Carențele legislative în domeniul malpraxisului nemulțumesc atât pacienții, cât și medicii. Ascunse sub preș, trecute prin tot felul de comisii, cazurile de erori medicale sunt negate ori minimalizate de comisiile de specialitate. Bolnavii se împiedică de hârtii, secretomanie și ostilitate. Pe de altă parte, medicii își practică meseria într-o stare de incertitudine și consideră că actualele reglementări dăunează atât propriei imagini, cât și siguranței pacienților.
Cele câteva articole despre malpraxis din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sunt generale. Potrivit art. 642, alin.1, lit. b, malpraxisul este „eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice“.
La noi se caută vinovați, nu rezolvarea problemei
Medicii vor o lege completă a malpraxisului, considerând că actualele reglementări le afectează imaginea, dar și siguranța pacientului. Aceștia consideră că accentul nu se pune pe rezolvarea problemei, ci pe sancțiuni de moment, care vizează doar persoanele, și nu remedierea deficiențelor din sistemul sanitar. „Atunci când se ivește o situație, ar trebui analizată situația în interiorul spitalului pentru a se găsi cauzele care au dus la producerea incidentului și, astfel, să nu se mai întâmple. La noi se caută vinovații, nu contează că același lucru va avea loc peste 3 luni. Nu se pune întrebarea de unde provine această eroare. Peste tot se fac anchete, nu analize. Se dau sancțiuni, dar cauza persistă și, inevitabil, se repetă“, ne-a spus dr. Eleodor Cârstoiu, președintele sindicatului Promedica.
Potrivit medicilor, ar trebui să fie stabilită o distincție clară între greșeala medicală și eroarea pe care o poate da un dispozitiv medical. „Personalul medical nu va fi răspunzător pentru prejudiciile cauzate pacienților când acestea se datorează: condițiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic și tratament; infecțiilor nosocomiale; efectelor adverse, complicațiilor și riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigație și tratament; viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor și dispozitivelor medicale, substanțelor medicale și sanitare folosite“, se arată într-un proiect de reevaluare și adaptare a malpraxisului medical la normele europene.
Spitalele nu sunt obligate să facă asigurare
O altă schimbare, pe care atât medicii, cât și managerii de spitale o doresc, este ca spitalul să plătească daunele către pacient, întrucât cele individuale, ale medicilor, nu au eficiență practică. Schimbarea ar fi în interesul pacientului, care ar primi banii mai repede.
Un medic plătește între 20 și 65 euro pe an primă de asigurare, iar piața asigurărilor de malpraxis este evaluată la circa 5 milioane euro. Cu toate acestea, foarte puțini pacienți îndreptățiți la despăgubiri le și primesc. „Spitalele nu sunt obligate să facă asigurarea de răspundere civilă pentru daune morale, ceea ce expune foarte mult medicul dacă pacientul câștigă procesul, în condițiile în are daunele morale sunt cele mai mari. Un alt exemplu de lipsă de reglementare este cel referitor la răspunderea civilă în cazul echipelor medicale. Adică, dacă în cursul unei proceduri chirurgicale efectuate de o echipă formată din mai mulți medici pacientul este prejudiciat, este greu să dovedești cine și ce a greșit. În alte țări există o răspundere civilă (nu discutăm de penal) a șefului echipei (de fapt, plătește asigurătorul), urmând ca spitalul și comisiile medicale să stabilească ulterior cine și ce a greșit. În acest fel este despăgubit pacientul, fără să treacă printr-un proces complicat“, ne-a explicat av. Mihai Costache, specialist în malpraxis.
Pacienții sunt defavorizați
Pe lângă faptul că sistemul de acordare a daunelor nu este reglementat, pacientul nu are nici măcar acces la propriul dosar medical. „Un alt aspect este și cel al imprevizibilității daunelor. Nu există o grilă orientativă în care să se situeze daunele ce sunt acordate în funcție de vătămările corporale suferite sau de gradul de rudenie dintre reclamanți și pacientul decedat. Deși avem Legea drepturilor pacientului, aceasta nu le conferă dreptul la xerocopierea întregii documentații medicale, ci doar a scrisorii de externare, ceea ce duce la imposibilitatea de a evalua un caz de către avocat și de expertul legist în prealabil inițierii unei proceduri judiciare. Acest lucru duce uneori la plângeri penale sau acțiuni în instanță inutile și pentru cazuri în care medicul nu a greșit cu nimic. Mai mult, în cazul pacienților decedați, legea prevede confidențialitatea documentelor medicale. Pe scurt, mama nu poate avea acces la dosarul medical al copilului său decedat. Ca să aibă aceste acte, trebuie să facă plângere penală la parchet pentru ucidere din culpă“, ne-a spus av. Mihai Costache.
Erorile medicale pot atrage răspunderea civilă, penală sau disciplinară împotriva medicilor. Anchetele sunt efectuate de către procuror, de Colegiul județean al medicilor și de comisia de malpraxis din cadrul direcțiilor județene de sănătate. „Colegiul Medicilor nu are atribuții în materie de malpraxis medical. Singura cale de a stabili existenţa unui malpraxis medical este instanţa de judecată, pe baza probelor administrate. La asta mai adaug că, de regulă, sistemul piramidal al medicinei determină ca medicii dintr-un județ să se cunoască sau să depindă profesional de alți medici, care sunt parte din Colegiul aferent județului unde practică. Sau se cunosc din timpul facultății ori au lucrat împreună în alte spitale. Lumea medicală este foarte mică și interdependentă“, arată av. Mihai Costache.
Uneori, e greu de dovedit
Autoritățile ajung adesea la concluzia că nu sunt dovezi suficiente care să ateste vreo neglijență în actul medical. În cazurile în care totuși se stabilește vinovăția, sancțiunile sunt: mustrare, avertisment, recomandare pentru urmarea unor cursuri de specialitate, vot de blam, reducerea salariului cu 10% timp de 3 luni. Sunt excepții cazurile în care un medic își pierde dreptul de practică și atunci când se întâmplă, de obicei, este pentru o perioadă scurtă. „Legea avantajează medicii deoarece pacienții sunt descurajați de complexitatea probelor și de durata mare a administrării lor. În plus, nimeni nu poate estima daunele ce le poți obține în cazul în care câștigi și nici durata rezonabilă a procesului“, spune acesta.
Taxele de timbru, plata experților legiști, onorariile avocaților îi determină adesea pe pacienți să renunțe la un proces civil, ceea ce este în favoarea companiilor de asigurări. „Puțini pacienți își permit asemenea costuri procesuale, iar asta avantajează asigurătorii, mai ales că nimeni nu poate estima ce pretenții să aibă, astfel încât să nu aibă surpriza neplăcută că instanța le diminuează drastic. Asigurătorii se bazează pe lipsa de resurse bănești a pacienților, ca să renunțe la acțiuni în pretenții.“
Sancțiuni minore pentru medici
Potrivit Raportului de activitate pe 2017 al Comisiei Superioare de Disciplină, cele mai multe reclamații au vizat specializările chirurgie generală / ATI – 15, obstetrică-ginecologie – 14, UPU – 8, fiind vizați în total 102 medici.
Au fost sancționați 19 medici, pedepsele fiind superficiale: mustrare – 11, avertisment – 6, pentru 6 cadre medicale fiind decisă și urmarea unor cursuri de perfecționare, vot de blam – 1. O singură hotărâre a privit interdicția temporară, pe perioadă de o lună, a profesiei. În 74 de cauze nu au fost aplicate sancțiuni. Alte hotărâri adoptate de Comisie au privit trimiterea dosarului la colegiul teritorial pentru luarea unei decizii – 6 și respingerea plângerii pe motiv că a fost introdusă tardiv – 3.
De la înființarea CSD, pe parcursul a 12 ani, au fost reclamați 2.127 medici în 1.580 de dosare, din aceștia fiind sancționați 17,67%, respectiv 376. Timpul de soluționare a cauzelor a fost în medie de 2,6 luni, variind între o săptămână și 10 luni, în funcție de complexitatea cazului analizat.
Din cele 75 de decizii ale Comisiei, 8 au fost contestate în instanță, 6 de către medicii sancționați și 2 de pacienți.
urmaşii lui mengele, pentru ei viaţa unui pacient ţine de aplicabilitatea proverbului time is money – 1 leu şpagă=1 minut viaţă…dacă n-ai bani de şpagă, ghinion, vorba multstimatului samsar de case…iar dacă-l omoară pe masa de operaţie, se consideră că a fost legitimă apărare…
La noi una dintre problemele principale in domeniul sanatatii o reprezinta calitatea actului medical, respectiv nivelul priceperii doctorului la a pune un diagnostic corect si, in baza lui, la a stabili un tratament corespunzator. O buna parte a doctorilor din Romania sunt doar purtatori ai etichetei „medic”, nivelul de pricepere profesionala in domeniu nedepasindu-l pe cel avut in perioada studentiei. Acu’ stau si ma intreb: dupa ce li s-a marit salariul la un nivel pe care nu l-au visat ei niciodata, se pricep mai bine la medicina!? Sa fie indisolubil legat nivelul pregatirii profesionale de nivelul salariului!? Adicatelea, sa fie un doctor mai bun in ale meseriei lui, cu cat are un salariu mai mare!? Eu, in naivitatea mea, credeam ca lucrurile stau invers: cu cat un doctor este mai bun in profesia lui, cu atat trebuie sa-i creasca salariul. O a doua problema o reprezinta o reprezinta tematica articolului: malpraxis-ul. Iar aici las deoparte toata comedia jalnica ce se deruleaza atunci cand un pacient se plange de prestatia unui „medic”. Chestia care ma deranjeaza este abordarea problemei de cei din domeniu: cand e vorba de bani, lauri, renume totul se face individual, adica EU, iar cand e vorba de malpraxis, totul devine colectiv, adica NOI, comunitatea, echipa, spitalul etc. La malpraxis important este sa stabilim ce anume a condus la producerea evenimentului, iar autorul nazbatiei se cam estompeaza in gramada. Parca nu-i bine. Sau asa mi se pare mie.
Domnilor Anando Tauriga și Neica Nimeni. Înțeleg din comentariile la acest articol ale predecesorilor mei că sunt nu doar specialiști cel puțin sau maeștri în domeniul medical, juridic și financiar dar sunt și foarte buni cunoscători ai relităților din întreaga lume medicală a Terrei. Fie au umbalat mult pe la spitalele din toată lume cu scop de control și îndrumare fie sunt tobă de literatura dedicată specialităților enumerate anterior. Dacă relația medic-societate s-a deteriorat drastic în ultimii ani acest lucru se datorează în mare măsură atitudinii mass mediei și politicilor Ministerului Sănătății, nu personalului medico sanitar, care personal nu numai că este primit cu brațele deschise în întreaga Europă de Vest dar este și curtat cu insistență ca să vină să lucreze acolo. Și nu pe bani puțini. Mai gândiți-vă domnilor la ce afirmați. Democrația nu înseamnă doar drepturi pentru pacienți.
Wolfule , las-o mai moale . Sau faci parte din sistem ?
Erata : Eu m-am lovit de ei si stiu ce vorbesc . Sa fiu clar , nu generalizez , dar medici adevarati nu sint nici jumatate dintr-e ei , in schimb plini de ei si cu scirba de pacientii fara dar sint majoritatea .
@Wolf Stimate domn, nu trebuie a fii medic ca sa vezi racilele sistemului sanitar. Nu trebuie sa fii toba de carte si „maestru” in domeiul medical, juridic, financiar si „foarte bun cunoscator al realitatilor din intreaga lume medicala a Terrei” (enuntul in sine este o absurditate de care sunt sigur ca esti constient si d-ta) ca sa iti dai seama ca o insemnata parte dintre doctorii din Romania sunt niste farsori din punct de vedere profesional (afirmatie bazata pe experienta acumulata in ani buni de interactiune cu aceasta sleahta de oameni periculosi, cu exemple care, pe de parte, ar starni rasul, iar pe de alta te-ar face sa simti dorinta acuta de a pune mana pe un par zdravan si de a incepe sa te comporti americaneste, adica sa incepi sa dai in dreapta si-n stanga, fara sa te mai uiti pe cine altoiesti). In plus, afirmatia generalizanta privind efuziunea cu care Europa de Vest i-ar primi pe toti (ca cam asa reiese din frazarea d-tale) membrii personalului medico-sanitar romanesc, invitand si insistand sa vina si sa presteze p’acolo cred ca ai avut un moment de intunecare a mintii cand ai scris asta, altfel ar trebui sa-ti pun o eticheta de tip … editat.Si, sa stii, d-le Wolf ca am facut ceea ce mi-ai recomandat, adica m-am gandit la ce-am afirmat. Am ajuns la concluzia ca am vorbit corect despre proble pricipiale si nu m-am dat mare cunoscator in ale profesiei medicale, nici cu privire la aborigeni, nici la cei de pe alte plaiuri mai mult sau mai putin exotice. Poate, pe viitor, vei incerca sa faci acelasi lucru. Iar drepturile pacientilor, care prevaleaza, in opinia mea, in relatia medic – pacient, n-au nici o legatura cu democratia.
Din foarte multe motive … ! Recent , un căpcăun de la secția de neurologie a unui Spital de Urgență , a trimis acasă un tănăr de 24 de ani cu pareză facială ironizăndu-l că se alintă , și că nu are nimic … ! Căpcăunului i s-au virat drepturi salariale săptămăna trecută în valoare de 38.000 de lei … , probabil în semn de recunoștință pentru performanțele profesionale … !?