Mârlăniile şi cărţile lui Ioan T. Morar mă lasă rece. Mârlăniile acestui ins (împreună cu slugărniciile sale) ţin de un portret moral la care nu mă ostenesc să lucrez. Nu merită!Cărţile lui Morar sunt ca şi caracterul. Neglijabile! Cele proprii (un fel de pastişă poetică la modă prin anii ’80) rămân în seama timpului. Le îngroapă definitiv sau le recuperează! Subiectul discuţiei din acest articol sunt însă cărţile combinate cu mârlăniile, lipsa de caracter şi neprofesionalismul. Mititelul poet şi jurnalist socoate că victoria lui Traian Băsescu e un bun prilej să mă „scuipe“. Momentul îl potenţează şi îl face şi pe el curajos, exact ca pe un căţel jigărit în clipa în care soseşte şi stăpânul cu toporul. I se umflă coada şi i se amplifică producţia sonoră a boticului! Într-un fel, faptul că am renunţat la serviciile sale din prima mea zi la Cotidianul îi justifică isteria.
L-am lăsat fără un loc călduţ! Pentru asta sunt gata să-l înţeleg. Şi pentru ce face acum, la fel, mai ales că ameninţările sale îl definesc şi mai pregnant. Atâta doar că în timp ce el împroaşcă eu sunt în situaţia de a repara paguba lăsată de prestaţia sa jurnalistică şi de campania cu care s-a fudulit vreo doi ani pe la televiziuni. Adică să duc mai departe operaţiunea de împărţire la cititori, donare sau topire a celor 600.000 de cărţi rămase nevândute dintr-o campanie despre care voi scrie mai departe. Cu excepţia cărţilor distruse prin subsolurile Casei Presei (nu puţine!), aceste cărţi nevândute au fost făcute cadou, donate sau aruncate. Au mai rămas câteva camioane care, cu ajutorul Domnului, vor ajunge la cititori.
Ei vor fi singurii câştigători ai lichidării unui depozit de proporţii. „Proporţiile“ nu se referă la sutele de metri cubi de carte nevândută, ci la paguba enormă lăsată în bugetul ziarului Cotidianul. Ziarul plăteşte acum tributul unei aventuri editoriale cu pagube de peste o jumătate de milion de euro. O contabilă săracă cu duhul şi o echipă fără un minim simţ economic au crezut că pot ademeni cititorii cu cadouri reprezentând valori literare. Internetul omoară presa scrisă, iar ei o pot salva cu o şpagă intelectuală. Adică, în loc să ademenească oamenii cu 5 euro pentru fiecare ziar cumpărat, s-au gândit că ar fi bine să le gâdile orgoliul cu câte o carte la preţ de nimic. Şmecherie ieftină, păguboasă economic, cu care nu s-a salvat nici un ziar de pe glob! Doar în România ea a căpătat proporţii inexplicabile. În cea mai săracă ţară a Europei, audienţa radio se face cu suta sau cu mia de euro, iar ziarele (mai nou şi anumite reviste!) se vând cu câte un cadou valoros pe post de semipromoţie. Metoda a fost preluată şi perfecţionată şi de Dinu Patriciu cu al său „Adevărul“.
Dinu Patriciu, mai gros la pungă, a dublat miza. În loc să pună o bancnotă de 5 euro în fiecare exemplar al ziarului „Adevărul“, a lansat metoda ademenirii cititorilor cu cărţi „blindate“. Înconjurat de o echipă de sfertodocţi, Dinu Patriciu a ajuns să împrăştie „Adevărul“ speculând complexul cultural al neşcoliţilor cu tot felul de cărămizi făţos cartonate valorând şi 10-12 euro. Amatorii de cărţi la metru pentru biblioteci obligatorii în sufragerie au devenit o piaţă cucerită rapid de Cartianu şi echipa de la „Adevărul“. Gândire de oameni care consideră că tot ce-i scris pe hârtie şi este legat între două coperte se numeşte carte! Benzinăriile Rompetrol, librăriile Diverta şi chioşcurile sunt, ca şi subsolul Casei Presei, pline cu resturile din aventura ziarului „Adevărul“ şi Cotidianul (din perioada Ioan T. Morar&comp.). Ziarele de elită ale neamului aveau producţie pentru tot natul. De la intelectuali şi sclifosiţi până la copii şi frizeriţe!
Cam asta a ieşit din gândirea lui Ioan T. Morar şi a deontologilor cărora nimeni nu le-a cerut banii înapoi. Nici de la ziar, nici de la TVR, nici pentru paguba lăsată în urmă.
Dacă Dinu Patriciu poate continua şirul pomenilor editoriale, Cotidianul a oprit-o încă din vară. Pierderile sunt enorme, iar consecinţele asupra pieţei de carte şi asupra fenomenului editorial din România, şi mai greu de estimat!
Post-Scriptum: Folosesc acest prilej pentru a adăuga convingerea mea pentru următorii ani. Oameni buni, staţi liniştiţi! Ziarele nu dispar. Numai proştii se duc!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.