O organizaţie care a stat la baza sistemului neoliberal actual se dezice de neoliberalism. Un studiu al FMI redactat de Jonathan D. Ostry, Prakash Loungani şi Davide Furceri acuză neoliberalismul, globalizarea şi deschiderea financiară pentru că au cauzat nu numai inegalitate, ci şi instabilitatea pieţelor. Studiul se numeşte “Neoliberalismul: supraapreciat?” şi sugerează că liderii mondiali trebuie să redistribuie profiturile mult mai mult decât până acum.
Un asemenea mesaj venit din partea FMI este pentru economia mondială ca o bulă papală pentru lumea catolică. Studiul nu trasează în mod explicit directive, însă este limpede ca cele scrise au primit aprobarea conducerii Fondului şi a altor mari instituţii financiare.
Există aspecte ale agendei neoliberale care nu au avut rezultatele aşteptate. Aprecierile noastre în legătură cu agenda se reduc la efectele a doua politici: eliminarea restricţiilor pentru circulaţia capitalului peste graniţele unei ţări şi consolidarea fiscală, uneori numită “austeritate”, o prescurtare pentru politicile de reducere a deficitelor fiscale şi a nivelului datoriilor. Discutarea acestor politici specifice (mai degrabă decât a întregii agende neoliberale) duce la trei concluzii neplăcute.
- Beneficiile în termeni de reluare a creşterii sunt destul de greu de stabilit când luăm în calcul un grup mare de ţări.
- Costurile în termeni de creştere a inegalităţi sunt mari.
- Inegalitatea crescută are impact asupra nivelului şi sustenabilităţii creşterii. Chiar dacă creşterea este singurul sau principalul scop al agendei neoliberale, cei care susţin această agendă trebuie să fie atenţi şi la efectele ditributive.
Experţii FMI încep să vorbească cu cuvintele fostului ministru grec de Finanţe Yanis Varoufakis, ca şi cum au fost influenţaţi de el în cursul lungilor discuţii din 2015.
Pe lângă şansele sporite ale unei prăbuşiri, deschiderea financiară (adică globalizarea) are efecte distributive, sporind în mod vizibil inegalitatea. Mai mult, efectele deschiderii asupra inegalităţii sunt mult mai mari când se produce o prăbuşire financiară.
Dovezile tot mai clare despre raportul mare cost-beneficii al circulaţiei capitalului, în special la fluxurile pe termen scurt, l-au făcut pe fostul director adjunct al FMI Stanley Fischer, acum vicepreşedinte al Federal Reserve Board din SUA, să exclame: “Cărui scop util foloseşte fluxul internaţional de capitaluri pe termen scurt?”. Liderii de astăzi acceptă tot mai mult un control şi o limitare a fluxurilor de capital pe termen scurt, despre care se crede că pot duce la o criză financiară. Deşi nu este singura pârghie (mai există şi rata de schimb şi politicile financiare), controlul capitalului este uneori singura opţiune când susrsa nesustenabilităţii creditului este împrumutul din străinătate.
Iar apoi FMI spune nu numai că austeritatea e rea, ci că datoriile sunt bune.
În general pieţele consideră că probabilitatea unei crize este foarte redusă în ţările care sunt cunoscute ca fiind responsabile din punct de vedere fiscal. O asemenea caracteristică le lasă libertatea să decidă să nu majoreze taxele sau să nu reducă cheltuielile atunci când nivelul datoriilor este mare. Pentru aceste ţări, beneficiile reducerii datoriilor este extrem de redus, chiar şi la un nivel mare al datoriilor raportat la PIB. De exemplu a trece de la o datorie de 120% din PIB la una de 100% din PIB în câţiva ani aduce beneficii extrem de mici unei ţări cunoscută ca fiind responsabilă din punct de vedere fiscal.
Dar, chiar dacă acest beneficiu este mic, se poate să conteze, condiţia fiind ca preţul reducerii datoriilor să fie mic. Se pare însă ca acest cost poate fi mare, mult mai mare decât beneficiile. Motivul este că pentru a ajunge la o datorie mică trebuie majorate taxele, sau trebuie reduse investiţiile, sau ambele. Costurile majorării taxelor poate fi mult mai mare decât reducerea riscului unei crize a datoriilor. Asta nu înseamnă că datoriile mari nu sunt rele pentru creşterea economică şi bunăstare. Sunt nocive. Însă problema este că costul bunăstării nu poate fi recuperat. În faţa alegerii de a trăi cu o datorie mare – permiţând datoriei să scadă în mod organic, în urma creşterii economice – sau de a produce în mod deliberat surplus bugetar pentru a reduce datoria, guvernele care au la dispoziţie spaţiu fiscal ar face mai bine să accepte o datorie mai mare.
În concluzie, beneficiile unor politici care sunt parte importantă din agenda neoliberală par să fi fost supraestimate. În cazul globalizării, anumite fluxuri de capital precum investiţiile străine directe par să aducă beneficiile scontate. În cazul atora, în special fluxurile pe termen scurt, beneficiile sunt greu de observat şi, mai mult, apare riscul volatilităţii şi al crizei. În cazul consolidării fiscale (austeritate), costurile şomajului, scăderii producţiei şi a bunăstării au fost subapreciate, în timp ce beneficiile continuării cu o datorie ridicată care să scadă organic pe măsura creşterii PIB-ului au fost şi ele subapreciate.
În cele din urmă, studiul FMI arată că austeritatea şi globalizarea ajung să pericliteze principalul scop al agendei neoliberale – creşterea economică. “Dovezile daunelor economice produse de inegalitate arată că liderii politici şi economici trebuie să fie mult mai deschisi către redistribuire decât sunt acum”.
Având în vedere importanţa unui asemenea studiu “revoluţionar” al FMI şi greutatea FMI în sistemul economic mondial, este de aşteptat ca toate cele sugerate în acest studiu să se întâmple. Cum se va produce noua redistribuire a profiturilor este neclar. Se poate întâmpla prin revoluţii în anumite părţi, prin decret în alte ţări. Sau printr-un guvern economic mondial. Până la urmă, Parteneraitul Transpacific a fost incheiat, iar acum SUA şi UE nu mai au mult până la încheierera negocierii în spatele uşilor ermetic închise a Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.