După Ungaria, ce catastrofă ecologică urmează?

Bilanţul care s-a înregistrat în Ungaria în această săptămână la Kolontar e acesta: câţiva morţi, peste 150 de răniţi şi încă câteva sute de oameni evacuaţi. Mediul e distrus în zonă, râul Marcal e declarat mort de la contaminare, şi pagubele provocate de deversarea de noroi roşu sunt estimate la aproximativ 37 de milioane de euro. Guvernul maghiar a decretat stare de urgenţă. Greenpeace a estimat că este cel mai grav accident de acest fel în 20-30 de ani şi a avertizat că sunt multe alte pericole şi riscuri prin Europa de Est, din România, Bulgaria până la Serbia.

S-a trezit lumea cu întrebarea (firească) „Ce accidente ar putea să se mai petreacă în Europa de Est?”. Din nou s-a deschis subiectul „Roşia Montană”, care a reuşit să divizeze şi populaţia oraşului în inima Munţilor Apuseni, şi politicienii români, dar şi societatea românească în ultimul deceniu.

World Wildlife Fund (Fondul Mondial pentru Natură) a dat un avertisment vineri că s-ar putea să fie „dezastre în viitor cu noroi toxic în Europa de Est” şi a cerut „o investigaţie completă a zonelor contaminate, nu numai în Ungaria, ci în toată Europa de Est”, spunând că astfel de situri ar trebui eliminate. A menţionat fabrica de la Tulcea, care ar putea să polueze Delta Dunării, şi complexul de la Pancevo în Serbia.

„Acest accident în Ungaria reprezintă o alarmă şi trebuie să fie un avertisment pentru noi să fim mai atenţi în eforturile noastre care au fost insuficiente”, mi-a spus Philip Weller, cel care conduce Comisia Internaţională pentru Protecţia Dunării, o organizaţie ONU. „Trebuie să facem tot ce putem pentru a opri accidentele ca aceasta să se mai întâmple.”

România are în momentul de faţă peste 1.000 de zone contaminate, monitorizate de Garda de Mediu, a precizat ministrul Mediului şi Pădurilor, Laszlo Borbely. Nu le-a nominalizat, dar este clar că situaţia la noi nu e roz. Grupurile care militează pentru cauze ecologice nu au încă o voce puternică în Europa de Est şi există percepţia că sunt oameni mai cu capul în nori, care nu înţeleg că motorul lumii are nevoie de bani să meargă înainte.

De la Cernobîl încoace, din anul 1986, s-a înţeles faptul că accidentele ecologice au efecte regionale dacă nu continentale sau inter-continentale. Noxele se deplasează, cu ajutorul curenţilor de aer sau al cursurilor de apă, fără să ţină cont de frontiere. Un accident ecologic în Ungaria poate să aibă efecte nocive în Serbia, Bulgaria şi România, şi astea ar putea să aibă loc peste câteva ani, nu neapărat azi, mâine, ne explică experţii. ONG-urile estimează că accidentul de la Cernobîl a cauzat 70.000 de morţi timpurii, multe din acestea nefiind din Ucraina.

Europa de Est nu are un trecut prea fericit în această privinţă, pentru că în era comunistă s-a dezvoltat foarte mult industria grea fără să se ţină (în general) cont de mediu şi sănătatea publice, de pildă cazul Copşa Mică, unde fabrica a fost închisă doar în 1993. Efectele nocive însă nu au dispărut sută la sută, scrie mass-media.

Bulgarii au trebuit să închidă reactoarele vechi dinainte ca ţara să devină membru UE. În ianuarie anului 2000, Baia Mare şi-a trecut numele pe harta poluatorilor europeni, după ce a cedat digul unui iaz de decantare burduşit cu cianuri. Apa contaminată a ajuns în Someş, apoi în Tisa, apoi în Dunăre. Atunci, autorităţile din Ungaria au acuzat societatea din Baia Mare că a provocat cel mai mare dezastru ecologic din Europa de Est, după Cernobîl.

Întâmplarea face ca, în această săptămână, un alt accident chimic aproape similar să afecteze estul continentului european. Un dig de la un iaz de decantare a cedat, iar reziduurile chimice au luat drumul Dunării, prin Croaţia, Serbia, România, Bulgaria, spre Delta Dunării.

Problema cu aceste accidente ecologice este că deseori cei care controlează fabricile sau minele par să fie luaţi prin surprindere.

De acest motiv, toată lumea se întreabă acum ” Ce catastrofă ecologică ar putea să urmeze?”.

Comentariul e scris în calitatea mea de preşedinte al Asociaţiei Presei Străine din România.