Enervant (28)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz – sau Cum s-a descurcat maestrul doctor Gustav R. Propp în scorbură şi ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el adică Vocalize în Si Bemol Minor apărută la Editura Junimea Iași în 2020

43.

Într-adevăr, prima întrebare o câștigă un bărbat solid, cu barbă și cu o voce tunătoare, aptă de a acoperi vacarmul.

„Ați obținut amânarea procesului până după vacanța tri-bunalului, de ce credeți că acest lucru este în favoarea dom-nului Schubkegel? Nu cumva această amânare a fost dorită mai ales de cealaltă parte? Așa că vă întreb pe șleau: v-ați în-țeles cu cealaltă parte?”

Maestrul ia o mină gravă înainte de a răspunde. Scurta pauză îi permite unei domnișoare să intervină și să-l contra-zică pe jurnalistul solid, cu barbă și cu vocea atât de puternică.

„Vă rog pe rând!” strigă domnul Perce, unul dintre avoca-ții din cabinetul lui Propp, dar acesta îi face semn să tacă. „N-au decât să se bată între ei. Noi nu ne băgăm decât atunci când ni se va cere. Dar da, tu fă-te că vrei disciplină!” Fără să înțeleagă ce dorește șeful, bătrânul Perce intervine inutil ori de câte ori glasurile din sală se acoperă unele pe celelalte. Adică mai tot timpul.

Gustav și-a atins scopul: „conferința de presă” a devenit, treptat, o dispută acerbă între jurnaliștii vizibil împărțiți în două tabere, în funcție de cine se află în spatele instituției de presă a fiecăruia dintre ei. Ceea ce dovedește pentru un ochi cât de cât avizat că în spatele „Dosarului ADAM” se află inte-rese mari. Și bani pe măsură.

De la masa improvizatului „prezidiu”, rolul Maestrului este preluat de bătrânul Perce care, din când în când, conti-nuă să ceară în mod inutil disciplină în sală. Cu o figură gravă, impunător în roba sa de avocat, Gustav afișează o mină impe-netrabilă, postura de sfinx – păi, n-a spus profesorul Șorban că fostul său elev, Propp, riscă să se solidifice într-o statuie? Postura de sfinx ajunge, nici nu prea mai trebuie să fie atent la hărmălaia din sală. În loc de aceasta, privindu-l țintă pe Edi, se frământă să găsească o explicație logică a prezenței lui Portal în ultimul loc unde ar trebui să se arate. Păi, până și revenirea în țară a infractorului este împotriva oricărei logici! Doar cu o zi mai înainte, nu unul, ci chiar doi jurnaliști au pus întrebări în legătură cu Eduard Portal, dovedind că s-au informat de-spre el, că știu că a fost coleg de școală cu Gustav R. Propp, cel ce l-a scos basma curată dintr-o situație cât se poate de tulbu-re. Și a fost întrebat Maestrul ce relație există între Edi și „Ca-zul ADAM”. Numai că nici Maestrul nu știe ce legătură există între Edi și „Cazul ADAM”. Gustav începe iar să se enerveze, deși e conștient că nimeni dintre cei din jur nu trebuie să o b-serve enervarea sa: aceasta ar putea fi interpretată în fel și chip! Gustav începe să se enerveze fiindcă, deși revenirea din neant a lui Edi în seara când și-a făcut apariția la NOUL LON-DON și a început să insiste să-i vorbească i-a fost suspectă de la început, n-a tratat cum se cuvine acest lucru. Pe de altă par-te, nici „locotenent-colonelul Rodriguez” și nici „doctorul Waiss” nu l-au amintit vreodată pe Portal, fiind foarte puțin probabil ca marii păpușari să-i fi oferit vreun rol unei persoa-ne atât de compromise. Și, totuși, de ce s-a întors Edi în groa-pa cu lei și ce dorește să arate? El, care căutându-l atât de in-sistent pe Marele Avocat, în mod limpede nu se află în cea mai bună poziție. Gustav se enervează tot mai tare: cum a putut fi atât de superficial să nu se intereseze despre Edi cel revenit din America de Sud?

Dar totodată Gustav se amăgește că veșnicele sale ener-vări îi scot din adâncuri adrenalina: cu cât e mai iritat, cu atât ia deciziile cele mai neașteptate. Ca în clipa aceasta. În sală, doi jurnaliști au ajuns într-un punct al dezacordului în care jignirile amenință să se transforme în bătaie. Strigătele celor doi acoperă toate celelalte voci, inclusiv pe cea a bătrânului Perce, care continuă inutil să ceară ordine. Da, acesta este mo-mentul când trebuie să intervină Maestrul:

– Domnule Portal, puteți să ne spuneți ce căutați aici? În numele cui ați venit de unde ați venit? Brusc se face liniște. Purtați un costum impecabil, domnule Portal, bănuiesc – și pun pariu că nu mă înșel – aveți și dumneavoastră un micro-fon ascuns după cravata atât de impecabil asortată. E vreun secret pentru cine înregistrați această conferință de presă?

Imediat, toate camerele de luat vederi se focalizează pe Eduard Portal. „Faptul că l-au identificat imediat înseamnă că personajul este cunoscut de către media, își spune Gustav. Poate mai cunoscut chiar decât de mine! Cum, naiba, am putut să neglijez să mă interesez și eu?”

Gustav se enervează tot mai tare: pe de o parte, trebuie să-și păstreze pentru publicul din sală și pentru publicul din fața micilor ecrane mina impasibilă, nici prea gravă, nici prea indiferentă, pe de altă parte, se autoîncurajează că enervarea îi va aduce ideile cele mai bune. (Dacă n-ar trăi cu această convingere, veșnicele sale enervări l-ar distruge.) Așa că-l pri-vește țintă pe Edi: „Nu i- am aflat până acum rolul, poate-l voi afla de data asta. Și o voi afla în fața tuturor, ceea ce va dovedi că n-am avut nici o legătură cu Portal în privința «Cazului ADAM!»”.

Gustav se enervează tot mai tare – și nu face nici un efort să nu se enerveze, spunându-și că poate că tocmai enervarea este cea ce-l ajută mereu, enervarea îl excită, îi dă putere – în-să Edi… Edi, luat prin surprindere, se uită în stânga, se uită în dreapta, își revine și, zâmbind, declară că nu poate să spună de ce se află acolo. De ce nu poate să spună? Eduard Portal devine personajul principal al conferinței de presă. De ce nu poate să spună Eduard Portal motivul pentru care se află un-de se află? De peste tot sunt îndreptate microfoane spre Edu-ard Portal. Microfoanele sunt ținute de oameni. Eduard Portal este aproape strivit de jurnaliști. Cei se s-au nimerit lângă el sunt împinși de cei aflați puțin mai departe, în al doilea cerc, iar aceștia de cei aflați într-un cerc și mai exterior. „Vă rog, strigă Perce, vă rog păstrați ordinea!”. Bineînțeles, acum bă-trânul avocat nu mai este ascultat nici cât înainte. Din locul său, chit că se află pe un mic podium, Maestrul nu-l mai vede pe Edi, ci doar o învălmășeală de trupuri înghesuindu-se une-le în altele. Nu mai aude nici măcar vocea bătrânului Perce aflat chiar lângă el, ci doar țipetele celor ce riscă să fie striviți. Poliția, pe fază, intră în Cabinetul de Avocatură Doctor Gustav R. Propp și se luptă să desfacă ghemul compact de corpuri omenești. Se aud și sirenele – nu sunt numai mașini ale poliți-ei, ci și salvări. Brancardieri solizi se strecoară și ei în interio-rul ghemului, care cu greu se lasă deșirat. Brancardierii sunt oameni de meserie și reușesc să extragă trupurile căzute, oa-menii leșinați, nu numai femei aflate în suferință.

Maestrul iese în strada blocată de oameni și de mașini. Se strecoară cu abilitate prin mulțime, simpla traversare până la tribunal este o adevărată performanță. Maestrul nu mai simte nici o enervare, chiar dimpotrivă, abia-și ascunde satisfacția. Ajungând pe treptele tribunalului, se oprește și privește spec-tacolul. Doctorul Propp pare un general apreciind cu satisfac-ție cele ce se întâmplă pe câmpul de luptă. Da, acum parcă se simte într-adevăr ca statuia de care i-a vorbit profesorul Șor-ban: „Deci am devenit o statuie! O statuie fără suflet sau… sau pe cale de a-și pierde sufletul”. Gustav înțelege acum și altfel vorbele bătrânului dascăl: „Fără suflet înseamnă și fără veșni-cele neliniști”, de aceea nici o enervare nu-i acoperă acum sa-tisfacția!

Un reporter vede cum răsare soarele și pentru el: după ce n-a reușit să pătrundă în clădirea unde a avut loc conferin-ța de presă și n-a putut filma decât oamenii rămași și ei pe dinafară, iată, este singurul reprezentant al presei care izbu-tește să-i ia un interviu în exclusivitate Maestrului. Și, pe dea-supra, Maestrul nici nu-l refuză. (Gustav știe că are nevoie de acest interviu, astfel delimitându-se de incidentul din interior: el a avut toată bunăvoința să răspundă la orice întrebare, „publicul are dreptul să știe!”, dar, iată, în loc să-l asculte și să participe la un dialog, jurnaliștii s-au anulat între ei…)

– Doar două minute! îl previne pe fericitul care l-a inter-ceptat atât de nesperat. (Se uită la ceas.) Din păcate, am o în-fățișare importantă în Sala 13. Sper să nu fi întârziat. Ceea ce pot să vă declar este că sunt foarte nemulțumit, chiar siderat, de cele întâmplate. Eu sunt dispus să răspund la orice între-bare, publicul are dreptul să știe, dar nu pot accepta decât un dialog civilizat. Acum nu e important că mi-a fost vandalizat cabinetul, locul meu de muncă, important este că nu voi mai accepta o conferință de presă decât dacă jurnaliștii vor fi pre-gătiți pentru ea. Da, dumneavoastră pot să vă spun că speța ADAM, cum este numit în public acest dosar, este abia la în-ceput. După opinia mea, ea nici n-ar fi trebuit încă să ajungă în sala de judecată până ce organele abilitate nu și-au termi-nat ancheta. Și pot să vă mai spun că ancheta nu este încă nici pe departe încheiată, fiind încă foarte multe aspecte neclare. Dar care vor trebui lămurite înainte de a începe dezbaterile. Deocamdată bâjbâim… nu chiar în întuneric, ci, să zicem, în penumbră. În felul acesta, reprezentanții niciuneia dintre părți nu pot să-și țină pledoaria și cu atât mai puțin să pună concluziile.

– Niciuna dintre părți? Știți, publicului nu-i este clar nici măcar dumneavoastră pe care parte o reprezentați.

– Există înscrisuri, delegațiile oficiale care dovedesc ne-gru pe alb pe cine…

– Da, dar de fapt?

– Este ora doisprezece, trebuia de mult să fi ajuns în Sala

13.

Fericita echipă care doar ea a izbutit să-i ia acest interviu Maestrului Doctor Gustav R. Propp nu mai poate filma impor-tantul personaj decât din spate, cum intră pe ușa masivă a tri-bunalului, cu roba fâlfâind. O ieșire grandioasă a eroului! Dar fericita echipă știe că a dat lovitura, că pe nenumărate canale se va analiza pe larg fiecare cuvințel, fiecare gest de pe aceas-tă înregistrare. (Și în luptele din interiorul mass-mediei, ca în orice luptă, bătăliile își pot schimba pe neașteptate învingăto-rii. Iată, o echipă a unei televiziuni importante a tremurat pâ-nă mai deunăzi că va fi concediată fiindcă a ratat total eveni-mentul momentului și, brusc, s-a pomenit având exclu-sivitatea unui interviu! Zarurile cad neîncetat și în luptele din interiorul mass-mediei.)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.