America are mai multe monarhii decât s-ar crede, de la „dinastiile“ Roosevelt şi Kennedy, până la Bush şi Clinton. Familiile Bush şi Clinton au condus SUA 20 de ani consecutiv şi puţin a lipsit ca perioada să se prelungească la cel puţin 24 de ani de „dinastii“. Până şi venerabila Barbara Bush a ajuns să declare, cu puţin înainte de anunţarea candidaturii prezidenţiale a fiului ei, Jeb Bush: „America este o ţară mare. Şi mi se pare prostesc să nu găsim mai mult de două sau trei familii care să ne conducă“.
Câştigătorul surprinzător al prezidenţialelor din 2016 încearcă să grăbească lucrurile şi să-şi impună dinastia nu de-a lungul deceniilor, ci al zilelor. „Dinastia“ Trump doreşte acces la informaţiile secrete ale administraţiei americane şi poziţii influente, iar toţi membrii adulţi ai familiei Trump (Tiffany, Eric, Donald Jr., Ivanka Trump şi soţul său Jared Kushner) sunt eroii unui fapt fără precedent – fac toţi parte din cabinetul de tranziţie. În ce măsură legislaţia americană le poate domoli aparentele ambiţii?
Legea anti-nepotism
Dincolo de poveştile de alcov, dinastiile politice înseamnă reţele de influenţă bine unse şi nepotism, iar juriştii au luat primele măsuri pentru prevenirea acestui fenomen încă de acum 50 de ani, după ce preşedintele John F. Kennedy l-a numit în fruntea Departamentului Justiţiei pe fratele său Robert F. Kennedy. Niciun înalt oficial american nu poate angaja un membru al familiei sale într-o agenţie de sub autoritatea sa. În plus, înalţii oficiali sunt pasibili de o pedeapsă de până la doi ani de închisoare, dacă acceptă servicii voluntare neautorizate din partea rudelor, cu excepţia situaţiilor de criză.
Un record al conflictelor de interese
Poate cele mai mici probleme din acest punct de vedere le ridică Ivanka şi Eric Trump, care au lăsat să se înţeleagă că nu se vor implica în politică şi vor prelua gestionarea Trump Organization, umbrela sub care se află afacerile de miliarde ale familiei. Este însă suficientă această trecere a afacerii în mâna copiilor pentru evitarea conflictelor de interese la Casa Albă? Majoritatea experţilor sunt de părere că nu, pentru că imperiul Trump s-a extins în zone sensibile ale globului – Arabia Saudită, Turcia – acolo unde interesele americane sunt uriaşe. Un semn de întrebare ridică solicitarea informală a echipei de tranziţie a preşedintelui ales pentru acces la informaţii clasificate pentru Eric Trump, Ivanka Trump şi Jared Kushner. Este motivul pentru care se estimează că administraţia Trump va înregistra un record al conflictelor de interese.
Ginerele care va pacifica Orientul Mijlociu
Marea problemă vine din partea lui Jared Kushner, ginerele lui Trump. Este un magnat imobiliar new yorkez în vârstă de 35 de ani care, ca şi Trump, a moştenit afacerea de la tatăl său. Jared a fost unul dintre consilierii principali ai lui Trump în campania prezidenţială şi este patron al publicaţiei The New York Observer. După alegeri, Kushner a început să-şi maninfeste ambiţiile politice: l-a însoţit pe Trump la întâlnirea de la Casa Albă cu preşedintele Obama. La întâlnirea preşedintelui ales cu premierul Japoniei, Shinzo Abe, primul test diplomatic pentru Donald Trump, au participat fiica sa Ivanka şi ginerele Jared, o eroare gravă de protocol, după cum a susţinut presa ostilă lui Trump.
Donald Trump a declarat recent că „ar dori mult să fie cel care va face pace între Israel şi palestinieni“ şi a sugerat că ginerele său Kushner ar putea să pună serios umărul la acest proces de pace. Jared Kushner provine dintr-o familie de evrei ortodocşi din New York, iar Ivanka Trump s-a convertit la iudaism înainte de a se căsători. Jared are conexiuni puternice cu guvernul israelian şi cu grupurile evreieşti de lobby din SUA, cărora imperiul lui imobiliar le-a donat sute de mii de dolari, dar nu are deloc experienţă politică şi diplomatică. Ce înseamnă asta? Spre exemplu, Kushner a încercat să aranjeze o vizită a lui Trump în Israel, fiind însă refuzat de premierul Benjamin Netanyahu pentru că…Trump a declarat că va interzice accesul musulmanilor în Statele Unite.
Legături periculoase
Nu este limpede care va fi poziţia lui Kushner în ecuaţia noii puteri de la Washington. Legea antinepotism nu interzice preşedintelui să-şi numească rudele în posturi de ambasador, însă aceste numiri trebuie să treacă de Senat. Aşadar, Ivana, fosta soţie a lui Trump, poate încă sa viseze că va fi ambasadoare în ţara de origine – Cehia. Tânărul Kushner poate fi mai util la Casa Albă, odată ce a fost cel care l-a convins pe Trump să renunţe la sulfurosul Stephen Bannon, directorul site-ului Breitbart, şi să-l numească şef de cabinet pe liderul Partidului Republican, experimentatul Reince Priebus. Pe de altă parte, tot Kushner l-a eliminat din echipa de tranziţie pe guvernatorul de New Jersey, Chris Christie, fost procuror şi cel care a instrumentat procesul în urma căruia tatăl lui Jared Kushner a ajuns la închisoare.
Un nou război Trump-Clinton
Donald Trump poate eluda regulile antinepotism numindu-şi membrii familiei în biroul executiv, instituţie creată în 1939, un soi de al doilea cabinet de la Casa Albă, care nu trebuie aprobat de Senat. Precedentul Jimmy Carter, preşedintele care a dorit să-şi încadreze astfel fiul ca stagiar, arată că etica învinge şi că acest lucru nu este posibil. Și precedentul Bill Clinton demonstrează contrariul şi poate fi speculat de Trump. În 1993, Hillary Clinton a fost angajată în echipa sa pentru reforma Sănătăţii, plecând de la statutul de primă doamnă şi de la faptul că avea deja o echipă personală la Casa Albă. Totuşi, democraţii au plătit scump decizia, pierzând alegerile pentru Congres din 1994, acuzaţi că au gestionat iresponsabil afacerile de la Casa Albă.
Melania şi tânărul Barron, o familie foarte scumpă
Surse din cercul lui Donald Trump spun că actuala soţie a preşedintelui ales, Melania Trump, a decis să rămână în New York după învestirea în funcţie a soţului, până când fiul lor, Barron, va încheia anul şcolar. Potrivit CNN, logistica necesară protecţiei familiei prezidenţiale în New York ar putea costa până la un milion de dolari pe zi.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.