Decembrie 1989 are şi documente care nu erau de nasul poporului

La scurt timp după decizia de extindere a “Dosarului Revoluţiei” şi asupra evenimentelor de după 22 Decembrie 1989, Augustin Lazăr, procurorul general al României, a anunţat că va solicita declasificarea tuturor documentelor care ar putea aduce clarificări în dosarul Revoluţiei. Cererea sa dezvăluie un fapt despre care nu s-a vorbit până: chiar şi acum, după 27 de ani, mai există informaţii secrete care nu au ajuns la cunoştinţa opiniei publice.

Prezent la sediul CSM, Augustin Lazăr a completat, fără a oferi alte amănunte: ,,Evident, toate documentele care pot să aducă o contribuţie pentru a clarifica situaţia de fapt de la Revoluţie trebuie declasificate”.

Procurorul general al României a făcut această precizare în contextul în care procurorii militari au anunţat săptămâna trecută că cercetările în Dosarul Revoluţiei au fost extinse ,,in rem” şi au precizat că vor fi investigate inclusiv fapte comise după 22 decembrie, perioadă în legătură cu care, în toate anchetele efectuate până acum, nu s-a constatat existenţa unor indicii privind comiterea unor infracţiuni. În acest sens, procurorii militari au precizat: ,,Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acţiunile desfăşurate şi măsurile dispuse, noua conducere politică şi militară instaurată după 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea integrităţii fizice şi psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii contra umanităţii”.

Este de aşteptat ca, în acest nou curs al anchetei, Ion Iliescu să fie chestionat în legătură cu anunţul său privitor la ,,teroriştii superinstruiţi, care trag din orice poziţie”, anunţ care a declanşat haosul şi isteria generalizată care au marcat ,,lupta contra teroriştilor” ce provocat moartea a 902 oameni şi rănirea altor 2.245. Un alt aspect, care nu a fost abordat niciodată în anchetele de până acum, este cel privitor la comanda structurilor militare care au acţionat după fuga soţilor Ceauşescu: ,,Până la data de 22 decembrie 1989, ora 12.00, comanda armatei era asigurată, potrivit Legii 5/1969 de Consiliul Apărării Republicii Socialiste România, dar în mod nejustificat ancheta nu şi-a propus şi pe cale de consecinţă nu a stabilit cine a preluat comanda armatei la data de 22 decembrie 1989. Anchetele anterioare nu au stabilit şi nici nu şi-au propus să stabilească cine anume trebuia să exercite comanda armatei şi cine a exercitat-o efectiv, luând în considerare numirea generalului Victor Stănculescu în funcţia de ministru al Apărării Naţionale, revenirea generalului Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major al Armatei de la Timişoara, în ziua de 22 decembrie, demisia guvernului Dăscălescu, difuzarea informaţiei potrivit căreia generalul Nicolae Militaru a preluat comanda armatei. Anchetele nu au reuşit şi nici nu şi-au propus să identifice persoanele din cadrul comandamentului militar, nu a stabilit ce atribuţii aveau acestea, dacă printre aceste atribuţii se regăseau şi cele legate de instituirea cenzurii; nu s-a stabilit identitatea persoanei/persoanelor care au decis înfiinţarea acestui comandament; nu s-a stabilit cine erau cei care furnizau informaţiile celor care ulterior le transmiteau pe post; cum se primeau aceste informaţii, dacă erau verificate/cine le verifica şi cum, în cazul în care nu erau verificate, de ce, în condiţiile în care liniile telefonice şi comunicaţiile în general funcţionau perfect. Procurorii militari afirmă, cu valoare de adevăr, faptul că în perioada 22-27 decembrie nu a existat un organism/o structură care să exercite puterea de stat întrucât numai în ziua de 27 decembrie a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decretul-lege nr.2 al CFSN privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale”.

Generalul Ştefan Guşă la TVR

De asemenea, în contextul extinderii anchetelor se menţionează: “Situaţia premisă a infracţiunii contra umanităţii referitoare la existenţa unui atac generalizat rezultă din numărul mare de localităţi în care au avut loc incidente armate cu consecinţele menţionate anterior. Din modul în care s-a produs acest atac reiese existenţa unui plan după care s-a acţionat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forţelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale şi difuzarea unor ordine, rapoarte şi informaţii false, scoaterea în stradă şi înarmarea populaţiei, respectiv crearea aparenţei unui «război civil» în care să se confrunte unităţi înarmate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne sau aceluiaşi minister, în scopul preluării puterii şi legitimării noilor lideri. În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română care a transmis comunicate alarmiste şi uneori false, la tăierea legăturilor telefonice şi aducerea la conducerea ministerelor de forţă a unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecinţa generării unui «război» psihologic şi mediatic care a condus la producerea a numeroase victime”.

Context în care se va impune, cu siguranţă, şi anchetarea angajaţilor Televiziunii Române care, nu se ştie din ale cui ordine, au fost şi au acţionat ca nişte vectori deosebit de eficienţi, prin intermediul cărora isteria luptei cu teroriştii a fost răspândită în toată ţara.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.