Cu ciocanul la Cultură și cu popa la Transporturi

Probabil că Olguța Vasilescu își imaginează că prezența sa la România Mare și colaborarea cu Vadim Tudor au contaminat-o cultural și au făcut și din ea un om de cultură. Altfel nu înțeleg de ce s-a făcut de rîs susținînd un inginer care a fost la compania de transport în comun și la administrația cimitirelor din Craiova să ocupe postul de șef al Comisiei de cultură a Senatului României. Probabil că onestitatea senatorului Radu Preda s-o fi impresionat atît de mult (asta a și mărturisit). Numai că onestitatea unui inginer n-are nici o legătură cu activitatea unei comisii juridice sau a uneia de cultură. E ca și cum l-ai socoti bun de conducerea Comisiei de cultură pe un om care stă pe strada numită Marin Sorescu sau locuiește peste drum de Teatrul Național. Sau a dormit doi ani într-o cameră mică de la filarmonica orașului. PSD-ul are o anume dezinvoltură culturală care vine din incultură sau din disprețul față de cultură. L-a mai avut desemnat pe Georgică Severin la aceeași comisie și după ce omul a rămas fără coledzi l-a reciclat la Radioul public pentru că la viața sa a avut și el o revistă. Protestele din Radio, acuzațiile de pesedizare a radioului public sunt consecințele aceleiași politici care a adus și la Ministerul Culturii un om care n-are nici o legătură profundă cu cultura română.

Experiența PSD-ului la numit oameni care se potrivesc ca nuca în perete cu postul pe care au fost numiți nu poate decît să-l îngroape încet, să îl transforme într-un soi de anti-partid.

Ce să mai înțelegem din aroganța și din gafele PSD? Că uneori e mai bine să nu ai rude suspuse și încuiate, hotărîte să-ți facă un bine și să te propulseze, pentru că te fac de rîs de nu te mai aduni. Al doilea lucru, în fapt cel mai important, este că PSD-ul o ține dintr-o prostie într-alta, dintr-o cîrpeală într-o penibilitate, dintr-o improvizație într-o nenorocire. Partidul care surclasa opoziția cu greutatea miniștrilor săi traversează acum o criză de oameni cum nu ne-am imaginat niciodată. Însăși numirea Liei Olguța Vasilescu la Muncă și Protecție Socială este un asemenea semn. Oricîtă gălăgie și agitație a stîrnit fosta primăriță a Craiovei, în loc să aducă un minim cîștig de încredere sau de simpatie, ea a devenit principala mașină de stîrnit antipatie cu care PSD-ul stropește și enervează electoratul. Mai mult, ea și-a proptit fostul soț la ASF și a fost, ca și Liviu Dragnea, promotoarea mediocrilor și impostorilor în poziții importante în care ar fi trebuit să susțină personalități și profesioniști.

De ce l-o fi pus PSD-ul pe Adrian Țuțuianu la Comisia de supraveghere și control al SRI? Pentru că s-a ocupat de găleți și oale în campania electorală și de strîngeri de fonduri în județul Dîmbovița? Şi pentru că tot n-a făcut nimic, fiind doar o copie jenantă a lui Georgian Pop, de ce l-a mai promovat și la Apărare? Pentru a provoca momentul penibil din comunicatul cu salariile eșalonate ale celor din Armată? Sau pentru că Țuțuianu trece drept un descurcăreț și mahării partidului s-au gîndit că el ar fi unul dintre cei care ar putea scoate ceva și din achizițiile de tehnică militară?

Mărturisesc că nici în cele mai pesimiste evaluări nu mi-am imaginat că Liviu Dragnea se va da de-a berbeleacul într-o asemenea cascadă de gafe și penibilități. Nici dacă ar fi vrut să își caroteze partidul, fiind unul dintre cei strecurați pentru a comite numai diversiuni, el tot n-ar fi izbutit să o țină într-o asemenea serie neagră.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de joi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Recomanda