De la supramortalitatea în UE, la monumentul iepurelui necunoscut

Statisticile despre supramortalitatea din UE publicate recent sunt un argument invocat în susținerea atât a tezei vacciniștilor, cât și a nevacciniștilor. Ambele grupări se aruncă pe niște cifre neconcludente ca niște înfometați la ciolan. Pot aceste cifre infirma sau confirma efectul vaccinării? Exprimă aceste date virulența pandemiei? Argumentul meu nu poate mulțumi nici pe unii, nici pe alții. Motivul confuziei se datorează segmentării populației, între cei care vor un răpuns ferm de genul „da” sau „nu”, și cei care văd totul ca pe un business, o dictatură și o exagerare a unei gripe. Două bancuri din popor exemplifică aceste eșantioane sociale: „Girafa în Ardeal”, a cărei existență țăranii o infirmă, fiindcă nu mai văzuseră așa ceva, deci girafa nu există prin definițe, și „Badea la gară”. Badea voia un bilet de tren și luase întrebarea vânzătoarei de bilete încotro merge, cuvânt cu cuvânt, fără să se gândească că aceasta dorește să știe localitatea, și nu destinația lui personală. La intervenția șefului gării, care apare în uniformă cu chipiu, dând astfel dovadă de seriozitate, Badea răspunde că merge la o nuntă.

Comparația COVID-19 cu encefalită letargică, care după un debut de viroză respiratorie și alte simptome a produs un val de Parkinson și demență, la ani buni după apariția bolii, indică faptul că simptomele neurodegenerative care creează probleme cognitive ar îngreuna din ce în ce mai mult capacitatea de comprehensiune a unui fenomen la un nivel meta – departe de lupta pentru adevăr, dacă a fost sau nu o simplă viroză sau dacă a fost utilă sau nu vaccinarea. În cuvintele lui Willard Brinegar, a unui expert din anii treizeci, cei care trecuseră prin boală sunt fie morți, fie niște neajutorați. Narativul impus de state la acea vreme, cum că gripa spaniolă ar fi fost o simplă viroză concomitentă cu encefalită letargică, a dat roade la categoria „girafă”, cei care, obișnuiți cu „mucii la nas” din copilărie, exclud ceva mai grav. Probabil limitările în a înțelege nucleul dur al problemei, cu prilejul unui pericol greu de priceput, sunt direct proporționale cu declinul cognitiv de a mai percuta o esență după manifestarea evidentă a maladiei. Acest segment însă, fără să realizeze, se pliază pe raționamentul unui sistem greu de decriptat, care poate prin disimulare să impulsioneze un proces, pe care oamenii nu l-ar înțelege. Un proces de selecție direcționată sau fascistoidă? Deci atât o „girafă” utilă, cât și un eșantion folositor, indiferent cât ar protesta și ar răbufni. Dar ce elemente anume ar rezolva fisurile logice care apar la argumentațiile celor care se aruncă pe cifrele Eurostat?

Răspunsul, chit că va fi criticat de categoria „girafă”, este foarte simplu. Chiar și medicii cu doctorate în leacuri băbești, maeștrii în a trata gripe, dornici de carte ca de o durere de cap, aflați mai des la televiziuni decât la patul bolnavilor, se vor alinia cu consătenii la apariția girafei. Procentajul cadrelor medicale infectate cu encefalită letargică a fost mai mare decât în rândul populației, astfel atât cei setați pe linie politică să administreze un vaccin, cât și cei care privesc girafa, pot avea circumstanțe atenunante în privința discernământului afectat – doar cele descrise de neurologi în timpul encefalitei letargice au fost valabile pentru oameni în general (inclusiv medici) și nu numai pentru pacienți.

După descoperirea Virusului Mozaicului Tutunului, la 1892, au apărut nenumărate publicații științifice despre cum un organism produce anticorpi împotriva unui virus care, în mod normal, atacă doar planta de tutun (și câteva solanacee). Acest virus emblematic formează o proteină cu niște proprietăți unice, care declanșează la mamifere un mecanism dezastruos la nivel imunitar. Și anume reacții autoimune și o scurtarea a vieții. Pe de-o parte, acest virus nu se replică la mamifere, iar pe de altă parte mamiferele nu se pot infecta cu acest virus, deoarece este nevoie de o inoculare prin injecții sau prin microleziuni ale epitelului nazal. Riscul ca un om să se infecteze cu acest virus este egal cu pericolul de a se îneca în casă, doar pentru că și-a instalat robineți . Cercetătorii au început să investigheze cum pot maniferele să fie inoculate cu acest virus și, mai ales, ce fel de anticorpi produc. Curiozitatea nu a constat atât în a produce anticorpi împotriva unui virus care constituie un pericol real, ci cum se poate genera o selecție genetică prin acești anticorpi, formând o specie nouă cu rezistență la un virus din regnul plantelor. Un deziderat mai mult decât ciudat.

Și aici trebuie să trecem, în măsura în care dorim să ne emancipăm în raport cu cei adunați în jurul girafei, de conceptul lămâii tămăduitoare și al morcovilor din grădina bunicii care ne stimulează imunitatea. În funcție de structura genetică a fiecăruia, anumiți anticorpi, precum sunt și cei produși pe urma inoculării cu VMT, se îndreaptă spre propriul organism și declanșează o gama largă de afecțiuni autoimune – de la miocardită, encefalită autoimună, encefalită limbică sau Parkinson etc. Unii dintre cei din segmentul girafei cred că poate vârsta își arată primele semne, iar alții ar face și clismă cu „ouă de găină anti-spike” pe care „experții” le comercializează, tranzacționând speranțe contra euro. De aproape o sută ani cercetătorii au studiat aceste mecanisme, și anume cum poate fi inoculată acea proteină neobișnuită a VMT, care – pe de o parte – cu adevărat induce o reacție imunitară puternică, însă una în detrimentul organismului ca întreg, dar aici în funcție de predispoziția genetică. Parcă după o astfel de inoculare, doar un „supra-iepure” sau „supra-șoarece” mai ajunge pe lumea cealaltă de o moarte bună, iar, ca „bonus”, nici urmașii lui nu mai văd lumina zilei dacă anticorpii moșteniți nu se pliază pe codul genetic pe care cei care stăpânesc mecanismul de selecție dirijată, nu-l consideră acceptabil sau util în replicarea speciei. Antivacciniștii să înțeleagă că acești anticorpi specifici cu adevărat inactivează o anumită proteină „spike”, cel puțin studiile pe animale au confirmat asta de zeci de ani. Iar cei care au luat termenul de vaccin ad literam, cam greu pot concepe că au pus umărul la înfăptuirea unei specii în viitor mai rezistente la ceva ce în mod normal nici nu i-ar fi îmbolnăvit, însă care le va tria urmașii. Irecuperabili sunt aceia care, precum sugerează alt banc din popor, sunt întruchiparea caracterului altui „bade”, care într-un compartiment de tren, văzând că alții își tot pun o pioneză pe scaun ca să se tachineze, în final se așează pe ea, spunând „dacă-i musai, îi musai”. La experimente pe iepuri s-a demonstrat că progeniturile, după ce părinții au fost bine torpilați cu VMT, moștenesc o imunitate specifică, având și ele astfel de anticorpi. În fond, întreaga evoluție se bazează pe acest mecanism, doar că în cazul acestei proteine se preia o informație care va selecționa dur profilul genetic supraviețuitor, într-o manieră fascistoidă, după o grilă pentru care nu ni se cere acceptul.

Istoria medicinei arată că și în timpul encefalitei letargice și a gripei spaniole se luau masiv probe din nas, pentru a căuta niște bacterii. Astăzi experții consideră că acestea ar fi fost inutile deoarece boala nu se transmitea prin bacterii. Cel puțin la nivelul acelei pandemii celebrul neurolog britanic, Edwin Bramwell, arătase în 1921 că boala ar avea la bază o proteină și că se transmitea prin leziuni ale epitelului nazal. Mai cunoaștem o pandemie în care nu toți membrii unei familii se îmbolnăveau, sau în care copiii mici erau mai puțin afectați iar ulterior s-a spus că școlile nu trebuiau închise? Mă refer la orice altă pandemie în afară de encefalita letargică. Destule studii dovedesc că VMT este un facilitator al replicării de coronaviruși și polio, printr-un mecanism simplu de gripare a procesului de procesare a virușilor. VMT a fost găsit în lichidul alveolar al bolnavilor de COVID-19, doar că în plămâni acesta nu ajunge prin fumat. De ce căutarea originii pandemiei se limitează doar la niște lilieci din Wuhan? Dacă facilitatorul răspândirii coronavirușilor este unul controlabil și dirijabil prin inoculare forțată, atunci înțelegem și valoarea semantică a tezei „Wuhan”.

Fie că procesul de inoculare de atunci s-a defectat din anumite motive, fie că programul de tunning al speciei umane nu s-a încheiat și a fost nevoie de un nou val de inoculare cu acest virus, sub pretextul unei viroze respiratorii, pentru a continua procesul de altoire a speciei umane. Precum procesarea anumitor bunătăți (cârnați afumați, murături, șampanie) necesită mai multe etape care solicită mult timp, așa nu ar fi exclus ca a două sau a treia generație de vlăstari după o triere care în timp (în perioada 1917-aprox. 1930) a distrus între 50 și 100 de milioane de vieți, să ne mai pieptene o dată, pentru că apăruseră noi boli pe care autonumiții cârmaci ai lumii nu le anticipaseră.

Din moment ce acestui virus îi se atribuie niște proprietăți de candidat la vaccin, identice cu cele ale vaccinului controversat, am putea susține că vaccinul preia ștacheta cel puțin ca mecanism imunitar de la acest VMT. Vaccinul stimulează o reacție atât de specifică, încât inactivează acea proteină, însă din această perspectivă la un preț pe care doar idealiștii și utopicii ar fi dispuși să-l plătească, înfăptuind la nivelul urmașilor o nouă specie. Dar ce fel de specie? Așadar îndemnul „Acționează responsabil, protejează-te pe tine și pe cei dragi!”, poate nu este unul complet, deoarce sugerează un plus de valoare individuală și nu efectele la nivelul turmei viitoare. Cine definește cum ar trebui să arate specia? O selecție naturală presupune că dăm mai departe acele gene care asigura perpetuarea speciei. Greu de comunicat ar fi faptul că ar mai există o selecție dirijată care definește atât specia, cât și ce trebuie dat mai departe sau nu. Dacă ciobanii au stabilit că turma de oi nu are nevoie de capacități cognitive, de memorie sau minte, atunci vor aplica ceea ce se știe despre șoarecii la care a fost scoasă gena PRNP. Astfel de „oameni” în timp nu ar fi suceptibili la boli induse de proteina VMT-ului și probabil nici nu ar funcționa fără inteligență artificială.

Pentru a facilita acest proces bine elaborat, probabil rețeta la nivel de comunicare publică a prevăzut mai întâi niște tulpini de coronaviruși cu secvențe de prioni, despre care se spune că ar fi scăpat din laborator. Acestea pot bine ecrana ceea ce proteina din anvelopa VMP induce la nivelul unui organism, dar și justifică un mega vaccin care – iată – ajunge chiar în noi înșine să producă acea secvență de spike pentru a ne antrena imunitatea mai bine decât sucul de zarzavat. Publicul fidel efervescențelor cu vitamine nu a putut rezista în a-și antrena imunitatea împotriva unui inamic provenit din lilieci experimentali din Republica Populară. După vreo șase decenii de cercetări asupra proprietății acelei proteine în sine infecțioase, s-a lucrat la semantica subiectului. Apăruse termenul de „prion” ca definiție a unei proteine infecțioase. Prion este, ca termen, creația descoperitorului sau, Stanley Prusiner, care dovedise că o boală anume neurodegenerativă este produsă de o proteină și nu de un agent patogen purtător de vreo informație genetică. Prion, în greacă, însă, este termenul folosit pentru a descrie și instrumentul de trepanație a lui Hipocrate, un burgui rotativ care găurește capul. Atât descoperirea sau rebranduirea lui Prusiner a proteiniei infecțioase a VMT, cât și unealta din anchititate, s-ar numi în traducere liberă un „cui în cap” – din moment ce după pandemie nu ne mai lăudăm cu calitatea performanței memoriei. În deceniile de după marea rebranduire a lui Prusiner au apărut și primele studii, cum s-ar putea produce un vaccin împotriva prionului. Fără echivoc, aceste studii au arătat că toți anticorpii împotriva acestei proteine sunt neurotoxici. Dar la ce bun aceste informații? Cei care se bat în piept că ar demasca vaccinul se opresc, din motive lesne de înțeles, la clipa primului vaccin odată cu campania, ca și cum ar dori să critice controlat concernele farmaceutice pentru ceea ce au adus pe piață o dată cu pandemia. A demonstra concernelor farmaceutice dar și guvernelor că mecanismul este unul mai vechi, nu se înscrie în fișa postului acestor agenți de coagulare și neutralizare a unui curent obiectiv și critic din societate. Au fost doar înarmați să fluiere melodii de adormit copii despre un vaccin „genetic”, fără a ne spune dacă se referă la creștere nasului sau a urechilor. Vehiculează știri false pentru a întreține mulțimea, evitând o abordare temeinică a mecanismului vaccinului. Argumente care nu afectează absolut deloc succesul tăvălugul pseudo-evoluționist și dușmănos care trece peste întreaga omenire. Primul expert care va compara cascada mecanismului imunitar pe urmă inoculării cu VMT, descris acum o sută de ani, cu vaccinul anti-COVID-19, va impulsiona și alți cercetători în a se apleca asupra unui subiect greu de decriptat. Cam greu de priceput că ne aflăm în mijlocul unui proces de selecție dirijată, mai cruntă decât alte tehnici de exterminare descrise în istorie.

Ironia sorții este că cei nevaccinați sunt, în timp, periați de boală ca păduchii în pieptene, în timp ce se bat cu mâna pe umăr că au rezistat presiunii, iar cei vaccinați își pun și ei din ce în ce mai multe întrebări sub același pieptene, și anume la ce folosește acea imunizare. La baza monumentului iepurelui necunoscut, cum aș numi teza de doctorat a lui Sue Thomson, intitulată „INTERACTION OF TOBACCO MOSAIC VIRUS AND ITS PROTEIN SUBUNIT WITH RABBIT ALVEOLAR MACROPHAGES” din 1972, teoria sa spune că o infecție cu proteina VMT este posibilă de mai multe ori, însă boala este din ce în ce mai blândă. Sechelele iepurilor contau la fel de mult ca ale noastre. Cei care confundă stimularea imunității cu un celular mai performant au în principiu dreptate, în sensul că au fost în prima linie la înfăptuirea monumentului „iepurelui necunoscut”. Cei rămași cu „obturația” pe vreo modificare genetică indusă prin mRNA sau vector ADN, se pot lua cu moderniștii de mână, pentru că gândirea lor se înscrie și limitează la nivelul raționamentului „Terhes”, că vaccinul ar fi fost experimental și o mega afacere. Acest segment, cel puțin, nu mai poate fi grav afectat de boală, pentru că și mai mult declin cognitiv nu se prea poate. Segmentul deja seamănă cu șoarecii cu knockout genetic de la prioni, care dau semne de agresivitate și limitări cognitive. Probabil că în ochii unor turbo-evoluționiști, aceștia se comportă că o mâță turbată în cușcă, în drum spre veterinar pentru a fi castrată. Mâța nu știe ce este castrarea, nici ce presupune intervenția și nici de ce e închisă în cușcă pentru deplasare. În fine, după un cârnat, mâța uită și de intevenție despre care stăpânul crede că a fost spre binele ei, precum susțin iubitorii de animale.

Cei care au parcurs pamfletul până la sfârșit, evident că nu au avut curiozitatea să afle dacă este bun sau nu vaccinul, sugerând că un „bade” care tratează o problema foarte simplu, poate că zace sau nu în fiecare dintre noi. Badea a încurcat destinația călătoriei cu scopul deplasării, precum unii încurcă vaccinul cu efectele sale directe și cele asupra urmășilor noștri. Tu în care eșantion te încadrezi?

The active lung microbiota landscape of COVID-19 patients | medRxiv

The invasion of tobacco mosaic virus RNA induces endoplasmic reticulum stress-related autophagy in HeLa cells | Bioscience Reports | Portland Press

Tobacco Mosaic Virus in the Lungs of Mice following Intra-Tracheal Inoculation – PMC (nih.gov)

Humans Have Antibodies against a Plant Virus: Evidence from Tobacco Mosaic Virus | PLOS ONE

Tobacco mosaic virus efficiently targets DC uptake, activation and antigen-specific T cell responses in vivo – ScienceDirect

pnas00141-0082.pdf (nih.gov).

IMMUNOLOGIC REACTIONS WITH TOBACCO MOSAIC VIRUS | Journal of Experimental Medicine | Rockefeller University Press (rupress.org) / 919.tif (rupress.org)

INTERACTION OF TOBACCO MOSAIC VIRUS AND ITS PROTEIN SUBUNIT WITH RABBIT ALVEOLAR MACROPHAGES – ProQuest

Encephalitis lethargica. What is still wrong? – PMC (nih.gov)

COVID-19’s Effects on the Brain | The Scientist Magazine® (the-scientist.com)

A longer look at COVID-19 and neuropsychiatric outcomes – The Lancet Psychiatry

Epidemic Encephalitis (NONA) (umich.edu)

A viral infection of the mind? The curious case of encephalitis lethargica (theconversation.com)

Did Infections Caused by World War I Contribute to Causing World War II? (contagionlive.com)

Your next vaccine could be grown in a tobacco plant (nationalgeographic.com)

TMV Particles: The Journey From Fundamental Studies to Bionanotechnology Applications – PMC (nih.gov)

Frontiers | Vaccine Candidate Against COVID-19 Based on Structurally Modified Plant Virus as an Adjuvant (frontiersin.org)

THE INHERITANCE OF ANTIBODY RESPONSE TO TOBACCO MOSAIC VIRUS IN RABBITS bi9540111 (csiro.au)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 5
Radu Golban 87 Articole
Author

6 Comentarii

  1. Ce a reliefat plandemia a fost ticălosirea elitelor de mână cu corporațiile multinaționale, fapt ce a anulat de facto contractul social.Semne au existat deja: aracul nejustificat care a destabilizat Orientul, încurajarea migrației, pactul cu crima organizată(migrația ilegală),bula bancar imobiliară și bail outul băncilor, eliberarea de răspundere a big farma și big agriculture(scandalul Mosanto vs explozia de autism cu batista pe țambar rapid), politizarea justiției în paralel cu creșterea nepermisă a influenței politice prin „carități” gen soros, gates s.a. Pe scurt, lumea a alunecat în distopia lui Orwell, într-un fascism al stângii care denunță „extrema dreaptă” ca rădăcină a tuturor „relelor” și căreia îi aparțin toți cei care i se opun.Pandemia a fost doar un joc murdar și un simptom al defecțiunii profunde a politicului.

  2. E bine sa asculti toate părtile si sa dai dreptate tuturor!
    Ramane ca in bancul cu Ițic si Şloim:
    „Ițic către Şloim:fi atent o problema simplă
    – daca prostul de Nicu are 6 mere si ii da prostului de Ion jumătate , cu cate mere rămane Nicu?
    -Cu 5 mere si o jumătate de măr!, răspunde Şloim”
    PS omul e doxă de informare,dar la ce ii serveste,faptul e consumat

  3. Un gust amar și impresia că vă bateți joc de toată lumea! Păcat! În fond, cu excepția „elitelor”, toți suntem în „ferma lor de furnici”, inclusiv dvs.!

  4. In tinerete avusem o relatie cu o tanara nemtoaica. Intr-o dimineata la micul dejun citisem in Süddeutsche Zeitung un pamflet demential despre „intrebari la radio Erevan“. Radeam in hohote, mai ales fiind bucuros ca percutasera acele bancuri si la o elita germana. Mandra m-a pus sa explic ce ma amuza asa copios. A vrut doar sa stie daca exista acel post de radio. Am spus ca, da, precis, la Erevan sunt multe posturi de radio, doar este capitala. Ultimul lucru din gura ei fusese ca nu este ok ca „aia la radio sa faca glume proaste despre oameni“. A inteles fatuca oare poanta?

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.