Coreea de Nord – o nouă și periculoasă putere nucleară (2)

Pentru a doua oară în ultimele şapte zile şi pentru a zecea oară de la începutul anului, la cererea îndeosebi a SUA, Franţei, Japoniei şi Coreei de Sud, Consiliul de Securitate al ONU s-a întrunit de urgenţă pentru a discuta despre ameninţarea nucleară nord‑coreeană.

Este greu de înţeles şi acceptat, Kim şi regimul lui par să ştie să jongleze perfect cu arma nucleară, întrucât nimeni nu poate neglija faptul că duminica trecută, prin testul cu bomba H, el a arătat că a făcut un mare salt înainte de la primul test, din 2006. În acest sens, etapele programului nuclear o dovedesc cu claritate, ele fiind rememorate de ziarul „Le Figaro”.

1958. După războiul Coreei (1950-1953), în urma căruia pen­insula coreeană a fost împărţită în două, la nord şi la sud de paralela 38 apărând două state deosebite ca orânduire social-politică, unul aflat sub „umbrela“ URSS, iar celălalt sub cea a SUA, care au instalat acolo circa 950 rachete nucleare tactice. Ele au început să fie retrase de preşedintele Jimmy Carter la finele anului 1970, operaţiune încheiată de George W. Bush.

1965. URSS furnizează Phenianului un reactor ce va fi instalat la Yongbyon, apoi un altul, la mijlocul anilor 1970. În 1977, Phenianul a acceptat inspecţii la primul său reactor, făcute de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică – AIEA.

1985. Phenianul a semnat tratatul de neproliferare nucleară (TNP). În acelaşi an, SUA descoperă că în Coreea de Nord există un al treilea reactor nuclear, apoi o nouă instalaţie nucleară, iar în 1989 acuză Phenianul că dezvoltă armament nuclear, fapt început prin 1980, ceea ce regimul Kim Il-Sung dezminte. Au loc inspecţii ale AIEA, în 1992 şi 1993.

1994, iunie. Fostul preşedinte Jimmy Carter efectuează o călătorie-surpriză în Coreea de Nord. În octombrie, la trei luni după decesul lui Kim Il-Sung, căruia îi succedase fiul său, Kim Jong-Il, Phenianul şi Washingtonul semnează un acord bilateral, prin care primul se angajează să renunţe la programul său nuclear în schimbul construirii de reactoare civile.

1999. La un an după primul tir cu rachete cu rază lungă de acţiune, Kim Jong-Il decretează un moratoriu asupra testelor cu rachete. SUA slăbesc sancțiunile.

2001. După alegerea lui George W. Bush, Coreea de Nord este bănuită că în 1998 a lansat un al doilea program clandestin de îmbogăţire a uraniului. În ianuarie 2002, Bush declară că Iranul, Coreea de Nord şi Irakul fac parte din „axa răului“. Phenianul expulzează inspectorii AIEA în decembrie 2002.

2003. Pe 10 ianuarie, Phenianul părăseşte TNP, la care aderase, iar în iunie admite că vrea să se doteze cu arma atomică. După doi ani, afirmă că o are deja. În august acceptă totuşi o serie de negocieri în şase cu Coreea de Sud, Japonia, SUA, Rusia şi China. Dar în august 2004 declară că îi este „imposibil“ să participe la noi negocieri cu SUA, tratându-l pe Bush drept un „tiran“ mai „rău ca Hitler“ şi „imbecil politic“.

2006. La 9 octombrie, Phenianul face primul său test nuclear, de putere mică. Rezoluţia 1718 a Consiliului de Securitate impune sancţiuni la adresa regimului. Între timp, în iulie, Coreea de Nord executase tiruri-test cu circa zece rachete balistice. Una dintre ele ar fi fost o rachetă intercontinentală „Taepodong-2“, a cărei rază de acţiune teoretică de 3.500 -6.700 km îi permitea să atingă Hawaii şi Alaska.

Rachete transportate către bază

2007. La 13 februarie, Phenianul acceptă să renunţe la programul său nuclear şi să primească inspectorii AIEA în schimbul unui milion de tone de carburant şi al retragerii sale de pe lista statelor calificate drept „teroriste“ de SUA. În iulie, AIEA anunţă închiderea complexului nuclear de la Yongbyon. În octombrie 2008, SUA retrag Coreea de Sud de pe lista statelor ce susţin terorismul în schimbul controlului tuturor instalaţiilor sale nucleare.

2009. Pe 25 mai, Phenianul face un al doilea test nuclear subteran. Rezoluţia 1784 înăspreşte sancţiunile împotriva regimului, la 12 iunie. Mai înainte, Phenianul lansase o rachetă cu rază lungă în Pacific, un test deghizat al rachetei Taepodong-2, după cum susţin SUA, Japonia şi Coreea de Sud. Phenianul părăseşte negocierile în şase şi reactivează programul său nuclear, renunţând şi la cooperarea cu AIEA.

2012. La 29 februarie, după ce, la finele anului 2011, Kim Jong-un devenise lider al ţării în urma decesului tatălui său, administraţia Obama a semnat un acord cu Phenianul prin care-i promite 240.000 tone de ajutor alimentar în schimbul opririi oricărei lansări de rachete şi de teste nucleare. La 13 aprilie 2012, este lansată o rachetă Unha-3 ce purta un satelit, ceea ce duce la suspendarea acordului dintre Obama şi Kim.

2013. Pe 12 februarie, Phenianul face al treilea test nuclear, estimat de el între 6 şi 7 kilotone.

2016, 6 ianuarie. Regimul nord-coreean face al patrulea test nuclear şi declară că e vorba despre o bombă H. Experţii occidentali sunt sceptici, ei cred că nu este o bombă H completă. În noaptea de 8-9 septembrie Phenianul face al cincilea test nuclear, de o putere inedită, dar seismul ce l-a provocat nu a fost apreciat ca suficient de puternic pentru a corespunde unei bombe termonucleare.

2017, iulie. Coreea de Nord efectuează două tiruri reuşite ale unei rachete balistice intercontinentale sau ICBM, Hwasong-14, cu o rază teoretică de circa 10.000 km. „Tot teritoriul american este la picioarele noastre“, spunea ritos Kim, după ce, în ianuarie, abia instalat preşedinte, Donald Trump declarase că Phenianul nu va fi capabil niciodată să dezvolte o „armă nucleară capabilă să atingă teritoriul american“.
La 8 august, Trump promite „foc şi mânie“ asupra Coreei de Nord. Phenianul avertizează că ar putea trimite rachete aproape de Insula Guam.

21 august. SUA şi Coreea de Sud fac manevre militare anuale la care participă zeci de mii de soldaţi sud-coreeni şi americani. Nordul le consideră ca o repetiţie în vederea invadării sale.

29 august. Phenianul lansează o rachetă balistică ce survolează şi Japonia, ea nefiind interceptată de sistemele antirachetă americane şi nipone. Donald Trump afirmă că „a discuta cu Coreea de Nord nu reprezintă o soluţie“.

3 septembrie. Are loc al şaselea test nuclear nord-coreean prin care a fost detonată o bombă H ce provoacă un seism de 5-6 ori mai puternic decât cel de la al cincilea test. Observatorul seismologic norvegian NOSAR susţine că seismul provocat de al şaselea test arată că bomba H ar putea atinge 120 kilotone, faţă de 15 kilotone, cât a avut cea detonată la Hiroshima, pe 6 august 1945.

Pornind de la studierea etapelor creşterii puterii nucleare a Phenianului, ca şi de la evidenţierea tentativelor de negociere, curmate mai mereu de accelerarea cursei înarmării nucleare şi dublate de un război al vorbelor, analiştii şi specialiştii militari sunt foarte preocupaţi de evoluţia crizei actuale. În condiţiile în care, la Washington, se vorbeşte despre o „ripostă militară masivă“, mulţi comentatori se întreabă ce va viza aceasta. Principalul centru nord-coreean de teste nucleare de la Punggye-Ri, situat în nord-estul ţării, să aibă oare aceeaşi soartă ca reactorul nuclear irakian Osirak, situat în centrul de cercetări nucleare Al-Tuwaitha, de la sud-est de Bagdad, construit de Franţa şi distrus de un raid al aviaţiei Israelului, la 7 iunie 1981, în cadrul operaţiunii Opera, şi din nou în 1991, de armata americană în timpul primului război din Golf?

Cum se vede lesne, sunt două situaţii radical diferite: în primul caz a fost un centru de cercetări nucleare aflat la începuturi, iar acum avem de-a face cu unul sofisticat, în care s-au produs rachete balistice intercontinentale, şi, dacă se confirmă, chiar bomba H. Ca urmare, este vorba mai curând de o evocare circumstanţială, decât o posibilitate reală, dat fiind că situaţia diferă radical în cazul reactorului din Coreea de Nord, iar o bombardare a lui ar fi total contraproductivă, sau, în cazul foarte improbabil al unei reuşite, s-ar ajunge la explozii nucleare de anvergură, în lanţ, cu efecte incalculabile.

În fine, unii se întreabă retoric dacă unităţile speciale americane, care nu au putut asigura securitatea în „zona verde“ din Bagdad şi nu l-au putut neutraliza măcar pe liderul Statului Islamic, Baghdadi, ar putea avea totuşi succes pe teritoriul nord-coreean.

Citiţi şi

ANALIZĂ. Coreea de Nord – o nouă și periculoasă putere nucleară (I)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.