie cercetat critic și pus în relație cu prezentul, fără nostalgie. Sau poate și cu nostalgie, de fapt, cine știe. Uneori, și eu mă gândesc că mi-ar fi plăcut să îl cunosc pe Cehov, de exemplu…

Care au fost momentele cel mai dificil de gestionat în stabilirea acelor tensiuni care se creează între jurnal și propagandă, între clișee (în sensul de imagini și expresii formale) și dramatismul multor secvențe?
– Nu știu cât am reușit să-i fac pe spectatori să vadă filmul așa cum l-am gândit, adică să nu pună în legătură directă fotografiile de pe ecran cu coloana sonoră, ceea ce ar putea crea ideea unei „responsabilități colective“.

Mai degrabă mi-aș dori ca sunetele să fie considerate un fel de ramă pentru imagini, dar cum practica curentă într-un film presupune în general că un text rostit deasupra unei imagini comentează acea imagine, nu știu câtă lume vede lucrurile așa. Reacțiile unor critici de film și ale altor spectatori mă fac optimist totuși.

Rasismul anti-romi e la cote uluitoare

− Mai mult decât în cazul unui film documentar, „Ţara moartă“ spune nu atât o poveste, cât surprinde în ordine cronologică ramificațiile unor atitudini extremiste în cel mai concret mod. Medicul Dorian vorbește la un moment din filmul tău despre „marele interviu cu poporul român“. În ce măsură „interviul” tău este un moment istoric, și cât privește atitudinile de azi, când apar tot mai des acuzațiile de rasism și poziționările publice tind să se radicalizeze și în România și în afară?
– Dorian se poziționează destul de des astfel încât să sugereze o responsabilitate colectivă. Problema nu e una simplă, e greu de stabilit în ce măsură există o astfel de responsabilitate, altfel decât una simbolică.

Karl Jaspers a încercat să facă diferența între feluri diferite de responsabilitate, vorbind despre relația germanilor cu nazismul, dar acolo lucrurile au fost ceva mai simple. Eu nu știu ce să zic. Mă feresc de generalizări, dar se poate observa că mulți dintre români nu sunt doar negaționiști, ci și antisemiți și rasiști. Poate că antisemitismul e mai soft, dar rasismul anti-romi e la cote absolut uluitoare, fără ca asta să însemne că tot poporul român e rasist, desigur. Dar sunt convins că dacă s-ar face un referendum acum (de genul celui mizerabil inițiat de Coaliția pentru Familie în chestiunea parteneriatului civil), cei mai mulți dintre noi ar vota ca romii să fie expulzați sau ghetto-izați etc. N-am nici cea mai mică îndoială.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Cosmin Tupa 152 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.