FESTIN PE BULEVARD la a VII-a ediţie

FESTIN pe BULEVARD (Festivalul Internaţional al Teatrului „C.I.Nottara”, organizat în colaborare cu Primăria Capitalei, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale şi al Uniter), focalizat anul acesta, la cea de a VII-a ediţie, pe „Criza feminităţii” (titlul secţiunii centrale), a oferit publicului o gamă bogată şi variată de spectacole. După cum era de aşteptat, şi în celelalte secţiuni ale structurii sale, „Bulevardul comediei”; „Invitaţi speciali”, „Premiere în Festin”, montările au intersectat tema, ori s-au încadrat integral, problematica fiind vastă şi inepuizabilă. S–a desfăşurat astfel o paletă diversă stilistic şi formal: teatru dans, muzical, teatru-atelier, docu-dramă, monodramă, teatru de marionete, dramatizări de tot felul, cele 31 de spectacole, selectate din repertoriul naţional de directorul festivalului şi al teatrului, Marinela Ţepuş, şi din cel internaţional, de Narcisa Mocanu, având ca miză condiţia femeii, prezentată cu umor, cu dramatism, cu interes documentar sau eseistic, pe texte consistente şi provocatoare. Montările s-au bizuit pe piese cunoscute, împrospătate prin viziunea regizorală (Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller, în regia lui Vlad Cristache sau Yonkers de Neil Simon, pus în scenă de Andreea Vulpe), ori pe partituri din dramaturgia universală nouă (Totul despre femei de croatul Miro Gavran, Prinţesa de cartier de rusul Andrei Ivanov, Soţii de revoluţionari de Yossefa Even Shoshan şi Dalia Shimko din Israel). Ori pe texte originale, prilejuind măiestria unor actriţe consacrate, ca Rodica Mandache (Republica Melania de basarabeanca Irina Nechit, în regia lui Gelu Colceag) sau Anda Caropol (Repetiţia vieţii mele de Claudiu Sfirschi-Lăudat, în regia şi scenografia lui Alexandru Jitea). Dramatizări de prestigiu din literatura universală, Legături primejdioase, de Christopher Hampton, după romanul lui Chloderlos de Laclos, şi Fecioarele noastre grabnic ajutătoare, de Lee Hall, după romanul Sopranele de Alan Warner, modele ale convertirii dramatice a modului epistolar sau a genului romanesc, au însufleţit cu abilitate şi artă dinamismul propriu scenic indus creaţiilor originare. Interesante au fost şi dramatizările realizate de regizorii spectacolului: Cenuşăreasa după Fraţii Grimm, de Felix Alexa, un spectacol ludic şi ironic, de marionete şi actori, cu citate numeroase din muzica şi clipurile anilor ’80 şi Sonata Kreutzer, realizat în manieră postmodernă, după nuvela lui Lev Tolstoi, de McRanin, care a făcut şi scenografia.

Toate manifestările conexe au amplificat şi au dezbătut problematica extrem de complexă a temei (conceptul festivalului şi colocviilor aparţinându-i, ca în fiecare ediţie, Marinelei Ţepuş), fără a cădea în feminism, antifeminism, postfeminism sau alte -isme partizane. Evenimentul stradal–Teatrul…NUD (conceput şi regizat de Mihai Lungeanu, scenografia Victor Diaconu), a fost menit instaurării atmosferei sărbătoreşti şi atragerii publicului. Spectacolele lectură, au exersat texte noi, Magnificul de Mihai Ispirescu şi Nunta de Cehov, ce urmează să fie puse în scenă la Nottara. Întâlnirea cu personalităţi feminine a prezentat sociologic statutul femeii în lumea contemporană, participantele vorbind despre cariera lor artistică, politică, în presă, în funcţii de conducere, rememorând cu francheţe începuturi, realizări, dificultăţi, recunoaştere publică. Bilanţul a fost unul satisfăcător, desigur, perfectibil, iar atmosfera colocvială, prietenească. O întâlnire la CafeNott având ca motto o vorbă plină de miez a lui Cicero, „Prietenul sigur îl cunoşti în împrejurări nesigure”, a abordat chestiuni legate de bugete.

Festivalul găzduind, ca de obicei, întrunirile AICT.ro, s-a dezbătut în acest context „Regia la feminin”, iar în cadrul şi în colaborare cu Institutul de Istoria Artei, s-a întreprins o retrospectivă a teatrului independent, în ultimele trei decenii, regia şi dramaturgia datorate femeilor având un aport considerabil. Au susţinut comunicări documentate criticii: Oltiţa Cântec, Oana Cristea Grigorescu, Cristina Rusiecki, Mirelle Nedelcu Paturau, Cristina Şirindean.

Membru din 2015 în platforma Europe for Festivals, Festivals for Europe (EFFE), iniţiată de Asociaţia Festivalurilor Europene (European Festivals Association – EFA), Festin reuneşte teatre de pe tot arealul românesc, menţinând legături speciale şi colaborări cu teatrele din Basarabia şi din toate provinciile ţării. Şi în ediţia actuală, au participat, alături de numeroasele producţii Nottara, teatre din Bucureşti (Teatrul Mic, Ţăndărică, Odeon, Excelsior, Teatrul Evreiesc de Stat), dar şi din Ploieşti, Piteşti, Brăila, Târgovişte, Deva, Arad, Satu Mare, Târgu Mureş (Teatrul „Studio” al Universităţii de Arte), care, dat fiind bugetul de austeritate, şi-au plătit deplasarea din bani proprii, probând implicit prestigiul de care se bucură festivalul şi solidaritatea breslei. Politica Nottara s-a reflectat şi în producţiile comune cu Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova – recitalul de poezie populară românească al actorului Emil Boroghină, în regia Alinei Hiristea, care a prefaţat festivalul, coproducţia cu Unteatru, Yonkers, în regia Andreei Vulpe şi scenografia Cristinei Milea, spectacolul Iona de Marin Sorescu, realizat cu Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, regizat de Tompa Gabor; de asemenea, coproducţia cu Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, Trei surori, după A.P.Cehov, pus în scenă de regizorul rus Semion Serzin, în cadrul unui atelier de creaţie. Au participat în festin, teatre din Germania (Girls Boys Love Cash – Fetelor şi băieţilor le plac banii gheaţă, producţie a Citizen.KANE Kollektiv, în colaborare cu JungesEnsemble, Stuttgart), Bulgaria (Frumoasa şi cneazul, după o povestire de F.Dostoievski, Teatrul Dramatic şi de Păpuşi din Vraţa), Rusia ( O zi de vară, de Jon Fosse, în regia lui Farid Bilkhantatyev, Teatrul Naţional Academic Tătar Kamal, Kazan) şi Israel (Soţii de revoluţionari, regia Dalia Shimko, Ensemble Aspamia, Tel Aviv).

După tradiţia instituită de la început, Festin, festival care şi-a conturat în timp un profil aparte, a urmărit şi în această ediţie cumpăna dreaptă între marele repertoriu şi aşteptările publicului, ţintind, ca de fiecare dată, nu numai să-l ispitească cu texte comice remarcabile, ci şi să-i acorde responsabilitatea şi consideraţia coparticipării, investigându-i totodată preferinţele. Şi anul acesta, juriul publicului, alcătuit din spectatori avizaţi, a dat propriul său verdict în „Bulevardul Comediei”, acordând premiul pentru cel mai bun spectacol muzicalului de Eugen Mirea şi Henry Mălineanu Bună seara, domnule Wilde!, după piesa Ce înseamnă să fii onest? de Oscar Wilde, regia Andrei Măjeri, decorul Irina Moscu, producţie a Teatrului Evreiesc de Stat; premiul pentru cea mai bună actriţă Ioanei Calotă, pentru Suzanne din Figaro, după Beaumarchais, regia şi traducerea Mihai Lungeanu, decorul Victor Diaconu, costumele Liliana Cenean, producţie a Teatrului Nottara; premiul pentru cel mai bun actor lui Dani Popescu pentru Contele Almaviva din acelaşi spectacol. Discuţiile care au urmat multe dintre spectacole au apropiat, în dialog direct, interpreţii şi spectatorii, lărgind şi modelând câmpul de înţelegere şi receptare a actului artistic

Remarcabil este modul în care Festin cultivă şi întreţine, în fiecare ediţie, respectul şi memoria valorii, liantul generaţiilor, ştacheta înaltă. De astă dată, a fost sărbătorită Anda Caropol, protagonistă în Repetiţia vieţii mele, dedicându-i-se şi o expoziţie de fotografii, din rolurile care i-au încununat cariera. La fel, Alexandru Repan, domnul Beaumarchais în Figaro-ul lui Mihai Lungeanu, a fost celebrat în cursul unei seri în foaierul teatrului, încadrat de o expoziţie de fotografii ale chipului distins al actorului în diferite ipostaze scenice, dramaturgul Mihai Ispirescu dedicându-i o afectuoasă Laudatio. Ion Haiduc, un neobosit pasionat al scenei, cu o bogată carieră de-a lungul anilor, a jucat în trei spectacole din festival: versatilul Don Basilio în Figaro, delicatul Nea Mişu în Repetiţia vieţii mele, devotatul Adam în Cum vă place de Shakespeare, regizat de Alexandru Mâzgăreanu. Scena, sufletul oricărui actor, îi dă sănătate, sens, rost pe lume, bucurie fierbinte, împlinire. Afecţiunea şi atenţia cu care este înconjurat artistul îl susţine şi îl răsplăteşte pentru risipa de talent. Respectul pentru valoare cultivă dedicaţia pentru arta înaltă, smerenia, modelul, reperul mizei majore, o anume atmosferă tandră, prielnică creaţiei şi muncii susţinute.

O mulţime de alte manifestări au însufleţit Festinul. O reeditare după spectacolul Cumetrele al lui Petre Bokor, a marcat comemorarea regizorului (secţiunea In memoriam). Expoziţia de fotografii a Mariei Ştefănescu a animat foaierul Sălii „Horia Lovinescu” cu imagini semnificative din producţiile recente. Elevii Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” au prezentat afişe de spectacol realizate de ei. În acelaşi loc, un stand de carte de teatru a oferit ultimele apariţii editoriale, lansările fiind prezidate cu entuziasm contagios, în fiecare seară, de criticul Monica Andronescu. La Institutul Balassi a avut loc expoziţia de costume a Alexandrei Mâzgăreanu.

Secţiunea „Criza feminităţii” a debutat în plin, cu spectacolul trupei germane Fetelor şi băieţilor le plac banii gheaţă, în regia lui Christian Müller, un spectacol interactiv, antrenant, deosebit de viu prin forţa problematizării şi implicarea tinerilor în dezbatere. Bizuit pe o cercetare de doi ani pe teren, în care au investigat industria sexului, cei şapte interpreţi, între care şi o actriţă originară în România, Ema Staicut, au chestionat „femei şi bărbaţi care se prostituează, patroni de bordeluri şi asistenţi sociali”, cu scopul de a cunoaşte, a analiza, a înţelege fenomenul, în aspectele sale multiple şi în anvergura pe care a dobândit-o în societatea actuală. Informaţia acumulată le-a furnizat proporţiile înspăimântătoare ale acestui mod al oamenilor de a-şi câştiga existenţa, înjosindu-şi trupul, fiinţa intimă, distrugându-şi viaţa, marginalizându-se.

Realizat în formulă studio, care opune pe două gradene fetele şi băieţii, despărţiţi de un ecran central transparent, pe care sunt proiectate cuvinte cheie, imagini video, filme, spectacolul începe prin abordarea directă a spectatorilor de către actorii-„reporteri” ad hoc, care le cer să se caracterizeze unii pe alţii, astfel implicându-i în desfăşurare, deschizând o comunicare directă, care se dovedeşte naivă şi pură. Rezultatele anchetei improvizate sunt repetate şi proiectate ca un joc nevinovat, tineresc, observaţiile lor având prospeţimea tinereţii. Coordonat de Jonas Bolle (actorii apar cu numele real), jocul continuă cu întrebarea: ce ar face fiecare cu o sută de euro, răspunsurile fiind şi ele previzibile, specifice vârstei. Dar pentru a câştiga repede bani mulţi? Din aproape în aproape, se intră în fondul problemei, traficul de carne vie, vânzare-cumpărare, actorii relatând situaţii de viaţă, în care nu judecă, ci prezintă destine, unele cu care s-au intersectat întâmplător, altele, care, lângă ei, au luat brusc altă turnură. Spaţiul scenic central, închipuit de scenograful Valentin Eisele ca un perimetru având o gheretă laterală, un soi de magazie mică în care se adăpostesc, se retrag, sau se ascund actorii, fără a fi feriţi de privirile spectatorilor, face loc, în răstimpuri, în centru, unui performance brutal, în care cei şapte interpreţi, Jonas Bolle, Jürgen Kärcher, Sarah Kempin, Simon Kubat, Andrea Leonetti, Franziska Schmitz, Ema Staicut, execută mişcări ample, expresia corporală fiind contorsionată, corpul aruncat şi târât pe jos, răsucirile, bruşte, unul dintre cei doi parteneri părând să violenteze şi să înjosească, prin aceste manevre, trupul celuilalt. Exemplară este expresivitatea puternică, cu impact emoţional major, aproape visceral, a acestei fizicalităţi torturate – coregrafia Isabelle von Gatterburg. După cum remarcabilă este, în tot spectacolul, absenţa oricărei urme de trivialitate, acurateţea demersului, atât în examinarea cazuisticii, cât şi în transpunerea corporală, în chestionare, reportaje, secvenţe documentare, ilustrări, ambient – video artist Cinty Ionescu. Muzica (Jonas Bolle) marchează dramatismul situaţiei sau limpiditatea privirii, făcând loc uneori unei absenţe semnificative a sunetului, de pildă, în cursul mărturiei sincere a unei profesioniste a sexului, proiecţie de prim-plan pe ecran, care ocupă un interval mai larg în partea a doua a spectacolului. Femeia povesteşte senină despre profesiunea pe care a practicat-o, nu fără incidente neplăcute şi pericole, încă de foarte tânără, cu ştiinţa familiei şi a copiilor ei. Se dezvăluie, în această secvenţă, adevăruri mai puţin cunoscute, o mentalitate aparte, care face loc unei asemenea opţiuni. Alte cazuri dezvăluie întâmplări tragice sau nevoi imperioase, care privesc prostituţia ca o soluţie financiară temporară. Întregul spectacol a fost animat de omenie şi responsabilitate, dezvăluind cu echilibru fenomenul şi gravele lui implicaţii, dar şi responsabilitatea celor două sexe, a vânzătorului şi a cumpărătorului, în tranzacţie.

Spectacolul a fost distins cu Premiul special al juriului, alcătuit, pentru această secţiune, din Emil Boroghină (preşedinte), Oltiţa Cântec, Irina Ionescu, Claudiu Groza şi subsemnata.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.