De fiecare dată cînd ies sau intru în București, simt că drumul este din ce în ce mai greu. Poate că îmbătrînesc și nu-mi dau seama. Poate că mă lasă nervii. Poate că traficul devine un soi de chin. Pe vremuri îmi ajungeau 20 de minute ca să ies din cartierul Militari. Acum îmi trebuie o oră. Un cartier de 10-15 mii de locuitori a răsărit pe partea stîngă, dincolo de staţia de metrou și Decathlon. Mii de automobile stau cu botul pe trotuare și cu curul spre mijlocul străzii. Nu ai pe unde să te strecori. Nici unde să parchezi. La stopuri nu se mai trece decît pe o singură bandă. Unii așteaptă să facă stînga ca din dreapta sau de pe stînga să meargă înainte. Fiecare blochează pe cineva și toacă minutele celuilalt. Claxoane, înjurături, gunoaie, gropi, chiștoace aruncate pe fereastră, nervi și pumni, muzică și manele. Un aer de infern, de metropolă cu gropi și țopîrlani, rigole cu gunoiul rămas din iarnă, gri și scorojit. Treceri de pietoni șterse, coșuri de gunoi ghiftuite sau strîmbe, agățate numai într-o ureche, chioșcuri de toate formele, culorile și materialele, alcătuind un bazar chior și pestriț al periferiei, unde toate fug de armonie, de linie dreaptă, de ordine, de o gîndire, să-i zicem, municipală. Fiecare de capul lui, arătînd aiurea, de parcă ar fi gata să se scurgă în Dunăre sau să plece în bejanie spre halele enorme răsărite în cîmpul cîndva grînarul României.
Nu se mai poate circula în București decît dimineața între 5.00 și 6.00, nu mai poți ieși sau intra în Capitală decît la ore mici. Autostrada spre mare este spartă, iar cea spre Pitești, ciupită din loc în loc. Pe Dealul Negru și pe Valea Oltului trebuie să te întreci cu camioanele turcești și bulgărești, să te păzești de poliție sau să te resemnezi într-un convoi ce pute din greu a motorină. Marginile drumului european sunt mai neîngrijite decît cele din Irak sau din Afganistan. Arată ca toate clădirile părăsite din România, cu gropi, cu bălți, cu gunoaie, cu pisici moarte și cîini explodați de roțile duble ale tirurilor. Oricît de frumoase sunt livezile înflorite sau pădurea cu verdele mijind pe crengi, România șoselelor, a puținilor kilometri de autostrăzi arată ca după război. Indicatoarele spre dispensarele medicale sau spre spitale, chiar și spre poliție, sunt destul de puține, locurile în care te poți conecta la Internet, mai mult inexistente, iar parcările sparte, fără toalete și fără apă și cu tomberoanele negolite de două săptămîni. Cît despre indicatoarele spre monumentele istorice, ce să mai vorbim. Ici și colo cîte o tăblie te trimite spre o biserică veche. Altele, mari și de prost gust, te cheamă la pensiuni cu camere de 19 euro sau te trimit spre „ciorbă de burtă și ceafă la grătar“.
Minunată țară cu drumuri nenorocite, distruse și jecmănite de hoții și bandiții plătiți să le îngrijească, binecuvîntată natură murdărită de circul politic care acoperă totul. Nici să visezi nu-ți mai vine! Orașe cu istorie scăpate de sub control și dezvoltate după mărimea șpăgilor plătite primarilor și consilierilor și după mintea tîmpă a celor care se cred Meșterii Manole ai tranziției.
Traversatul României începe să fie o aventură, un pericol, o spaimă. Vede cineva că Bucureștii sunt blocați din centru pînă la periferie? Vede cineva că țara nu mai este îmbietoare pentru călător? Ba, pentru mulți devine periculoasă. Vede cineva că dezvoltarea României se poticnește în drumuri și căi ferate, în artere și în trafic? Se lucrează ca melcul, se merge mai greu decît cu mortul. Puterea politică și administrativă se macină în dispute politice mărunte, în vreme ce dezvoltarea ia aerul mahalalei. Au Bucureștii o strategie pentru eliberarea traficului? Are țara culoare de transport pe marginea cărora să înflorească? Sau locuri îmbietoare și sigure în care să construiască străinii?
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.
Este exasperantă atitudinea indiferentă a tuturor factorilor decidenți legată de lipsa autostrăzilor și drumurilor
, începănd cu Președinția , Parlament , Guvern … continuănd cu complicitatea instituțiilor de forță cu protocoalele lor cu tot … ! Avem de-a face cu o situație fără egal în toată lumea … , și am dreptul să cred orice ! Începănd cu suspectarea de subminare a Romăniei în toate domeniile ca strategie multinațională și pănă la chilipiruri criminale aparținănd funcționarilor matusalemici din administrația centrală și locală . Suntem de răsul lumii și politicienii noștrii se sparg în figuri amăgindu-se cu plăceri mărunte , în admirația totală a amantelor cu 30 de ani mai tinere ca ei și amețiți de confortul Jeep-anelor dobăndite din salarii de bugetari … ! Pentru acest fenomen criminal nu se găsește o comisie formată din membrii ai tuturor păturilor sociale care să lămurească odată pentru totdeauna ce e cu aseastă atitudine antinațională , împotriva umanității … ?
Prea multi din populatia RO traiesc in “pseudo zone urbane”, iar proportia continua sa creasca. Bucuresti ar trebui sa ramana doar o “capitala economica si culturala”; o noua capitala administrativ/ politica ar trebui sa fie construita ab initio in zona Campulung / Targoviste. Bucuresti si suburbiile sale,dupa experimentele perioadei comunistilor, sunt de 3 decenii siluite de interesele rechinilor imobiliari autohtoni sau alogeni si a devenit un loc chinuitor pt locuit. Daca am avea lideri politici si economici cu viziune pt RO de maine, cu capacitate de guvernare responsabila si factori mobilizatori ai coeziunii sociale, oameni cu respect pt cetateni, atunci s-ar putea regenera majoritatea zonelor urbane,rurale, soselele,caile ferate, infrastructura tuturor regiunilor. Orice dezvoltare durabila se face printr-un consens intre guvernanti si guvernati. Cetatenii activi au nevoie de locuri de munca in RO, de un sistem de servicii medicale corecte, de un sistem educational responsabil pt copii, de dovezi concrete ale interesului economic national…Despre tir-urile turco/bulgaresti/Ueuropene – se vor imputina, daca producem,desfacem si consumam marfuri autohtone
alo, dragnea, uite inca unul care denigreaza tara!
Interesant: imaginea credeam că e de pe defileul Jiului
Comunicat de nesimțiți … ,, Ministerul Transporturilor vrea să majoreze plafoanele de cheltuieli pentru unele servicii şi lucrări stabilite ultima dată în anul 2010 ” ! Consecința , construcţia de autostrăzi şi drumuri, dar şi tuneluri şi viaducte va deveni mai scumpă … ! Culmea impertinenței … , să mărești cheltuielile pentru ceva ce nu există , dar banii se duc …
Nu! d-le Nistoresctu… Nu merge! Inca un mandat pierdut. Cine raspunde? Nimeni. La capatul celalat al firului e cineva iresponsabil. Chiar daca e in vacanta, are telefonul la el si trebuie sa raspunda. Daca e deranjat de reportajul d-voastra, sa lase telefonul, si sa ramana in vacanta…
Suntem tara cu emblema: „ciorbă de burtă și ceafă la grătar“ ” mici la Cocosatu’ sau la Gil ”, ” saorme mici si mari ”, chioscuri cu: covrigarii placintarii, pita produse de patiserie, iar in rest sosele aglomerate, radare, serbari campenesti cu gratare unde sfaraie: ceafa, carnati, mici, pulpe pui, piepti pui, miel, ied, oaie, vitel de la magazinele en gros sau producatori de pe piata libera, farmacii,clinicii particulare, spitale particulare cu preturi de preturi, filiale de banci, hoteluri cu sau fara parcari, supermarketuri , case de pariuri sportive, case de jocuri in lumina obscura si femei sumar imbracate, multe, multe blocuri unele rabilitate termic, inghesuite cu sau fara parcari, strazi cu unic sens, multe masini parcate in zonele astea, s.a.m.d.! Apropos de zicerea ” cainelui de paza al democratiei ” , ” care este ” domnul Cornel Nistorescu din titlul articolulu: ” Cum plîng drumurile și străzile României ”, cineva spunea ca dupa ce a fost in dec’89 ( dupa parerea mea o ticalosie asa cum au mai fost in ultimul secol ! )in tara asta se incearca implememntarea capitalismului, fie el si de cumetrie, pe soselele si drumurile din tovarasie ! Sa incercam sa avem mai multa minte sa putem sa mai eliminam din efectele unei educatii, mai precare marcate de vicisitudinile unor evenimente petrecute in aeralul asta din Pen.Balcanica a secolului xx si a mileniului doi … ! p.s.- legat de politica avem o strigare care a devenit o emblema: ” CINE NU SARE NU VREA SCHIMBARE ” interpretata cu multa pasiune de niste caricaturi penibile de politicieni, nu ii mai numesc care probabil ca vor sa invete tabla impartirii:” sa dea pe zero la cat sa ia ceva moderabil de gat … !
Orice s-ar spune, Maestrul are un reconfortant talent epic care mai amelioreaza impactul descurajant al tematicii.
Politica celor 29 de ani scursi de la lovitura de stat din decembrie 1989 a fost una consecventa de distrugere si
de blocare a oricaror posibilitati de dezvoltare a Romaniei. Dupa ce kgb-istii au devalizat rezervele si au distrus
economia tarii, securistii ceausisti ai lui Basescu au subtilizat bugetele, fondurile si imprumuturile, banii europeni
si resursele strategice care ar fi permis surmontarea handicapului preluat in 2004. Exact ca in cazul protocoalelor, regimul Basescu a parafat strategia de subdezvoltare pe termen lung, mergand pana acolo incat sa declare oficial ca
Romania nu are nevoie de autostrazi, nu are nevoie de medici, ingineri, oameni de stiinta si meseriasi, invitandu-i
sa-si paraseasca tara. Neocomunistii/securistii stiau ca infrastructura rutiera/feroviara creaza premizele dezvoltarii
rapide a unei tari si din acest motiv au blocat reconstructia/modernizarea! Mizeria caracterial-umana a rezidentului in strainatate al Securitatii, Basescu, o dovedeste si faptul ca a fost responsabil de Transporturi inca din perioada
kgb-ista, sub directa sa indrumare/monitorizare fiind vanduta Flota pe nimic, sume insusite personal, fiind distruse
parcurile feroviare si auto, fiind lasate in paragina cai ferate si drumuri nationale/europene…
Multi bucuresteni nu vor mai vota PSD in 2020 fara segmentul de autostrada Comarnic-Predeal gata, la cheie !
Cu toate astea, 90% din emisiunile TV o tin langa cu DNA, SRI si justitia. Deh, prioritati.