Comedia atroce a ipocriziei

Una dintre cele mai dense ediţii din ultimii ani, Veneţia 2011 ar putea rămâne în istoria festivalului ca o mare întâlnire dintre film şi teatru. Cele mai vizionate şi comentate pelicule proiectate până acum vorbesc despre această norocoasă relaţie. Este vorba despre „Idele lui Marte”, o revenire în forţă a starului George Clooney la statutul de regizor, iar celălalt este „Carnagiu” de Roman Polanski, o dovadă că geniul unuia dintre mari cineaşti ai lumii naşte filme de neuitat şi în condiţii de semi-captivitate.

Nu mai e un secret pentru nimeni: Clooney a debarcat pe insula veneţiană Lido cu aerul unui adevărat învingător. Nu e vorba numai de şansa „Leului de Aur”, pe care ar putea să-l primească din mâinile prietenului său Darren Aronofsky, preşedintele juriului (care l-a numit în discursul inaugural „dragă George”), ci şi despre valul de celebritate care s-ar putea declanşa de aici, cu efecte notabile în cursa Oscarurilor.

Cultivându-şi asemănarea cu Cary Grant, starul elegant al anilor ’40, Clooney crede că, ajuns la vârsta tâmplelor cărunte, trebuie să se dedice temelor importante şi gesturilor mari. De aceea şi-a oferit drept cadou pentru aniversarea celor 50 de ani acest film despre culisele politicii americane, inspirat din piesa omonimă a lui Bean Willimon, inspirată, la rândul ei, din momente recente ale scenei politice. El crede că „Idele lui Marte” e cel mai bun film al său şi se mândreşte că, în ciuda prieteniei sale personale cu Barack Obama, pe care l-a susţinut în campania electorală, nu se dă în lături să critice derapajele din zona puterii şi să facă personaj negativ dintr-un candidat la preşedinţie aparţinând Partidului Democrat. Şi-a asumat interpretarea acestui rol antipatic „pe care nimeni n-ar fi dorit să-l joace”, spunea el. Personajul său este ipocrit, conformist şi ridică cinismul la rangul de principiu de viaţă. Dar nu el rămâne în prim-plan până la sfârşit, ci ataşatul său de presă care-i scrie discursurile, admirabil jucat de Ryan Gosling. El se compromite în acest joc murdar, iar povestea lui devine „o fabulă morală despre cineva care îşi vinde sufletul”, după cum declama regizorul la conferinţa de presă. Excelenta interpretare a lui Gosling este susţinută şi de „replica” excelenţilor săi parteneri, unii dintre cei mai buni actori specializaţi în „secundari” ai Hollywoodului de azi: Paul Giamatti şi Phillpip Seymour Hoffman, în rolurile responsabililor de campanie din partidul advers.

George Clooney în Idele lui Marte

Deşi aluziile la unele cazuri din politica recentă sunt transparente (mai ales referitoare la alegerile din 2004), filmul oscilează între comedia neagră şi thriller şi nu are acuitatea unui pamflet politic. Deşi Clooney e foarte mândru de rezultat şi atrage atenţia aspra stilului vizual rafinat („am vrut să recreez estetic modelul filmelor din anii ’30”), cea mai reuşita creaţie regizorală a sa rămâne „Good bye and good luck”, probabil pentru că izvorăşte direct din biografia tatălui său, cunoscut jurnalist. În plus, declaraţiile sale vin să atenueze accentele critice prin elogiile făcute competenţei lui Barack Obama, care, deşi venit pe un val de entuziasm, se confruntă cu o criză de care nu-l consideră responsabil. Clooney a încercat să dea lustru cultural şi prin trimiterea la Shakespeare, titlul fiind un fragment dintr-un vers din piesa „Iulius Caesar”. Filmul îşi justifică interesul prin tipologia variată şi prin interpretarea actorilor deja amintiţi.

Numai că la capitolul acesta „Idele lui Marte” are un serios rival în filmul lui Polanski. Inspirat din piesa de teatru omonimă a scriitoarei franceze Yasmina Reza, „Carnagiu” este o strălucită satiră a ipocriziei clasei de mijloc americane, care predică niste valori pe care nu dă de fapt doi bani. Cu o exemplară concentrare de timp, loc şi acţiune, comedia cu replici savuroase surprinde o întâlnire dintre două cupluri de părinţi care încearcă să „regleze” efectele unei îmbrânceli între fiii lor adolescenţi, în care s-au schimbat pumni şi s-au smuls câţiva dinţi. După ce fac mari eforturi pentru a părea civilizaţi, înţelegători şi plini de compasiune, cei patru ajung să se jignească şi ei şi să se agreseze. Câteva pahare de whisky îşi fac şi ele efectul şi părţile sumbre ale indivizilor cu profesii de succes sunt revelate într-o cădere a măştilor ritmată admirabil. Fiecare gest şi fiecare pauză dintre cuvinte sunt inteligent cântărite de regizor şi admirabil jucate de cei patru mari actori: Jodie Foster, Kate Winslet, John C. Reiley şi Christoph Waltz. Cel din urmă, admiratul interpret al căpitanului nazist din „Ticăloşi fără glorie” de Quentin Tarantino, este deja preferatul presei şi, dacă e să ne luăm după aplauzele de la conferinţa de presă, drumul său spre premiu (sau spre statueta de aur) are toate şansele de izbândă.

Jodie Foster, Kate Winslet, John C. Reiley şi Christoph Waltz în Carnage

Filmat în două săptămâni, cu un buget mic, într-un decor unic, filmul e plin de subtilitate, de umor şi de ironie. Polanski l-a regizat într-o formă de zile mari, stimulată probabil de confruntarea lui personală cu ipocrizia din justiţia americană, care l-a făcut aproape captiv în propria sa casă. A fost ambiţia lui de a demonstra că poate lucra şi în condiţii de izolare. Iar cei patru actori, care reuşesc momente solistice, dar nu subminează unitatea ansamblului, se întrec pe ei înşişi. Acea „trepidaţie din timpul filmării” despre care vorbea Kate Winslet oferă filmului o specială vitalitate care va cuceri publicul de pretutindeni. Probabil că partiturile jucate aici vor oferi actorilor un loc pe lista nominalizatilor la Oscar, aducând şansa unei „justiţii poetice” pentru atât de hărţuitul cineast. Dar despre relaţia dintre teatru şi film vom mai avea de vorbit în curând, pentru că toată lumea aşteaptă cu sufletul la gura noul film al lui Al Pacino, o adaptare după „Salomeea” lui Oscar Wilde. Vom reveni.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.