Toate scrîșnetele scenei noastre politice au o explicație care scapă multora sau este ignorată în mod voit de jucătorii cu pretenții. Este vorba despre catalogarea insistentă a partidului AUR (Alianța pentru Unirea Românilor) drept „partid extremist”. Marea găselniță cu „AUR – partid extremist” nu este întîmplătoare și nici bazată pe fapte care să o îndreptățească. Ea s-a născut dintr-o strategie care să contureze identitatea unui pericol la adresa democrației. Această amenințare ticluită cu sîrg de funcționarii bruxellezi, dar și de strategii evrei și neevrei ai campaniilor de condamnare a antisemitismului, s-a folosit de o presă talibană, în cele mai multe cazuri subvenționată de Comisia Europeană sau de organizații internaționale specializate în materie.
Simion i-a întins o mână lui Bolojan. Ce câștigă AUR din susținerea unui guvern PNL-USR – ANALIZĂ
AUR a fost pictat și inventat (a se citi ștampilat) ca partid extremist fără o argumentație solidă, speculînd mai degrabă naivități și greșeli de exprimare, gafe sau formulări naționaliste cu intenții și accente patriotice. „Partidul extremist AUR” a devenit un slogan folosit ani de zile chiar și atunci cînd acesta se implica în sărbătorirea Zilei Naționale sau în susțineri umanitare. Talibanii de la G4Media au rostogolit cu insistență eticheta chiar și în situații în care era vorba despre lucruri care n-aveau nici o legătură cu acuzația.
Ficțiunea „AUR -partid extremist” cultivată cu insistență și fără o substanță reală a permis construirea următorului proiect fals numit „Coaliția pro-europeană”, formată din cele patru partide la fel de europene ca AUR (deși vizibil anti-europene, mai ales prin găinăriile practicate și sancționate de instanțe de cîte un membru dintr-unul sau din altul din cele patru partide).
Patru partide de orientări diferite, cu programe incoerente, sprijinite de ONG-uri confecționate și ele pe aceleași baze, au fost reunite într-o „coaliție pro-europeană”, ele fiind europene în ambalaj și balcanice în manifestări și adeseori mafiote în practici și aranjamente. Coalizate pe baza unei argumentații false, în fața unui adversar ticluit (inventat cu rea credință), justificate doar de acuzații repetate insistent, dar fără probe, „coaliția noastră pro-europeană” a ajuns pe marginea gropii. Se clatină și se scufundă din cauza insucceselor, a luptei imaginare cu extremismul, cu un adversar fals, nu cu realitățile României.
STENOGRAME Grindeanu îl acuză pe Bolojan că a ieșit „la racolat de parlamentari”. „Nu
Ieșirea din șirul de eșecuri economice, balcanice, aproape cotidiene și, cel mai adesea, fără noimă nu se poate produce tot din cauza aceluiași fapt. Un segment politic important, cu un procent de 20% în Parlamentul României, nu este implicat în jocul politic pentru formarea de alianțe și susțineri parlamentare. Continuînd linia falsului practicat pe seama AUR, toți actorii politici se întrec în a promite că sunt gata să se sacrifice pentru țară, dar exclud orice colaborare cu fictivul produs extremist, creat de laboratoarele propagandei europene și iudaice. Adică AUR!
Jocul politic româneasc, aflat într-o mare criză de încredere și eficiență (generată de incompetența actorilor de bază), se poartă mereu pe o suprafață restrînsă. Se caută cu disperare o soluție numai pe două treimi din suprafața de joc, în realitate fiind exclus de la participare (reprezentare) aproape jumătate din electoratul României. În asta, se află chiar falsul operațiunii și dificultatea unei soluții rezonabile.
Oricît se agață de pericolul politic al acestui fals produs al propagandei și de stigmatul promovat de media în cazul AUR, criza politică românească are la bază lupta cu acest dușman fals. Din cauza ficțiunii, toate combinațiile și ipotezele de reformatare a scenei politice se împiedică tot de invenția ”AUR-partid extremist”.
SURSE Vot în unanimitate în PSD pentru retragerea miniștrilor din guvern.
Culmea ironiei, în plină criză și lipsă de soluții, AUR pune și propune trei soluții politice care să contribuie la o majoritate care să scoată țara din situația creată:
– revenirea Parlamentului României la 300 de parlamentari, conform votului rezultat în urma Referendumului din anul 2009.
– desființarea subvențiilor pentru partide din banii de la buget.
– alegeri în două tururi pentru primari și președinți de consilii județene.
Presupun că nu foarte mulți oameni realizează că aceste trei condiții vizează, de fapt, rădăcinile adînci ale corupției din România și că în ele se află explicațiile principale pentru debilitatea democrației românești.
De la Nicușor Dan în sus, pînă la Bruxelles și în jos, pînă la PNL, PSD, USR și UDMR, chiar și mai jos pînă Digi24, G4Media și HotNews (ca să mă rezum la principalii talibani), nici unul nu este în stare să recunoască și aceste condiții și să lupte pentru legalizarea lor.
