Sentimentul de comunitate disperată e mult mai puţin vizibil decât statutul de om înfometat. Resemnarea românului ca trăsătură aproape genetică se vede mai bine ca niciodată. Poate o da colţul ierbii! Poate ne descurcăm cu ceva de pe la ţară. Poate om găsi pe cineva care să ne ajute. Poate or face ăştia ceva să mai schimbe lucrurile. Adică aşteptare şi amăgire. Nu revoltă. Nici înjurături, nici fluierături, nici pietre-n geam. Un fel de Mioriţa capitalistă trăită cu conserve de legume şi speranţe deşarte.
De ce e muncitorul român un resemnat? Întâi de toate, pentru că nu a învăţat să se organizeze. S-a dezvăţat. Apoi pentru că nu prea mai există. Marile oraşe sunt un fel de rezervaţii de şomeri şi pensionari. Muncitorul agricol e risipit pe suprafeţe mari şi nu are cultura protestului şi a mişcării sindicale. Când nu mai poate, te înţeapă cu furca. Dar altă filosofie de viaţă nu are. De fapt, de unde ar avea-o? De la care intelectuali?Cine i-a scris programul? Răzvan Theodorescu, Paul Everac, Dinu Săraru, Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleşu? Sau programul său stă ascuns în bancurile lui Mircea Dinescu? Muncitorul român este lipsit de forţă pentru că n-are pe cine pune în capul coloanei. N-are nici organizatori de stânga şi nici gânditori capabili să stea în lanţuri. Şi ideologii proletariatului vor Armani, vile şi jeep-uri!
Muncitorul român nu prea mai contează pentru că nu mai are comportamentul unei clase. E uşor de păcălit, e derutat, se refugiază în şansa muncii în străinătate şi în loc de cântec de revoltă spune bancuri şi înjură de mamă. Ca să iasă în stradă, proletarul român are nevoie de un program. Or, el n-are decât programul de la cinema şi programul tv!
De ce-aş ieşi eu în stradă? Pentru că instituţiile sunt false. Pentru că protecţia socială este o mare minciună. Pentru că politica nu este dedicată comunităţii, ci celui care se amestecă în ea. Pentru că ţara este locuită de o populaţie care nu se mai simte legată de nimic. Pentru că simbolurile sunt şifonate iar altele noi nu se pot naşte în băşcălia aproape generalizată. Aş ieşi în stradă pentru a opri scurgerea devastatoare de dezordine, hoţie şi incompetenţă. Dacă aş mai fi muncitor i-aş chema pe toţi ceilalţi să ne organizăm. Şi fără intelectuali aş scrie programul. Cu linioară la fiecare durere şi la fiecare nemulţumire.
Dacă aş mai fi muncitor aş ieşi în stradă pentru că libertatea nu poate fi gestionată de funcţionari. Şi nici ţara apărată de politicieni. Toate ţările stau pe cei care atunci când nu mai au ce pierde se ridică mai ameninţător decât marea!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.