Crizele și economia

În amintirea lui Ilie Șerbănescu, care, într-un orizont economic lărgit, a sesizat riscurile

Organizările au, fiecare, o finalitate a cărei satisfacere asigură identitatea. Multe întâmpină azi dificultăți, dar și crize. Este criză atunci când dificultățile periclitează identitatea.
Unii cred că doar economia este în criză. Ea atinge, desigur, mai direct viața a numeroși oameni. Dacă însă numai economia ar fi în criză, ea s-ar depăși prin impozite, investiții, subvenții, ajutoare interne și externe. Azi nici acestea nu scot din crize.

Alții cred că am avea de a face doar cu o criză de înțelegere a lumii. Ei perorează că alte principii ale celor care trăiesc ar duce la altă lume. Ca și cum o altă înțelegere ar fi de ajuns pentru a ieși din ceea ce este.

Realitatea este că în criză au ajuns, între timp, multe organizări din societățile de azi. Bunăoară, din împletirea încălzirii globale, a aglomerării urbane și experimentelor legate de bioarme a rezultat o „criză sanitară”. Pandemia din 2020 a fost vârful ei. Nu s-a stabilit nici azi originea virusului Covid 19, iar acum pare că se moare nu din cauza maladiei, ci a vaccinurilor. „Scapă cine poate” e învățătura sinistră. Din cauze multiple – oprirea cooperării internaționale, distrugerea de conducte, conflicte în zone petrolifere – a izbucnit o „criză energetică”. Scumpirea energiei lovește în toate direcțiile. S-au adâncit decalaje și dezechilibre ce alimentează „criza economică”, de altfel demult percepută. Datoria publică crește, se mătură firme mici și mijlocii, creditele înrobesc, prețurile urcă, în vreme ce decizii eronate dereglează economii întregi. Ne aflăm în plină „criză internațională”. S-a intrat în confruntări militare, iar lupta pentru resurse și securitate s-a intensificat. Omenirea s-a scindat, atmosfera este de „război rece”, iar alt război mondial și recursul la arme nucleare nu mai sunt improbabile. S-a intrat și în „criza de idei”. Concepții moștenite asupra societății nu mai dau rezultate, dar se lucrează puțin la analiza noii situații. Argumentarea pe fapte și logic corectă este sufocată de justificări de conjunctură. La decizii ajung rar persoane care au cultură și vederi organizate, încât s-a intrat în „criza de lideri”. Omul de stat este raritate. Politicile sunt mai curând de descurcare. Se schimbă decidenți, iar după înlocuire se dezvăluie cât de corupți au fost. Democrația a divorțat de meritocrație. Se dobândesc funcții caricaturizând rivalii, nu cu soluții. Iar „criza morală” se adâncește. Se iau decizii abuzive, se fuge, însă, de răspundere. În vreme ce creativitatea civică pâlpâie, oportunismul se dezlănțuie. Integritatea și demnitatea par învechite. Se vrea unitate a minților, iar un trecut nefast a revenit ca „nouă corectitudine”.

Mulți subliniază pe drept că facem parte, ca țară, din Europa unită. Uniunea Europeană are, desigur, realizări certe. În definitiv, fiecare european se simte liber și are în față mai multe oportunități decât oricând înainte de 1993. Granițele s-au flexibilizat, orizontul de viață s-a lărgit. Țările bine gestionate s-au dezvoltat fără precedent și-și valorifică produsele, iar cetățenii lor profită. Nu ne aflăm în fața alternativelor grave de altădată, nici „umanism sau barbarie” din anii treizeci, nici „democrație sau dictatură” din anii cincizeci sau altceva.
Se confirmă însă, din nefericire, diagnoze negative de acum mai bine de un deceniu. De aceea, tocmai în numele reușitelor Europei unite, este responsabil ca starea și viitorul ei să preocupe.

S-a produs pe nesimțire refeudalizarea în economie, exercitarea funcțiilor publice, mass media și alte domenii. Declinul demografic și brain drain-ul fac ca ponderea indigenilor să scadă în Europa. Până și în cele mai dezvoltate țări, pauperizarea, fie și relativă, urcă din nou spre mijlocul social. Deciziile de importanță majoră se adoptă lent și nesigur. Mai nou, în chestiuni ca familia, energia, geopolitica și altele, se decide imprudent contra naturii. După instalare, guvernele și administrațiile devin opace la cetățean. Viitorul este colonizat de teamă, iar futurismul negativ, coagulat în deviza „să nu schimbăm ceea ce este, căci va putea fi și mai rău!”, este aplaudat. Educația a devenit formare de competențe rupte de valori, iar scăderea nivelului profesional continuă. Etica muncii și pasiunea creației s-au redus. Religia este privită cu suspiciune, în vreme ce alienarea, drogurile și violența se răspândesc. În Europa sunt destule vârfuri profesionale și analize responsabile, dar deciziile se iau ignorându-le. Se trimit adesea la Bruxelles exponenți fără valoare, nefolosibili în țară, dacă nu cumva, în unele țări, sinecuriști, soții, fiice, palavragii care susțin opțiuni greșite.

Toate aceste crize și situații ridică probleme profunde. De pildă, variabilitatea prețurilor materiilor prime și ale energiei, conflictele amenințătoare, practici egoiste ale băncilor, tehnologiile noi obligă la o nouă abordare a economiei. Cele care au dominat era postbelică, originate la Keynes și, respectiv, la Hayek, nu fac față crizei care a început în 2008 și s-a încheiat în SUA, dar nu și în Europa (James K. Galbraith, Wachstum neu denken, 2016). Restructurarea economiei în jurul suveranității, interesului public și solidarității (Wolfgang Streeck, Zwischen Globalismus und Demokratie, 2021) devine presantă. Cine restructurează mai devreme, câștigă.

Evoluția spre „post-democrație”, în care au loc alegeri care schimbă garnituri de personal, dar nu și politici, își arată riscurile. Majoritatea cetățenilor sunt siliți la un rol pasiv, iar deciziile care contează se iau de elite ale marilor unități, în spatele ușilor închise. Nu se trece în societăți formal nedemocratice, dar democrația s-a împotmolit. Odinioară, prin vot democratic s-au instalat pervers dictaturi; azi, autoritarismul proliferează chiar în democrații. Se simte nevoia reconfigurării cetățeniei democratice, iar o nouă viziune asupra organizărilor, axată pe libertate, dreptate și solidaritate, a devenit indispensabilă, dacă este ca modernitatea să continue.

Deși, odată cu noile intervenții ale statului în economie, „post-globalizarea” se conturează, pregătirea viitorului nu mai este de la sine înțeleasă. Ordinea lumii a devenit fluidă, din momentul în care, în jurul anului 2010, s-a trecut la o geometrie variabilă a relațiilor dintre supraputeri. Acum se trăiesc tensiunile unei reașezări de proporții, în care geopolitica recapătă importanță.
S-au consumat viziunile care au dominat în ultimele decenii. La începutul anilor nouăzeci intrau în muzeu „socialismul răsăritean” și „comunismul”.

Neoliberalismul s-a instalat și a dominat lumea. Pandemia și războiul din Ucraina au pus însă capăt neoliberalismului – statele, ca instituții, preluând pe față controlul.
Statul modern a legiferat libertatea, iar cetățenia, democrația și suveranitatea națională au mers mână în mână. Azi, tocmai acestea se înțeleg prea puțin. Stupefiant este faptul că se apelează la același fel de propagandă, cu controlul mass media, adevăr unic și caricaturizarea rivalului.
Nu occidentalizarea se află în dezbaterea ce contează azi. Ea este în firea lucrurilor. Ceea ce desparte spiritele este luarea occidentalizării ca paravan pentru acțiuni străine de ea. Vedem aceasta foarte clar în declinul independenței justiției.
Multe țări caută justificat un echilibru al puterilor prin care să evite deopotrivă sustragerea de la justiție a „executivilor” și „legislativilor”, dar și preluarea conducerii societății de către procurori și judecători. Numai că realizarea aspirației la independența justiției este în funcție de calitatea politicilor publice, care depinde, la rândul ei, de calibrul decidenților. Pe scala dintre stupidocraţie (prostocrație), trecând prin mediocraţie şi urcând la meritocrație, se decide azi independența justiției și, odată cu ea, soarta oamenilor.

Subiectele acestea sunt, desigur, vaste. Le-am abordat pe larg în alte locuri, în cadrul teoriei modernității, încât, aici, formulez, ca încheiere, doar optica mea asupra rolului economiei în context. O fac în forma strânsă a unor teze.

Nu avem azi o criză, ci multe, nu doar simultane, ci care se întrepătrund. Înaintând pe scara dependențelor, aceste crize spun ceva despre valoarea politicilor, concepțiilor și decidenților. Nu este soluție fără a le pune sub semnul întrebării.

Nu este posibilă economie performantă fără piață ca regulator. Argumentarea clasică a lui Ludwig von Mieses că etatizarea proprietății nu este soluție economică, s-a confirmat demult. Numai că piața nu este solitară, încât de mediul social și cultural și de decizii depind performanțele. Nu este societate normalizată fără stat de drept democratic, argumentarea, tot clasică, a lui Hans Kelsen fiind, de asemenea, demult confirmată.

Din economia de piață nu rezultă neapărat democrație, iar democrația liberală dă rezultate numai dacă încurajează civismul și răspunderea. Cum se observă, decidenți stabiliți la întâmplare, la limită corupți, slăbesc orice democrație. Dependența de calibrul decidenților este azi uneori mai mare decât de sisteme.

Însăși întrepătrunderea crizelor ar trebui să încurajeze cooperări. În realitate, se simte oprirea lor. Trăim efectele vaste ale împrejurării că nu s-a ajuns la acord între supraputeri, că în economie se interzice, în loc să se negocieze, că preocuparea este de a vedea rivalul în dificultate, nu de a depăși împreună dificultățile, că țări sărace se lasă în seama clișeelor.
Fiindcă, în mod firesc, România ne interesează în primul rând, nu se poate ocoli adevărul că aici crizele afectează oamenii pe un fond aparte. Acesta este compus din: sărăcia procentual mai extinsă și emigrația record în timp de pace; slăbirea unei democrații ce are nevoie de consolidare – nicidecum de comasări de alegeri, candidați unici, fixarea alegerilor în funcție de interesele unor inși și control de către servicii secrete; confuzia valorilor în societate, ca urmare a permisivității instituționalizate la impostură; stingerea din nou a dezbaterii publice; calibrul minor al decidenților. Mulți oameni sunt nevoiți să trăiască în aceste condiții, dar o fac sub explozii cotidiene ale necazurilor.

Lumea în care trăim este nouă. Nu doar în detalii, ci în organizări. Libertatea, la care s-a aspirat îndelung, este azi valoare conducătoare. Dar, din diferite direcții, se pune întrebarea de care alte valori este ea legată, cum și cât. De aceea, nu se iese din situația creată fără o nouă viziune asupra societății, care să fie orientată de asigurarea controlului de către cetățean a vieții sale.

Nu numai că așteptatul „sfârșit al istoriei” nu a avut loc, dar schimbarea lumii nu se oprește. Sunt stringente un nou aranjament al supraputerilor, normalizarea relațiilor între civilizații, democratizarea în condiții de suveranitate națională, reasumarea de sine a națiunilor și redeschiderea spre inovație instituțională. Cât se face din acestea?
Peste reușite, Uniunea Europeană actuală are de asumat faptul că a înlocuit consolidarea instituțiilor cu lărgirea piețelor. S-au încurajat dislocări de personal, care împovărează țările pierzătoare. „Capitalismul de caravană” și invazia de produse de mâna a doua în Est sunt contraproductive.

Uniunea Europeană va face față lumii ce vine doar afirmând ceea ce este prevăzut în tratatele constituirii: suveranitate statală și democratizare. Orice este mai puțin decât democratizare lăuntrică plus suveranitate a statelor componente lasă Uniunea Europeană în crize. Chiar economiștii principali ne spun că a devenit necesară „o democratizare și o reorientare a politicii ce se întreprinde în numele său”, ca parte a Tratatului de bază (Thomas Piketty, Pour une traitée de démocratisation de l’ Europe, 2017). Alții nu văd perspective pentru „proiectul” actualei Comisii Europene de convertire a uniunii într-un „imperiu” (Wolfgang Streek, Zwischen Globalismus und Demokratie, 2021) și apără o „ordine confederală a statelor, în care statul trebuie să fie suveran, căci altfel nu poate fi democratic”.

Că în Uniunea Europeană sunt bani la dispoziție este bine, dar banii fără viziune, nu duc departe. Este salutar că se vrea independența energetică – nimeni nu contestă aspirația. Se vor surse noi de energie – este firesc. Ne întoarcem la surse clasice (cărbuni, petrol, etc.) – pare obligatoriu. Dar de ce să nu se coopereze mutual profitabil? Europenii, nu alții, vor achita nota de plată a actualei Comisii Europene. Trebuie, oare, să se concureze la înarmare, în loc de dezvoltare? Trebuie să se ia de bună inițiativa lui Boris Johnson de a crea, după Brexit, o piață comună în Răsărit, demantelând Eurasia?

Se pierde timpul așteptând soluții de la decidenți de azi, de la asistența externă, de la subiecți în format mare (națiuni, grupuri, șefi, etc.).Genuflexiunile și mesianismul politic nu rezolvă mare lucru. Nimeni nu poate înlocui ceea ce au de făcut cetățenii.

Este nevoie de reafirmarea „voinței publice” a cetățenilor într-o lume în care viața depinde de instituții. Critica nu este întoarcere în trecut, cum se crede, ci condiție a părăsirii unui curs al dificultăților ce se agravează!
Ce ar avea însă de prelucrat în primă linie generațiile active din realitățile economice? Primo: Stimularea inițiativei private nu mai este monopolul vreunei societăți. De la kadarismul maghiar de după 1956 și mai ales după reforma chineză începută în 1978, inițiativa privată s-a lărgit continuu. Or, societățile se califică pentru dezvoltare abia cu noi măsuri economice, sociale, instituționale. Secundo: Capacitățile de producere de bunuri de consum întrec azi orice alt moment din istorie. Numai că multe societăți întrețin „filtrarea” accesului la bunuri. Rareori a fost o corelație atât de dură și cinică a bogăției și sărăciei. Or, dreptatea și echitatea nu pot fi escamotate la indefinit. Terzo: Proprietatea nu mai decide singură politica. Capitalul financiar conduce economia. Tipărirea de valută și înarmarea au devenit instrument al macroeconomiei. Dar ce și cât rezolvă acest curs? Unde duce de fapt?

Este oare totul? Oricine ia în seamă faptele și cugetă nu are cum să nu fie de acord cu evaluarea că „suntem în state manipulate și deformate pentru a fi utilizate ca instrumente ale dominației” și că „mâinile invizibile ale marilor interese economice sau ale grupurilor restrânse de putere” se impun (Papa Francisc, Fratelli tutti, 2020). Valorile libertății, democrației, umanismului au devenit în unele locuri un fel de ornament ce se invocă des, dar se încalcă la prima ocazie. De aceea, este ora unei cotituri istorice. Invitația este la un “vis (sogno)” opus scindării actuale a lumii – „sogno de fratelli tutti”, premisă a democratizării și dezvoltării, precum și a oricărei alte normalizări. Un vis, firește, care să nu rămână doar vis.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 8
Andrei Marga 591 Articole
Author

36 de Comentarii

  1. Descriere realistă a crizelor ce lovesc nemilos viața oamenilor de azi. Viziune bine argumentată și soluții înțelepte. De așa ceva este nevoie. Și de asemenea competență și maturitate în stăpânirea chestiunilor.

  2. Mdaa..
    „Paroles paroles”!!!
    Totul e f.simplu.Unii consuma mai mult neavând de unde și furând(prin hâtrie) de la alții,alții consuma mai puțin(Romania de ex.)având de toate …”munții noștri aur poarta”.. Economia mondială e că atmosfera și oceanele :mereu instabilă hrănind pe cei care nu produce nimic..Cu cât mai multă instabilitate cu atât mai mulți paraziti jen Soros iar pe noi ne „adorm cu democrațism și putinism”..Așa-i de când e lumea -nimeni nu vrea să muncească dar vrea sa pape gustos și mult..Pentru asta a și fost inventata democrația care, cum știm,era numai pentru cei bogați..Robii și slugile nu luau parte la acest proces al societății..Cum și acum..

  3. Nu este posibil.Lumea a facut cotituri istorice numai prin acte de mare violenta si asa va fi si acum. Despre primul razboi mondial s-a spus ca a pus capat tututor razboaielor. Tot asa despre bomba atomica.Vedem ca nu a fost adevarat. Crizele actuale par a fi rezultatul schimbarii ierarhiei mondiale, ceea ce ar duce la schimbarea „ordinii mondiale”, pentru ca fiecare lider impune propria ordine, respectiv cea care i-a favorizat ascensiunea si dominatia si despre care afirma ca este obiectiva si imuabila. Dar, exista si o tot mai vizibila intarziere in alinierea relatiilor de productie cu caracterul noilor forte de productie. Toate acestea au ajuns sa formeze un amestec exploziv. Scantei se gasesc oricand.

  4. lidership-ul politic, economic, militar, religios este compromis. sistemele au fost create sa produca convuslii nu sa le elimine si absolut toate participa, in egala masura, la distorsionarea realitatii. altfel n-ar fi posibila conducerea prin frica si impunerea tuturor aberatiilor exact asa cum se intimpla azi. libertatea asa cum este ea definita azi nu exista pentru ca peste o lege care o impune vin alte 1000 care o anuleaza… vezi mizeria lui bombonel cu poporu ales care contravine constitutiei Romaniei si reprezinta un atac la libertatea persoanei:

    art 29 Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.

  5. Cea mai in criză economie este economia statelor unite.. Șiasta nu e vizibil doar pentru că se află in pragul unui război civil, ci se cunoaște după amprenta asupra lumii. O economie de genul celui american in mod normal nu ar putea să existe.. Să ai războie și să fabrici arme, e de neconceput pentru o lume normală, civilizată.. De vrei să trăiești după legile junglei, după care are băta mai mare, apoi urmezi imbecilități americane, te crezi ”partener” strategic bre,.. preș la ușă..Deci evident de vrei un trai de om și nu de primată, nu urmezi această cale,..

  6. iar o luam cu ‘suveranismul’ cand pana si religia e din import

  7. 1 Acceptă ceea ce nu este sub controlul și puterea ta de a le influența sau schimba .
    2 Renunță la ideea de perfecțiune. Realitatea este imperfectă și atâta timp cât nu accepți acest adevăr, vei căuta perfecțiunea peste tot atrăgând suferința ca efect obligatoriu al negăsirii ei.
    3 Minimizează egoul și fi sincer cu tine însuți.
    4 Practică recunoștința, înlăturând sau ignorând astfel, aspectele care te deranjează.
    5 Află, înțelege și cultivă valorile esențiale sau de bază pentru tine și ceilalți. Astfel vei lua decizii în deplin acord cu propria-ți personalitate atrăgând starea de fericire.
    6 Simplifică-ți viața. Simplifică gândurile, emoțiile și angajamentele.
    7 Cultivă atenția. Fi conștient de tot ceea ce simți și trăiești ca prezent în așa fel încât mutarea sau schimbarea acestuia să nu-ți perturbe baza ființei și perspectiva pe care o ai asupra ei.
    8 Trăiește viața ca pe o călătorie. Uneori plăcută, alteori nu, oarecum forțată, puțin obligatorie, și nu ca pe darul gratuit ce ți-a fost dat fără nici o plată. Oferă la rândul tău ceva la schimb, apreciază bucuria, valorile și beneficiile descoperite în orice moment sau etapă ce se prezintă ca destinație.

  8. 9 Permite-ți să simți orice. O mare gamă de emoții posibile face parte din experiența umană, probabil nu toate, însă este alegerea ta cum te vei folosi de ele pentru a avea o viață fericită, liniștită și împlinită. Nu lăsa emoțiile negative să-ți ghideze acțiunile. Caută mereu partea benefică a oricărei situații sau întâmplări având ca lecții opusul lor trăit anterior fie la nivel personal, fie de către ceilalți semeni.
    10 Acordă-ți timp. Programează activitățile pe care vrei și trebuie să le ai cu ceilalți. Fi tu însuți astfel încât să nu-i perturbi spre a nu fi la rândul tău perturbat de ei. Viața este infinit mai simplă decât o putem noi înțelege sau defini și poate de aceea o trăim prost sau greșit adeseori: Pentrucă am complicat-o și o complicăm inutil sau excesiv.
    11 Când privești cerul cu sau fără stele, înțelege că și el te privește la rândul său în felul său căci era deja acolo cu mult înainte ca tu să ai ochii și mintea cu care îl vezi iar pentru toate cele prezente, percepția și conștiența nu sunt două stări opuse. Prin urmare, nici diferite nu pot fi, iar asta creează posibilitatea de a se oglindi perfect reciproc ca atunci când ne privim ochi în ochi fără să știm exact ce vede sau până unde pătrunde ochiul și mintea celuilalt. Vorbim cu lejeritate despre realitate și adevăr însă ignorăm că acestea nu pot fi cunoscute doar cu ochiul fizic ci cu cel al minții ce ni se deschide se pare, din când în când doar în vis. Nu sunt convins că la un astfel de ochi sau vis a făcut referire și Domnul Marga în text deși ar fi fost de dorit.

  9. Ne intoarcem „subtil” la Marx, Domule Marga ?
    MARX nu si-a inventat sistemiul ci doar l-a descris(!) dinamic !
    Ce traim azi e explicabil indejuns de PRACTIC de teria azi rasuflata si re-inoita vicelan ca NEO-MARXISM !
    „DEMOCRATIA” e o … SCUZA da-ta GLOATEI de ce-i care-o conduc … reciteste-l pe PLATON … Domnule Marga
    Poti alege ce vrei cand ai de ales DIN DOARE ce ti se da de als … ca TURMA ? 😉
    Poti fi cunoscut pentru a fi ales fara cooperarea mass-mediei apartinand MONDIAL-COLONIAL … „LOR” ? 😉 😀 😛
    🙂

  10. Problema gravă este că democrația e mai mare utopie decât comunismul.
    Capitalismului e un șir continuu de crize de toate felurile .
    Imperialismul americano-vesteuropean duce Omenirea către conflicte devastatoarea și chiar dispariția vieții pe Pământ.
    Pentru salvarea vieții pe Pământ este strict urgent renunțarea la hegemonia SUA, politica de veșnice conflicte armate .
    Toți trebuie să se așeze la masa negocierilor în condiții egale, fără a mai urmări profitul , ci doar progresul și bunăstarea tuturor celor opt miliarde de oameni.
    Înarmarea oricui este un pericol pentru toți, consumul a peste 50/% din resursele planetei pentru aceasta nu reprezintă un scop al democrației, ci dimpotrivă.
    Există ONU, organizație a tuturor statelor lumii unde toți trebuie să se așeze la masa negocierilor pe bază de egalitate, fraternitate, libertate și să se asigure viitorul Omenirii, continuitatea vieții pe Pământ.

  11. Cultura săracă crede că sunt puține alternative. Sărăcia de cunoștințe te face să nu vwzi decâr extreme – ceea ce este sau ceea ce a fost. Între Marx și noi se interpun mulți. Unii sunt amintiți și de domnul Marga – von Mieses, Hayek, Keynes, Piketty, Streek și alții. I-aș mai aminti pe Max Weber și Hilferding. Articolul și arată foarte bine că nu este soluție la criza economică fără a vedea celelalte crize. Azi criza de decidenți competennți. Nu mai este soluție fără a începe cu acest nivel. Teoriile nu mai dau rezultate fără a lua în seamă acest nivel. Trebuie o nouă teorie. Domnul Marga are dreptate.

  12. L-am omorat pe Ceausescu ! Normal ca ne meritam soarta, pedeapsa. Iar pedeapsa se aplica prin ascensiunea ideologiei sorosiste si feudalismul evreiesc. Consecinta….saracie.

  13. Toate bune și interesante cum le spuneți domnule profesor Andrei Marga, dar despre ce se întâmplă în Ardealul României nu pomeniți nimic, nu aveți un serial de articole care să trezească Serviciile de Informații, Președinția, Academia României Guvernul prin ministerul de Externe și ministerul Învățământului. În timp ce Ungaraia lui Victor Orban dă afară din Ungaria o universitate finanțată practic de USA fiindcă ar atenta la valorile maghiarismului, aceeași Ungaria a lui Victor Orban cumpără o clădire în centrul Cluj-Napoca, primește aprobările de la Primărie, Ministerul Învățământului și înființează o Universitate maghiară cu scop declarat de a rupe complet pe ungurii din România de învățământul statului România. Uitați ce declară vicepremierul Ungariei, pe lângă repetata sfidare și de către Orban a faptului că se află în România “aici suntem acasă”, “Nuîntâmplător Guvernul Ungariei a început să sprijine construirea de grădinițe în Transilvania, deoarece educația începe de la bază, de la grădință, până la universitate. Care educație? Educația segregării, a anti statalitatea actuală a Transilvaniei, șovinism revanșard, iredentism boicotarea instituțiilor statului român. Fac acest
    apel (fără speranța de a fi publicat de Cotidianul) fiindcă Președintele Academiei Domnul Ioan Aurel Pop și cel mai citat dintre pământeni rectorul Universității sunt din versul
    eminescian “Pierduți sunteți pe Criș și Mureș,
    E moarte, e leșin, e somn?”. Despre dezastruosul Boc: Ex nihilo nihil.

  14. Obsesia profitului, specifică omenirii de la începuturile ei, a devenit un pericol mortal.
    Afacerile murdare, care lovesc adânc interese vitale, sunt deja o banalitate. Prima dintre ele, războiul!
    Pretextele atacării altor comunități – religie, onoare, drepturi, democrație – sunt doar măști ale unicului motiv real, PROFITUL.
    Ghinionul nostru e că trăim într-o epocă în care armele pot distruge întreaga umanitate. Dacă punem la socoteală numărul gigantic de locuitori ai planetei, fiecare cu dorința de a trăi cât mai confortabil și a consuma cât mai mult, împuținarea catastrofică a resurselor și poluarea tot mai accentuată, e simplu de prevăzut încotro ne îndreptăm și cu ce viteză.
    Încercările, puține și ignorate, de a ne convinge că ori ne schimbăm radical năravurile, ori dispărem, sunt complet ineficiente.
    Mi-e o milă nesfârșită de copiii acestor ani, care nu vor mai afla cum este viața normală. N-o vor simți și trăi fiindcă între noi există câteva milioane de suflete putrede care ori câștigă tot ce vor, ori ne distrug specia. Planeta își va reveni, oamenii nu.
    „Ne vom prăbuși în Istorie ca prima societate care nu s-a salvat pe sine însăși fiindcă nu era profitabil”, scria regretatul Kurt Vonnegut.
    Ca de obicei, doar mintea artistului vede limpede.
    Și, tot ca de obicei, degeaba.

  15. IO sunt CONTESTATAR.
    Altii, Profesori GREI, Impozanti si ImPunatori sunt specialitizati in InSailarea CITETELOR, , asamblandu-le la LIBER intr-un LEGAInFini, cu Aparente de Stiij=nta GREA de Ani Intregi sunt doar
    CONSTATAORI.
    Cand Societatea ROMANEASCA, in Pragul DEMOLARII si STREGERII di Istorie, are i-a scolit, hranit, a investit in Dansii ASTEAPTA Solutii.
    Ca AltFEL Care Chichirez Galceava?
    Ca sa APARA Solutii, Opera care AR PUTEAfi SI COLECTIVA:
    TREBUIE;
    – Sinceritate TOTALA, NU Ocolisuri prin Alde Habermas
    – ARATAREA Curajoasa a CelorCareGRESESC cu V=Cinismul PUTERII, dar care NE si SE indreapta spre Avantuu’ Prabusirea,
    TOCMAI pentru ca NU are Nimeni de Nimeni dintre STIITIFICII Lumii Curajul sa ii trezeasca din NeBunia PUTERII DezLantuitre peste LUME, fiind de 34 de Ani SINGURI Dansatori.
    UITE CE a IESIT!
    Mergeti inainte Perofesorilor GREI, CONSTATATORI, da’ ANCILARI din Primul AN de Universitte, far’ sa va explice Nimeni IN CLAR, CEsiCUM, da’ pricepeti repede de FOAME … .

  16. @Liberul arbitru,

    E enorm de greu pentru cineva cu o anumita structura sa faca un pas in spate si sa accepte ca este mult mai mult decit vede, miroase, atinge, aude si gusta. inseamna, intr-un fel, sa stergi cu buretele mult, foarte mult ca sa lasi loc pentru altceva! ce e plin nu se mai umple…

    E atit de usor de facut ceea ce ai scris, dar in acelsi timp atit de greu… Iti multumesc pentru rindurile de mai sus!

  17. La articole de soliditate, ca fapte, viziune și etică a celui de față, de comentat sunt și Comentariile. Domnul Emile are dreptate. Dar ce se întîmplă în Ardealul romînesc se întîmplă în întreaga țară și invers. O degradare ce vine din multe, cum spune domnul Marga. Comparați – nimeni nu a atras atenția de ani buni că se permite impostură în România și că ea ve duce la ceea ce se vede. Domnul Marga a atras atenția, în cărțile sale despre Cluj,Transilvania, România și Europa și în cele de analiză și în cele de concepere sociologică și filosofică, că direcția e greșită.Exemple sunt multe. De ce nu răspund cei care fac situația de azi? Degradarea din România de azi a început cu degradarea instituțiilor.De pildă, aducerea ca rector a lui Ion Aurel Pop, neales vreodată de colegii lui în vreo funcție universitară la catedră, facultate, instituție, a izolat universitatea de viață cu „povești despre trecut”. Rectorul actual o va duce la ananghie cu gustul lui de ins incult, cu vederi înguste, ale unui parvenit din periferia de satu mare, dar ambițios. Într-adevăr, în România trec savanți, academicieni, rectori tot felul de impostori. Se poate face lista lungă.

  18. Economia este o știință socială relativ recent inventată (secolul 18 ) și imperfectă. Apar în consecință tot timpul laureați ai premiului Nobel care la câteva zeci de ani după ceremonia de premiere, își cer scuze și se leapădă public de teoriile care i-au făcut celebri,ca August Deaton. Acesta a declarat recent că ortodoxia economică este în criză, deoarece ignoră realitatea puterii asupra pieței și politicului, neglijează chestiunea inegalităților ( tratată parțial de Piketty in al său ” Capitalismul în secolul XXI”, care s-au vrut o actualizare a Capitalului lui Marx din secolul 19),obsesia cu eficiența economică în dauna bunăstării indivizilor, etc. Deaton nu mai apără nici ideea că globalizarea ca metodă de reducerea sărăciei globale este ceva pozitiv sau că emigrația nelimitată este un fenomen pozitiv. Din contră ,susține el acum,emigrația necontrolată a dus, la accentuarea sărăciei din statele gazdă. Preocupările privind etica dezvoltării capitaliste au fost total abandonate de economiști,samd

    În România am fost cu toții victimele unei teorii economice elaborate de un filosof, Karl Marx. Nicio altă teorie economică nu a condus la distrugeri economice atât de masive ca teoria economică marxistă. Numai abandonând ortodoxia economică marxistă în timpul lui Deng Xiaoping a reușit China să devină o superputere economică și să scoată în decursul ultimilor 30 de ani 800 de milioane de chinezi din sărăcie.

    Morala ? Filosofii nu ar mai trebui să se preocupe de elaborarea de noi teorii economice,spre binele nostru, al tuturor…

  19. Contestatari care emit vorbe sunt cîți vrei. Mai ales la noi, unde partidelele îi trimit la comentarii în ziare, ca să împiedice discuții de maturi. Contestatarului de mai sus i se poate răspunde cu trei observații. El crede că punerea de etichete înlocuiește cugetarea. Și că poți fi necunoscător și ai dreptul să ataci gânditori care exprimă adevăruri. Contestatarul în cauză nu se uită la ce face el. Adică nimic. Stă și așteaptă ca alții să facă. Uită-te, insule, în cărți ale autorului, precum România actuală. O diagnoză (2009), România în Europa actuală (2018), Educația responsabilă (2019), Emanciparea României (2024). Ai acolo mură în gură ce-i de făcut. Nimeni nu împiedică pe nimeni să facă ceva.

  20. Sunt profund impresionat de înșiruirea de titluri de lucrări, însă trebuie să declin invitația,deoarece evit tot ce mă poate polua intelectual 😊 Sunt printre puținii din zona noastră care a petrecut ani de zile studiind istoria economiei, inclusiv că doctorand la Paris, și care a purtat o corespondență pe tema asta cu John Kenneth Galbraith, celebrul economist american și tatăl lui James de la universitatea Texas. Cele mai bune lucrări de sociologia economiei aparțin unor mari economiști,că JA Schumpeter ( vezi monumentala ” History of Economic Thought”) Piketty,samd. Autorul articolului de mai sus este departe de standardul necesar pentru a-mi ocupa timpul cu lectura cărților sale,scuze !

  21. Mă Acornion, aici este un loc de discuții la un articol pe subiect crucial, crizele acestor zile, dedicat unui bun economist. Un articol cu cultură economică, sociologică filosofică la care așa cumn se vede tu nu vei ajunge vreodată. Articol cu ascuțime a minții.Trebe argumente, nu bârfe de trimiși de la partid! Ai putut clătina vreo judecată? Nici vorbă! Vezi că-ți cresc coarnele minciunii și se văd bine. Am căutat și eu unde-i Angus. Nu-i în acest articol. Pesemne că ai încurcat articolele. Lecturile tale sunt tilturi de pe siteuri! Te prind, amărît farseur! Vezi că nu ai nici o corespondență cu keynes, afară de situația în care ai 130 de ani. Minți de stinge! Încurci băiete economia cu sociologia economiei. Schmupeter s-a ocupat de economie, chiar dacă orice economie e a societății. Spune celor care te trimit că minciunile tale se văd și că mai bine ai fi trimis la măturat. E nevoie.

  22. In vechimea greaca: DEMOCRATIA insemna dreptul de trancanii in AGORA !
    Nu aveai dreptul de-a alege si fi ales daca nu ti se dadea voie(de cine?) sa intri in … „AGORA” ! 😉 😛

    (ce spun mai sus e cu … talc profund !IQ=?)

  23. Ca geniu cu IQ=155 si cu foarte multa eruditie castigata involuntar (obligata de genele care forteaza IQ-ul)
    va spun ca singura problema … trecuta, prezenta si viitoare a economiei (si marcoeconomiei) e
    ca(metaforic si cu talc zis, pentru a intelege cat mai multi):

    – 😎”imbogatirea” nu e o functie liniara accelerat-exponentiala !😎
    😐

    = mereu deja bogatii se vor imbogatii catastrofal-ciclic-accelerat mai iute decat cei in curs de imbogatire,
    E CEVA NATURAL nu doar in societata umana ci izomorf si in cea animala de turma ! „distanta-de-rupere” cantitativ-ciclica
    din societate ne face sa avem ISTORIC atatea societati … una-din-alta, una-dupa-alta !

    Cei 1% imbogatindu-se accelerat … se pierd in ceata … in lumea „lor”, distanta dintre ei si „restu” creste accelerat,
    fara sa vada ca … cei ramasi in urma … gandesc intre-ei … VAD CANDVA …si vor schimbare ! 😐

    De ce avem deja istoric atatea societati diferite intre ele ? …
    si de ce le vom avea si-n viitor: CICLIC ALTELE ?
    REPET:

    – Pentru ca „imbogatirea” e o functie ACCELERAT-EXPONENTIALA si ca … dinamic in timp …distanta dintre bogat si ne-bogat
    creste si ea … ACCELERAT !

    Nu e STRANIU (unora) cum ca decand cei 1% se imbogatesc si mai iute decat in trecut (detin si mai putini si mai multa avere)
    LUMEA MERGE RAU si se confirgureaza o MEGA-CRIZA de re-egalizarea (temporar comunistoida) inaintea unui noi CICLU socieatal ?
    MULTI UITA sau NU VAD : – Societatea a fost si e mereu ceva DINAMIC nu ceva STATIC ! 🙂
    (IQ=?)

  24. Pentru cei care nu pot starta in gandire singuri
    le dau o ideie pe marginea careia pot MEDITA ! 🙂

    Daca lumea nu se schimba tehnico-stiintific de la stadiul acum 3000 de ani … murea omenirea ?#
    Era condamntata planeta la „deseurile” izvorate din consumul acentuat prin evolutia tehnica ?

    Sau la un numar constant de 500 milioane de locuitori ai planetei … societatea aceea de acum 3000 de ani ar fi putut dainui IN TIMP mai mult decat … ne putem imagina noi acum ca o societate moderna CONSUMATOARE, o poate face !

    Intr-un fel, metaforic zis … daca specia in ciclicele ei nastere-moarte-nastere a indivizilor ce-o compun in timp
    nu ne facea, nu ne evolua in „destepti” (urangutanii ar mai putea traii un milion de ani fara greturi cu „societatea lor de acum” daca n-ar exiar omul pe Terra) nu se sinucidea ! INTELIGENTA speciei o va face sa „arda” ca specie prea-iute ! 🙁

    LUMEA EVOLUEAZA TEHNICO-STIINTIFC = lumea isi poate, scurt, satiface DE TOATE intr-un RESTAURANT cu RESURSE LIMITATE(pe ca pe o insula pustie) …!

    TERRA are resurse limitate pentru ca NU e infinit de mare …
    Poftelesi nevoile de consum a le nostre, de OMENIRE numeric in crestere: cresc !
    VIITORUL va fi candva (ciclic-scurt) sigur URAT-IMORAL …
    pentru ca nu ne putem intoarce acum, BRUSC, dupa atata bine … la o societate ARHAICA ! 🤔❤️🤣

    Si SPECIILE mor … DINOZARII se poate sa fi trait mai mult decat … HOMMO SAPIENS, constatat candva de plosnite inteligente in viitor ! (oare ce RELIGIE insectoid-emotionala vor avea ele ? )
    __________
    Nu e bine sa fi prea DESTEPT-ca-SPECIE in a sti cum sa consumi mai iute ceva … limitat ! LIMITELE CRESTERII = REVOLUTII! 😀

  25. Glumele sunt bune cînd sunt sărate. Cînd sunt doar trăncăneală, căci lipsesc cunoștințe, sunt doar jenante.Se văd, într-adevăr, trei lacune la discusanți (doar la unii, desigur!) anonimi. Nu sunt în stare să facă față la obiect unei probleme, dar se reped într-un autor sau altul. Nu au capul să abordeze pînă la capăt ceva, că se reped la ceva neaflat în discuție și o iau mîndri pe arătură. Nu au cultură și atunci cine-i trimite la oameni și opere relevante astăzi în subiect îi obosește și încep să înjure. Cum să iasă la liman această țară cu metehne de acestea? Cred că s-ar cîștiga campionatul european de lașitate.

  26. „Cultura săracă crede că sunt puține alternative” [Economist, fost Televizor]

    Cultura este intr-adevar saraca, exista o alternativa, doar. Cand sunt mai multe, se numesc variante.

  27. alternativ … alter … nativ 😐
    alter = DE ALTA, nativ = NASTERE -> (variante diferite prin „alta nastere” … straina)

    = de alta nastere, altfel nascut ! Pe scurt: alternativ nu inseamna doar dialectic unic-altfel ci „de alta nastere” sunt toate variantele … alternative !

  28. @ mischtoooIq 155,5 – de unde vine tehnologia ultimilor ani ?

  29. Dupa unii cititori, omenirea este formata din 8 miliarde de alternative, de margati. Asa se intampla cand citesti texte scrise cu rideaua de catre unul fara pic de umor.

  30. Foarte bine prinse liniile economice ale ieșirii din criza de astăzi: Primo: Stimularea inițiativei private nu mai este monopolul vreunei societăți. De la kadarismul maghiar de după 1956 și mai ales după reforma chineză începută în 1978, inițiativa privată s-a lărgit continuu. Or, societățile se califică pentru dezvoltare abia cu noi măsuri economice, sociale, instituționale. Secundo: Capacitățile de producere de bunuri de consum întrec azi orice alt moment din istorie. Numai că multe societăți întrețin „filtrarea” accesului la bunuri. Rareori a fost o corelație atât de dură și cinică a bogăției și sărăciei. Or, dreptatea și echitatea nu pot fi escamotate la indefinit. Terzo: Proprietatea nu mai decide singură politica. Capitalul financiar conduce economia. Tipărirea de valută și înarmarea au devenit instrument al macroeconomiei. Dar ce și cât rezolvă acest curs? Unde duce de fapt?

  31. În articol sunt și alte descrieri ce merg la miez. De pildă, scumpirea energiei lovește în toate direcțiile. S-au adâncit decalaje și dezechilibre ce alimentează „criza economică”, de altfel demult percepută. Datoria publică crește, se mătură firme mici și mijlocii, creditele înrobesc, prețurile urcă, în vreme ce decizii eronate dereglează economii întregi. Ne aflăm în plină „criză internațională”. S-a intrat în confruntări militare, iar lupta pentru resurse și securitate s-a intensificat. Omenirea s-a scindat, atmosfera este de „război rece”, iar alt război mondial și recursul la arme nucleare nu mai sunt improbabile. S-a intrat și în „criza de idei”. Concepții moștenite asupra societății nu mai dau rezultate, dar se lucrează puțin la analiza noii situații. Argumentarea pe fapte și logic corectă este sufocată de justificări de conjunctură.
    Chestiunea dificilă ce rămâne și după asemenea articole bine elaborate, este: cum se vor depăși asemenea crize – și multe și în acelațși timp? Mai ales că nu crizele preocupă astăzi, ci lupta pentru putere.

  32. CItitor constant ( in stupiditate ) , tot cu periuta , tot cu periuta ? Ar fi bine sa citesti , daca zici ca esti cititor , comentariile unor adevarati profesori pe acest site . Se pare ca este necesar , nu poti citi tot timpul doar ce scrii tu .

  33. Despre criza de caracter, despre criza celor „7 ani de-acasa”, despre criza „bunului simt” cine scrie ? Sper ca nu aia aflati in criza sau charliti !

  34. Articol ce exprimă foarte bine, sintetic realități.„Unii cred că doar economia este în criză. Ea atinge, desigur, mai direct viața a numeroși oameni. Dacă însă numai economia ar fi în criză, ea s-ar depăși prin impozite, investiții, subvenții, ajutoare interne și externe. Azi nici acestea nu scot din crize.Alții cred că am avea de a face doar cu o criză de înțelegere a lumii. … Ca și cum o altă înțelegere ar fi de ajuns pentru a ieși din ceea ce este.Realitatea este că în criză au ajuns, între timp, multe organizări din societățile de azi”. E adevărat, aici suntem. Cine va smulge din crize? Teoreticianul își face datoria descriind curat realitatea. Rousseau și Diderot au arătat cum stă lumea și ce-i de făcut. Doar că a fost nevoie de revoluția franceză să facă ceva. Unde-s actorii schimbării de azi?

  35. Desigur că fiecare poate lua chestiunile de viață de oriunde dorește. Aici avem un articol, Crizele și economia, care dă tablou concludent al situației criziale, ca omagiu adus unui important economist din țară. Argumentele sunt solide. Nu a clintit nimeni vreunul. Domnul profesor Marga este contemporanist și dă teorii și argumente din experiențele timpului nostru.Dînsul nu fuge în trecut ca să scape de actualitate și nici nu se lasă furat de imaginație ca să ocolească ceea ce oamenii trăiesc. Este unul dintre atuurile sale. Contribuțiile sale intelectuale, efectiv de concepte și concepție, la a dezlega probleme, sunt temeinice. Instituții din New Hampshire, Paris, Roma, Jerusalim, Berlin, Viena, Baku, Beijing, Budapesta, Maribor etc. au subliniat faptul. Domnul Marga a făcut propuneri adecvate și anticipări fără greș. În domeniul internațional, a arătat, deja în 2013, că s-a schimbat lumea, iar China urcă. A arătat că lumea este condusă de geometria variabilă a supraputerilor. În domeniul național, a arătat că regimul din România duce țara la a trăi din împrumut peste puteri.A arătat că nu este pace durabilă în Ucraina fără a aboli pactul Ribbentrop-Molotov. A arătat ce este de făcut încât țara să nu fie mai departe le cheremul forțelor oarecari.Și altele, și altele. Competența este competență. se confirmă că atunci cînd este susținută de viziune permite performanțe.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.