Nu sunt de acord cu proiectul minier de la Roşia Montană. Din 2006, când la nivel public nu exista decât campania publicitară deşănţată a RMGC, m-am pronunţat public şi cu consecvenţă împotriva lui. Pentru mai multe motive. Raţionale şi obiective.
1. E absurd ca o ţară să accepte să renunţe la resursele sale, acceptând ca o companie privată să le exploateze, iar ţara să obţină doar nişte redevenţe de 2% sau de 6%. Un raport firesc ar fi ca statul, adică bugetul public, să obţină 70-80%. Altfel, ce interes ar avea?
2. O exploatare de asemenea anvergură cu cianuri nu mai există nicăieri în Europa şi, dacă nu mă înşel, abia dacă mai e una similară în lume. Ca şi cum România îşi rezolvase toate problemele şi doar cianura mai lipsea să o lăsăm moştenire generaţiilor viitoare. Nici în trecut şi nici în prezent compania minieră RMGC nu m-a convins că va avea forţa financiară, cu atât mai puţin interesul, de a reecologiza zona. E o companie creată strict pentru acest proiect, care va dispărea aşa cum a apărut: peste noapte.
3. Câtă vreme contractul nu este făcut public, pentru că RMGC se opune, nu avem cum să ştim dacă se va exploata doar aurul sau şi alte resurse în care zona este chiar mai bogată.
4. Siturile arheologice din zonă vor fi distruse. Ideea că le putem salva digital e o glumă nereuşită. Incapacitatea noastră de a le valorifica într-un proiect mai amplu, chiar cu o dimensiune turistică, pentru că infrastructura zonei este dezastruoasă şi pentru că nu gândim în termeni de dezvoltare durabilă, nu poate justifica distrugerea.
5. Mirajul locurilor de muncă îl înţeleg, dar este doar atât: un miraj. Crearea, chiar şi a 1.000 de locuri de muncă, doar pentru perioada exploatării (vreo 10 ani, căci după închiderea exploatării va fi doar un imens lac cu cianuri) nu poate justifica distrugerea. Multe din aceste locuri de muncă nici măcar nu vor fi pentru oamenii din zona, căci vor presupune înaltă specializare, ceea ce, local, nu există.
Mai am însă şi câteva argumente, la fel de puternice, chiar dacă ele sunt subiective sau emoţionale.
1. De la început acest proiect a demarat sub semnul manipulării, al discordiei, al înveninării vieţii locuitorilor din zonă. Bătaia de joc a aşa-zişilor investitori a fost năucitoare iar rezultatul a fost o comunitate divizată ireconciliabil.
2. Întreg proiectul s-a desfăşurat până acum cu imense probleme legale, multe legate de conflicte de interese. Nu cred că exista un alt proiect în legătură cu care justiţia din România să fi anulat atât de multe documente. Continuarea lui ar fi o legalizare a ilegalităţilor de până acum.
3. Am fost la Roşia Montană de mai multe ori. În ciuda dificultăţii de a ajunge acolo din cauza unei infrastructuri oribile şi în ciuda sărăciei zonei, ambele întreţinute special de companie de conivenţa cu diferitele autorităţi locale, odată ajuns acolo ţi se taie răsuflarea la vederea unei frumuseţi naturale unice în ţară. Flora zonei este unică în lume tocmai datorită resurselor naturale unice. Priveşti de jur împrejur şi simţi că te sufoci de revoltă la gândul că totul ar putea să devină un uriaş crater, şi nu din cauza unei catastrofe naturale, ci pentru că unii vor să distrugă pentru profitul lor personal imediat, iar noi, ceilalţi, nu ştim sau nu îndrăznim să apărăm ce avem.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.