49. Julius Zimberlan cu adevărat fericit
În popor s-a încetăţenit expresia „cele cinci simţuri“. De parcă ar fi doar cinci… Dar simţul echilibrului? Dar simţul timpului? Dar simţul foamei? Dar simţul oboselii? Etc.
Julius Zimberlan avea toate acele multe simţuri intacte. Într-o frumoasă zi de primăvară, când soarele strălucea optimist, iar păsările călătoare reveneau din ţările calde, Julius Zimberlan stând la coadă pentru a-şi plăti unul dintre multele impozite, fu năpădit de un iz greu de transpiraţie. Coada prelungindu-se, mirosul devenise tot mai insuportabil. „O! De n-aş mai avea un nas atât de sensibil!“ îşi spuse Julius Zimberlan. Şi, pe loc, simţul olfactiv îi dispăru cu totul. Şi fu mai fericit.
Într-altă zi frumoasă de primăvară, copiii au ieşit în aer liber, putând, în sfârşit să se bucure de natura darnică. Dar făceau o hărmălaie îngrozitoare. (Îngrozitoare pentru Julius Zimberlan, care „şi el are dreptul la un ceas de odihnă, nu?“) „O! De n-aş mai avea un auz atât de sensibil!“, îşi spuse Julius Zimberlan. Şi, pe loc, auzul îi dispăru cu totul. Şi fu mai fericit.
În vizită la familia Acad. Prof. Dr. Dr. H. C. Magnus Dreck, Julius Zimberlan fu reţinut la cină. O cină atât de sofisticată, încât simţii cum toată mâncarea i se întorcea spre gură. „Pentru Dumnezeu! se sperie Julius, Numai să nu vomit! De n-aş mai avea papilele gustative atât de sensibile!” îşi spuse Julius Zimberlan. Şi, pe loc, sensibilitatea gustativă îi dispăru cu totul. Şi fu mai fericit.
Dar abia când îi dispărură toate simţurile – şi nu doar cele cinci recunoscute în popor – fu cu adevărat fericit Julius Zimberlan. Irevocabil fericit.
(În timpul acesta, oamenii buni îl compătimeau.)
50. De ce a avut loc nefericitul eveniment miercuri seara
Julius Zimberlan se întâlneşte în fiecare joi seara cu o societate cu adevărat selectă la cafeneaua LIDO. Acolo vine crema intelectuală a oraşului: trei medici, doi avocaţi, farmacistul, directorul unei bănci şi directorul adjunct al celeilalte, directorul liceului, cei doi notari, ambii arhitecţi, proprietarul şi redactorul şef al trustului local de presă, precum şi patronii celor mai importante firme de producţie şi/sau comerciale. Şi mai vin şi alţii. Nu putem reproduce numele onorabilelor personaje întrucât joi seara, la Lido, este interzis să te adresezi convivilor cu titulatura oficială, întrucât s-a decis că acolo doar „volutele spiritului“ au drept de dialog. (Dacă am fi amintit în incompleta enumerare şi pe comandantul garnizoanei, pe viceprimar şi pe însuşi prefectul – ca să nu mai vorbim de parohul ortodox, de preotul catolic şi chiar şi de rabin -, pur şi simplu am crea o ierarhie nedorită în acel loc. Iar dacă am pomenit un singur nume, cel al lui Julius Zimberlan, am avut grijă să nu-i specificăm şi statutul civil: sau dai numele, sau funcţia! Menţionând amândouă s-ar fi considerat aproape un sacrilegiu.)
La reuniunile de joi seara, se poartă superioare controverse filosofice: „Ce rost are să ne străduim atât toată viaţa pentru bani, case şi femei frumoase, când finalul este inevitabil unul singur, cel desfăşurat la cimitir?“. (Cu varianta: „Ce rost are să te învrăjbeşti cu unul ori cu altul pentru o poziţie socială ori pentru un alt motiv la fel de trecător când… finalul este inevitabil unul singur, cel desfăşurat la cimitir?“) Şi, trebuie recunoscut că, după fiecare întâlnire de la cafeneaua LIDO, oamenii aceia remarcabili înţeleg tot mai bine câtă zădărnicie este în viaţa noastră.
De aceea, nu este de mirare că unul dintre cei doi avocaţi l-a ucis într-o seară de miercuri pe unul dintre cei doi notari. Se pare că la mijloc ar fi fost o femeie („Cherche la femme!“ desigur), deşi, după alte surse, diferendul ar fi pornit de la bani.
Deci, nu e de mirare că tragicul eveniment a avut loc miercuri: joi seara este timpul când selecta societate se descarcă de patimile lumeşti. Care, iată, fac atâta rău! Însă o săptămână întreagă acest panaceu nu are putere suficientă şi efectele scad tot mai mult până la o nouă întâlnire. De aceea a avut loc nefericitul eveniment miercuri seara! Quod erat demonstrandum!
51. Cine să înţeleagă femeia?
Julius Zimberlan este un tip scrupulos, care nu suportă niciodată să lase un lucru neterminat. Cei ce nu-l cunosc prea bine îi admiră conştiinciozitatea, cei ce-i stau în preajmă nu pot să nu observe cum îl macină tot timpul grija că nu-şi va termina la timp ori în deplinătate cele ce şi-a propus. Cinstit până la capăt, mereu ocupat, mereu serios, niciodată relaxat, Julius Zimberlan pretinde acelaşi comportament şi celor din jur.
Robert Oberdran chiar dimpotrivă: e superficial, lipsit de cea mai elementară punctualitate, motiv pentru care e enervant la culme. După orice întâlnire cu el, toată lumea e revoltată, însă adevărul e că e simpatic, are un ceva plăcut care te face să nu-ţi vină să-l ocoleşti.
Julius Zimberlan poartă întotdeauna cravată, Robert Oberdran niciodată.
Julius Zimberlan şi Robert Oberdran i-au făcut curte aceleaşi femei. Ea l-a ales fără să crâcnească pe Robert, un om lângă care nu te plictiseşti niciodată. Dar, e adevărat, mariajul n-a durat prea mult: cine să reziste lângă un fluturaş asemenea lui Robert? Un individ care reuşeşte să facă praf orice venit în doar câteva zile? Din glumiţe şi săruturi nu se poate trăi! Omul acela e bun pentru un flirt, o aventură, însă nu pentru o căsnicie! Aşa că femeia s-a orientat spre Julius, un om serios, punctual, cinstit până la capăt, care nu se abate niciodată de la cuvântul dat, lângă care te simţi în deplină siguranţă.
Nici mariajul acesta n-a rezistat: femeia se simţea ca într-o colivie cu gratii de aur.
Lumea comentează: dacă nici cu Julius, nici cu Robert, înseamnă că femeia e de vină. Cine s-o înţeleagă?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.