Aderarea la zona euro înseamnă eliminarea riscului valutar, reducerea costurilor de tranzacţie în comerţul internaţional concomitent cu o scădere a ratelor dobânzilor de pe piaţă şi o prezumată creştere a credibilităţii şi a stabilităţii politicilor macroeconomice ale unui guvern.
Dar aşa cum arată istoria zona euro, o credibilitate sporită nu este garantată, întrucât instituţiile europene nu se pot substitui celor naţionale în numeroase privinţe, se arată în Raportul de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro, elaborat de Comisia de trecere la euro. Pe termen lung, aceste beneficii se traduc în intensificarea comerţului, în special schimburile intracomunitare, creşterea investiţiilor străine, reducerea costului cu datoria publică, datorită accesului mai facil la finanţare dat şi de credibilitatea unei monede forte şi consolidarea poziţiei competitive a exporturilor, ridicând astfel creşterea potenţială, nivelul consumului şi a bunăstării.
Pe lângă aceste beneficii mai există şi o altă serie de beneficii care nu pot fi cuantificate în mod direct, cum ar fi faptul că Banca Naţională a României va participa la procesul decizional al Băncii Centrale Europene, de asemenea ministrul de finanţe al României va participa la activitatea Eurogrupului.
Pierderea autonomiei utilizării instrumentelor specifice politici monetare
Principalele costuri sunt reprezentate de pierderea autonomiei utilizării instrumentelor specifice politici monetare cum ar fi cursul de schimb şi rata dobânzii si, nu în cele din urmă, a funcţiei băncii centrale naţionale de „împrumutator de ultimă instanţă”(lender of last resort). Aici trebuie totuşi să privim din perspectiva procesului de globalizare şi cea a deschiderii comerciale.
Discuţia care apare în acest context vizează elasticităţile exporturilor şi importurilor la cursul real de schimb. Când dezechilibre mari apar în balanţa de plăţi ca urmare a unor cauze fundamentale, care deci exprimă nu impactul unor intrări de capital masive şi persistente, calea ”tradiţională” de corecţie este deprecierea monedei locale şi, eventual, ajustarea bugetară.
Deprecierea ar trebui să stimuleze exporturile nete (exporturi minus importuri) şi, totodată, să compenseze, pe această cale, impactul comprimării cheltuielilor publice asupra producţiei naţionale – dacă se are în vedere un dezechilibru bugetar ce ar sta în largă măsură la originea dezechilibrului extern. Intervine în acest angrenaj jocul elasticităţilor: cât de senzitive sunt exporturile la un curs efectiv mai remuneratoriu în moneda locală; respectiv, cât de descurajate sunt importurile de deprecierea cursului de schimb efectiv real – real effective exchange rate/REER (curs ce ţine cont de distribuţia geografică a comerţului şi de diferenţialul de inflaţie).
Marea bătălie a dezvoltării pentru economiile emergente, în condiţiile sumar descrise mai sus şi care are impact asupra capacităţii de a absorbi şocuri, este de a reuşi nu numai inserarea în reţele de producţie, ci şi obţinerea de poziţii pe lanţul de producţie unde se produce valoare adăugată mai înaltă. Cele mai multe economii emergente sunt jucători pasivi din acest punct de vedere, firmele internaţionale mari fiind agenţii ce structurează lanţurile globale de valoare (GVCs); aceste firme sunt prevalent din vestul european (Germania, Franţa) şi nord-americane, dar apar tot mai mult companii asiatice – ceea ce ilustrează schimbări în balanţa de putere economică în lume în perioada post-criză valoarea coeficienţilor a crescut semnificativ în România, Polonia şi Ungaria, în timp ce în Republica Cehă a rămas relativ constantă.
În general,această evoluţie a avut loc pe fondul deprecierii monedei naţionale în termeni nominali, dar şi pe fondul reducerii diferenţialului de inflaţie faţă de zona euro. Totodată, pentru relansarea exporturilor şi pentru echilibrarea balanţei comerciale, mai ales în primii ani de după criza economică, coeficienţii obţinuţi indică faptul că , în România, cursul de schimb pare să fi fost un instrument important.
Analiza modificării procentuale a cursului real de schimb şi a exporturilor arată că, în perioada pre-2008, înainte de începerea crizei financiare şi într-o perioadă în care intrau fluxuri semnificative de capital în statele din Europa Centrală şi de Est, a avut loc o creştere medie anuală de aproximativ 10% a exporturilor (în Cehia, Polonia şi Ungaria) şi de peste 20% în România. Aceasta s-a întâmplat chiar dacă unele ţări nu au apelat la o depreciere a monedei naţionale pentru a câştiga un plus de competitivitate prin costuri ci, mai degrabă, pe fondul îmbunătăţirii calităţii produselor exportate şi a intensităţii tehnologice a acestora.
Adoptarea monedei Euro elimină costurile de tranzacţie legate de conversia leu în euro şi viceversa
Adoptarea monedei euro elimină costuri de tranzacţie legate de conversia leu în euro şi viceversa. Cea mai mare parte a comerţului exterior al României se desfăşoară cu UE, iar cea mai mare parte a acestui comerţ se desfăşoară cu state membre ale zonei euro, de aici şi faptul că majoritatea tranzacţiilor de export (56% din total exporturi în 2017) şi import (54% din total importuri în 2017) sunt denominate în euro. Astfel beneficiile legate de eliminarea costurilor de tranzacţionare nu vor fi de tipul „one-off”, ci permanente.
Mai mult decât atât, riscul valutar în tranzacţionarea cu zona euro va fi eliminat. Una dintre principalele bariere la intrarea pe pieţele din Europa de Vest o constituie fluctuaţiile cursului de schimb, mai ales pentru companiile mici şi mijlocii. Aceste fluctuaţii creează incertitudine în privinţa fluxului de venituri şi, astfel, sunt necesare cheltuieli suplimentare din partea firmelor, pentru acoperirea acestui risc (provizioane pentru diferenţe de curs valutar). Înafară de simplificarea şi intensificarea comerţului intracomunitar, partenerii extra UE, actuali şi potenţiali, sunt mult mai deschişi în a desfăşura afaceri, atunci când acestea se desfăşoară având la bază o monedă forte, precum este euro. Prin urmare, adoptarea monedei euro va ajuta la crearea de comerţ pentru România şi în afara Uniunii Europene.
Un alt avantaj pe termen scurt care însă se transmite şi pe termen lung (dacă politicile interne sunt corecte) îl reprezintă scăderea ratelor dobânzilor de pe piaţă. S-a observat că politica monetară comună a BCE echilibrează ratele dobânzilor pe termen scurt în ţările din zona euro.
Mai mult decât atât, pe termen lung aceasta ancorează similar aşteptările inflaţioniste în statele membre ale zonei euro, astfel reduce diferenţele dintre ratele dobânzilor şi pe termen lung. Rata dobânzii se reduce şi prin prisma scăderii primei de risc, care în prezent este încorporată în dobânda pe care creditorii o cer. În principal, scăderea primei de risc s-ar datora unei stabilităţi macroeconomice mai ridicate şi unei credibilităţi mai puternice a monedei. Aceste rate mai scăzute vor conduce la reducerea costurilor cu întreţinerea datoriilor, precum şi la stimularea investiţiilor.
De acest avantaj beneficiază toată lumea, întreprinderi private, întreprinderi de stat, gospodării şi administraţia publică. Există într-adevăr şi costuri dar mai ales riscuri (care se pot materializa sau nu) derivate dintr-o rată scăzută a dobânzii, pe acestea le vom discuta în secţiunea aferentă costurilor.
Da, e bine scris, multumim! Asa fiind, rusine Dragnea, jos mustata!
Care moneda Euro sau cum isi bate joc Dragnea de Veorica:
„Diversiunea lui DRAGNEA pentru Premier. „ÎŞI BATE JOC de Viorica Dăncilă” E PREA MULT, s-a ajuns prea departe. Dezvăluiri şi acuzaţii.
Fl. Cîțu, a susținut, miercuri seara, că „Raportul de fundamentare a aderării României la euro” confirmă faptul că România NU poate adera la moneda europeană mai devreme de 2028, și nu în 2024, așa acum a declarat premierul Dăncilă.
„Dragnea își bate joc de Dăncilă.
Astăzi, Dragnea avea nevoie de o diversiune.
Nici astăzi nu a venit cu Bugetul și avea nevoie de o știre.
Așa că a pus-o pe Viorica să spună că își asumă adoptarea monedei euro în douzeci-douzeci și patru. Viorica a ascultat și a anunțat marea știre.
O prostie și o minciună.
Dragnea a uitat că a înființat o Comisie de aderare la zona euro. A pus-o șefa peste comisie pe…, exact, Viorica. Dar niciunul dintre ei nu a citit Concluziile din Raportul final”.
„Raportul de fundamentare a aderării României la euro” înseamnă, pe românește: aproape imposibil să aderăm la zona euro până în 2028. Poate Viorica nu înțelege că Dragnea și-a bătut joc de ea.”
Editat
niciun rînd despre consumatorii finali, oamenii obişnuiţi, care vor pierde cel puţin 40% din puterea de cumpărare reală. Urmează partea doua, pe care autorul o tratează cu multă seninătate: globalizarea, care înseamnă pierderea identităţii sub toate aspectele, urmată de cipare, pierderea controlată a memoriei şi transformarea individului într-un fel de furnică…ăsta-i viitorul bre, care e mai aproape decât credeţi…bucuraţi-vă, cât mai puteţi gândi, care are cu ce…
Articol bine scris si integral corect.
Din pacate, autorul a uitat sau nu a vrut sa spuna ca LEUL este ultimul simbol al pierdutei SUVERANITATII NATIONALE !!!
Iar inoxidabilul guvernator al BCR va furniza (contra cost) vinul servit la reuniunile Bancii Europeene condusa de Mario Monti, venit aici dela Lehman & Brothers dupa ce a fost prim-ministru, gonit cu pietre, al Italiei!