Dați-ne băncile centrale înapoi

„În urmă cu 50 de ani, un președinte american a renunțat la etalonul aur, a pus capăt controlului capitalului și a deschis o nouă eră a finanțelor globalizate. „Șocul Nixon” a modificat peste noapte sistemul monetar și a schimbat treptat și statutul bancherilor centrali. Din slujitori ai economiei naționale, factorii de decizie monetară au devenit stăpâni ai economiei mondiale globalizate și financiarizate”, scrie economista Ann Pettifor, pentru Project Syndicate.

”În ciuda aurei lor mistico-tehnocratice, bancherii centrali sunt niște funcționari publici numiți politic, plătiți din banii guvernului și a căror putere este dată de contribuabilii din țara lor. Paul Tucker, fost viceguvernator al Băncii Angliei, spunea că ”dreptul de a emite monedă ține de puterea de a impune taxe”.

Statutul și rolul constituțional al bancherilor centrali sunt în primul rând o chestiune democratică, nu una economică sau tehnică. Ei sunt managerii unor instituții publice care au monopol asupra emisiunii monetare și de lichidități și au la dispoziție instrumente puternice, însă care depind de cât de pline sunt cuferele guvernului.

Acestea din urmă sunt umplute prin taxe – inclusiv impozitul pe venit – și de instituțiile publice care sunt vitale pentru sectorul financiar privat, așa cum este justiția. Cu cât sunt mai puternice aceste instituții publice, cu atât sunt mai mari puterile băncii centrale de a genera lichidități și cu atât mai bine se vând obligațiunile suverane ale statului.

În ciuda ideologiei „piețelor libere”, capitalismul a depins mereu de instituțiile publice și de resursele publice, așa cum băncile centrale au condus mereu un sistem financiar hibrid public-privat. Ce este nou ține de măsura în care resursele băncilor centrale s-au extins și au fost folosite în interesul privat al sistemului bancar din umbră, al unor piețe de capital uriașe, nereglementate și sistematic expuse riscurilor.

Economistul Benjamin Braun nota că stagflația din anii 1970 a dus la un transfer de responsabilitate. De atunci, scrie Braun, capitalul financiarizat a depins de băncile centrale ”independente” și de curțile de arbitraj, la care a apelat pentru a fi protejat ”împotriva democrației locale”.

În paralel, Banca Reglementelor Internaționale a susținut măsurile monetare pe care băncile le-au luat începând din 2007, pentru a salva piețele financiare și a reduce impactul lor negativ. Economiștii de la BRI arată că jumătate din achizițiile făcute de băncile centrale în anii care s-au scurs de atunci au constat în obligațiuni private.

Sumele despre care vorbim sunt uriașe. Banca Centrală Europeană a ajuns anul acesta la un bilanț de 7 trilioane de euro, peste 60% din PIB-ul zonei euro. Banca Japoniei a ajuns la 130% din PIB-ul țării. Federal Reserve a ajuns de la 4,3 trilioane de dolari în luna martie, la 8,2 trilioane de dolari în luna iulie 2021, peste 40% din PIB-ul SUA, un nivel care nu a mai fost atins de la Al Doilea Război Mondial încoace.

Tot începând din 2007, bancherii centrali și-au folosit autoritatea publică pentru a participa, a influența și a transforma sistemul bancar din umbră, în valoare de 52 de trilioane de dolari. Expansiunea sistemului bancar din umbră a avut loc în perioada 1981-2014, când 30 de guverne din întreaga lume au decis să privatizeze fondurile de pensii. În acest fel, o mare parte din rezervele lumii a ajuns în fonduri de gestionare a activelor, pe o piață globalizată și nereglementată. Sistemul bancar din umbră a apărut pentru că aceste sume erau atât de mari, încât nu au putut fi gestionate de băncile tradiționale.

Mulți, inclusiv președintele Joe Biden, consideră că supraviețuirea umanității trebuie lăsată în seama piețelor private de capital. Trimisul pentru mediu al administrației Biden, John Kerry, l-a omagiat în prima sa conferință de presă pe CEO-ul BlackRock. Practic, Kerry a implorat Wall Street-ul să salveze planul pentru mediu al administrației. Consiliera lui Joe Biden pe probleme de mediu, Gina McCarthy a spus lucrurilor pe nume: ”Nu există niciun dubiu că sectorul privat va participa la acest plan, câtă vreme sectorul privat îl va conduce”.

În timpul Marii Crize Economice, majoritatea americanilor asociau răspunsul la criză cu figura unui președinte ales democratic – Franklin D. Roosevelt. Oare acum ar trebui să ne uitam la un manager de fond cu capital de risc, un tehnocrat neales sau poate la șeful Federal Reserve ca la salvatorul umanității? Actuala structură a finanțelor globalizate duce exact la acest rezultat nedemocratic. Însă trebuie să ne opunem, dacă nu vrem ca, peste criza climatică, să ne trezim și cu revenirea fascismului.

Dacă vrem să scăpăm de așa ceva, trebuie să transformăm sistemul monetar internațional astfel încât el să susțină democrația și autonomia politicii statelor națiune. Asta înseamnă reintroducerea controlului capitalului, reglementarea activității bancare globale, renaționalizarea pensiilor și revenirea puterii politice și economice în mâna politicienilor aleși – nu în mâna bancherilor centrali.

Va trebui să fie menținută separația puterilor între băncile centrale și politicieni, pentru a ne feri de corupție. Însă bancherii centrali ar trebui să fie obligați prin lege să-și orienteze instrumentele către nevoile democrației și către economia națională.

Acum 50 de ani, o decizie politică a unui președinte ales și a consilierilor săi a schimbat peste noapte arhitectura financiară internaționala. Transformările democratice sunt posibile, iar acum avem neapărat nevoie de o asemenea transformare.”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.