Festivalul de Film de la Veneţia, retro. Lido, fereastra spre lume

Mostra del Cinema, unul dintre cele mai mari festivaluri ale filmului, se deschide azi cu „The Ide of March”, thriller politic sun bagheta lui George Clooney. Sunt anunţate mari producţii şi personaje în afara regulilor. Sala marelui Palat al Cinematografului a fost restaurată, având acum mai multe locuri şi o tehnologie de ultimă oră. Sunt programate 5.208 pelicule, dintre care 2.511 lungmetraje.

„Mostra” îşi întinde covorul roşu, între speranţe şi polemici, începând cu juriul prezidat de Darren Aronofsky, regizorul peliculelor „Lebăda neagră” şi „The Wrestler”, care a vrut anumite filme şi a respins altele, dar care susţine că va fi cea mai bună ediţie din ultimii ani.

Palatul Cinematografului de la Lido este gata să-şi primească oaspeţii, iar Leii de Aur sunt deja aşezaţi lângă pasarela roşie. Sunt aşteptaţi pe covorul roşu Jodie Foster, Kate Winslet, Keira Knightley, Ryan Gosling, Philip Seymour Hoffman, Marisa Tomei, Viggo Mortensen, Matthew McConaughey, Christopher Walken, Matt Damon, Jude Law, Colin Firth, Gary Oldman, Sam Worthington, Gwyneth Paltrow…

Imagine din pelicula Idele lui Martie de George Clooney

Inedită va fi proiectarea în premieră mondială a unei copii restaurate a ultimului film experimental al lui Nicholas Ray (1911-1979), „We can’t go home again”, ce marchează centenarul naşterii autorului.

La Campo San Polo vor fi proiectate scurtmetrajul de 12 minute „I piccioni di Venezia” (1942), realizat de Francesco Pasinetti, şi avanpremiera naţională a peliculei „Impardonnables”, scrisă şi regizată de maestrul cinematografului francez André Téchiné. Celebrul scurtmetraj a fost ales pentru a celebra aniversarea marelui istoric şi critic de cinema, regizor, scenograf, pasionat colaborator al Mostrei del Cinema. Despre ultima sa creaţie, „Impardonnables”, André Téchiné a mărturisit că încearcă de mulţi ani să-şi plaseze acţiunea unuia dintre filmele sale în Veneţia, dar abia acum a găsit un scenariu pe gustul său. Francis, interpretat de André Dussolier, soseşte în oraşul din Lagună pentru a scrie un roman. El o întâlneşte pe Judith (Carole Bouquet), un agent imobiliar, care insistă să-l ducă să viziteze o casă izolată de pe insula Sant’Erasmo. Cei doi formează imediat un cuplu, dar Francis se îndrăgosteşte şi nu reuşeşte să scrie. În vara următoare soseşte fiica sa, Alice (Mélanie Thierry), ca să-şi petreacă vacanţa cu el…

De la emigraţie la dezintegrarea familiei, un festival al zilelor noastre

Secvenţă din Impardonnables de Andre Techine

Programul acestei a 68-a ediţii a Mostrei se anunţă extrem de bogat în staruri, printre care George Clooney, Al Pacino, Madonna, Keira Knightley şi mari cineaşti, ca Polanski, Soderbergh, Garrel, Cronenberg…

Selecţia oficială are totul pentru a cuceri, de la filmul de deschidere, „Idele lui Martie” noua realizare a lui George Clooney, cu actorul anului, Ryan Gosling, şi cel de închidere, la „Damsels in distress”, de Whit Stillman, avându-i în distribuţie pe Greta Gerwig şi Adam Brody. Între George Clooney şi Mostra de la Veneţia există o lungă şi frumoasă poveste de dragoste, pentru că actorul a prezentat în Cetatea Dogilor „Les Chèvres du Pentagone”, „Burn After Reading” şi „Good Luck”, cea de a doua realizare a sa care i-a adus „Premiul pentru cel mai bun scenariu”, în 2005. „Idele lui Martie”, cea de a patra peliculă regizată de el, este inclusă în competiţie. Este o dramă politică, în care joacă Philip Seymour Hoffman, Marisa Tomei, Paul Giamatti, Ryan Gosling şi Clooney însuşi.

Punctele forte ale Festivalului se anunţă filmele „Carnage” de Roman Polanski, „Poulet aux prunes”, regizat de Marjane Satrapi şi Vincent Paronnaud, „Dark Horse”, care glisează pe sindromul Peter Pan. Marii autori prezenţi în selecţie, de la Al Pacino la David Cornenberg, Andrea Arnold sau Polanski, se inspiră din opere ale clasicilor, ca în „Salomé”, complexa dramă biblică din piesa opera lui Oscar Wilde, relaţia dintre Freud şi Jung, din „A Dangerous Method”, regizat de Cronenberg, sau „Cime tempestose”, semnat de Andrea Arnold, adaptare a celebrului „La răscruce de vânturi” de Emily Brontë.

Carnage, semnat de Romn Polanski

Desigur, curiozitatea atinge cote maxime în cazul filmelor „hot”. Pelicula franceză „Un été brûlant”, semnată de Philippe Garrel, o are în centru pe Monica Bellucci, care a filmat o lungă secvenţă nud. La 47 de ani, actriţa are încă un trup superb, aşa cum s-a putut vedea din fotografiile din revista „Paris Match” pentru care a pozat. Criticată de mai multe ori în trecut pentru prestaţia sa de actriţă, Monica Bellucci este una dintre marile frumuseţi ale ecranului. „Shame”, noua producţie a lui Steve McQueen, cu Michael Fassbinder şi Carey Mulligan, va oferi pe ecran al doilea nud al selecţiei din acest an. Actorul apare şi în „A Dangerous Method”, într-o scenă sado-maso, alături de Keira Knightley, în rolul pacientei. Li se adaugă „Terra ferma”, regizat de Emanuele Crialese, şi „Quando la notte”, al Cristinei Comencini.

Printre peliculele aşteptate cu interes se numără şi „Ultimul pământean”, de Alfonso Pacinotti, cu Gabriele Spinelli.

Mulţi regizori italieni, de la Olmi la Crialese, au adus filme despre emigraţie, temă de refugiu, între realism şi retorică.

Întors la Lido la un an după premiera cu „Lebăda Neagră” şi la trei ani după un „Leu de Aur” obţinut pentru „The Wrestler”, Darren Aronofsky prezidează juriul compus din André Téchiné, Todd Haynes şi Mario Martone, actriţele Alba Rohrwacher şi Eija-Liisa Ahtila şi David Byrne. În competiţie au fost selectate 21 de filme: „The Ides of March”, de George Clooney (SUA), „Tinker, Taylor, Soldier, Spy”, semnat de Tomas Alfredson (Marea Britanie, Germania), „Wuthering Heights” de Andrea Arnold (Marea Britanie), „Texas Killing Fields” de Ami Canaan Mann (SUA), „Quando la notte” de Cristina Comencini (Italia), „Terraferma” de Emanuele Crialese (Italia), „A Dangerous Method” de David Cronenberg (Germania, Canada), „4:44 Last Day On Earth” de Abel Ferrara (SUA), „Killer Joe” de William Friedkin (SUA), „Un été brûlant” de Philippe Garrel (Franţa, Italia, Elveţia), „Taojie” (O viaţă simplă) de Ann Hui (China-Hong Kong), „Hahithalfut” (Schimbul) de Eran Kolirin (Israel, Germania), Alpis (Alpii) de Yorgos Lanthimos (Grecia), „Shame” de Steve McQueen (Marea Britanie), „L’ultimo terrestre” de Gian Alfonso Pacinotti (Italia), „Carnage” de Roman Polansky (Franţa, Germania, Spania, Polonia), „Poulet aux prunes” de Marjane Satrapi şi Vincent Paronnaud (Franţa, Belgia, Germania), „Faust” de Aleksander Sokurov (Rusia), „Dark Horse” de Todd Solondz (SUA), „Himizu” de Sion Sono (Japonia).

Keira Knightley în A Dangerous Method de David Cronenberg

Madrina acestei ediţii este actriţa Vittoria Puccini, care va prezenta ceremonia de inaugurare de astă-seară, care abia şi-a încheiat o poveste de dragoste cu actorul Preziosi. „Veneţia e specială. Nu este un festival ca oricare altul. Este cinematograful care-şi celebrează sărbătoarea. Să fiu gazda acestei sărbători a cinematografului era un vis”, a declarat ea presei.

Printre cele mai aşteptate pelicule se numără „A Dangerous Method” de David Cronenberg, care explorează relaţia dintre Sigmund Freud şi Carl Jung, cu Viggo Mortensen, Michael Fassbinder şi Keira Knightley, „Carnage” de Roman Polanski, adaptare a piesei „Doamne, ce măcel” a Yasminei Reza, cu Kate Winslet, Jodie Foster, Christoph Waltz şi John C. Reilly, „Dark Horse” de Todd Solondz. Din Statele Unite sosesc „Killer Joe” de William Friedkin, cu Matthew McConaughey şi Emile Hirsch, „The Fields” de Ami Canaan Mann (fiica lui Michael Mann), în care Jessica Chastain se reîntâneşte cu Sam Worthington, după „L’ Affaire Rachel Singer”, dar şi „4:44 Last Day on Earth”, de Abel Ferrara, în care Willem Dafoe şi Natasha Lyonne sunt confruntaţi cu sfârşitul lumii.

Dintre filmele britanice, privirile sunt aţintite asupra adaptării romanului „La răscruce de vânturi”, semnată de Andrea Arnold, remarcat pentru pelicula „Fish Tank”, ce a obţinut „Premiul Juriului” la Festivalul de la Cannes în 2009.

O puternică impresie ar putea face filmul de spionaj „La Taupe”, cu patru actori de marcă, Gary Oldman, Colin Firth, Mark Strong, Tom Hardy, regizat de suedezul Tomas Alfredson, autorul apreciatului „Morse”, dar şi „Alpis”, pelicula grecului Yorgos Lanthimos, remarcat la Cannes, în 2009, pentru „Canine”.

Faust de Aleksander Sokurov

Cel puţin în măsura în care cele trei filme asiatice din competiţie nu vor produce senzaţie, cum s-a întâmplat în atâtea cazuri. Criticii aşteaptă, de asemenea, „Terraferma” al italianului Emanuele Crialese, „The Exchange” al israelianului Eran Kolirin şi „Faust” al regizorului rus Sokurov.

În afara competiţiei se relevă, de asemenea, câteva promisiuni. Todd Haynes revine cu un miniserial-eveniment, „Mildred Pierce”, având-o ca interpretă principală pe Kate Winslet, iar Madonna va prezenta cel de-al doilea film al său, „W.E.”, care are ca subiect iubirea dintre prinţul Edward al VIII-lea şi Wallis Simpson, în Anglia anilor ’40. Regina pop-ului, acum regizoare, ar trebui să ajungă la Lido în prima zi a lunii septembrie când are loc avanpremiera mondială a filmului, în care debutează Lourdes Leon, fiica Madonnei. În aceeaşi zi va fi proiectat în concurs filmul lui Roman Polanski, dar regizorul nu va putea fi prezent din cauza problemelor sale judiciare.

Nu va trece desigur neobservat „Contagion” al lui Steven Soderbergh, cu un casting de aur: Gwyneth Paltrow, Matt Damon, Jude Law, Kate Winslet…

Exploratori ai frontierei invizibile

Secvenţă din filmul Alpis de Yorgos Lanthimos

Marco Bellocchio va primi un „Leu de Aur pentru întreaga carieră”, care îi va fi înmânat de Bernardo Bertolucci. „Mă onorează şi mă emoţionează faptul că Bertolucci îmi va înmâna Leul, a declarat Bellocchio. Parcurgând direcţii diferite, ne-am urmărit întotdeauna cu atenţie, cu stimă şi afecţiune realizările”, a mărturisit regizorul care a debutat în 1965, chiar la Festival, cu cu minunatul „I pugni in tasca”, povestea unui tânăr care, persecutat de familie, se decide să rezolve problema provocând un măcel. Temă la fel de actuală şi acum, după 46 de ani.

Marco Bellocchio, calificat de Marco Muller, directorul festivalului, drept „un călător neobosit, un explorator al frontierei instabile dintre el însuşi, cinema şi istorie”, este autorul unor filme memorabile, ca „Le Diable au corps” (1986), film subversiv a cărui proiecţie a provocat scandal la Cannes, şi mai recent „Vincere” (2009), frescă istorică despre dezvoltarea fascismului în Italia şi despre viaţa lui Mussolini, văzută prin ochii amantei sale. Acestui omagiu i se va adăuga proiectarea unei noi versiuni a peliculei „În numele tatălui” (1971), o critică virulentă a practicilor Bisericii Catolice. Nu este vorba despre o copie restaurată, ci chiar despre o nouă versiune, a cărei realizare regizorul a ţinut s-o explice: „Nu a fost o idee fixă, dar în toţi aceşti ani (patruzeci) mi-a revenit în minte, la diferite intervale de timp, unele chiar foarte lungi, ideea, convingerea că «În numele tatălui» nu-şi găsise încă forma definitivă”. Aflat de şapte ori în cursa pentru „Palme d’Or”, Marco Bellocchio a fost recompensat la Veneţia cu „Premiul Special al Juriului”, pentru „China e aproape”, în 1967, şi cu trei premii pentru „Buongiorno, notte” din 2003. În 2006, presa i-a oferit „Premiul Pietro Blanchi”, el intrând astfel în lista numelor prestigioase care au primit această distincţie: David Lynch, Clint Eastwood, Tim Burton, Francis Ford Coppola, Charlie Chaplin.

Monica Bellucci

Mostra a hotărât să celebreze cariera lui Al Pacino, actorul „de mare personalitate şi talent”, care va primi „Premiul Jaeger-LeCoultre Glory”, ce se acordă regizorilor care aduc ceva nou în dezvoltarea cinematografului. Manifestarea de premiere va cuprinde şi proiecţia filmului „Salomé”, cea de a treia producţie a lui Al Pacino în calitate de regizor.

Marco Bellocchio şi Al Pacino îşi vor dezvălui ultimele creaţii: „În numele tatălui”, respectiv „Salomé”, peliculă pe jumătate documentară, pe jumătate ficţiune care explorează piesa lui Oscar Wilde şi în care apare revelaţia din „The Tree of Life”, Jessica Chastain.

În secţiunea „Orizzonti”, un film de ficţiune, „Sal”, realizat de James Franco, un documentar al lui Jonathan Demme despre perioada de după uraganul Katrina, „Amore carne” al omului de teatru italian Pippo Delbono, cu Marisa Berenson, Irène Jacob şi Sophie Calle, „L’ Oiseau” de Yves Caumon, cu Sandrine Kiberlain, „Le Petit Poucet” de Marina De Van, vor pune la încercare capacitatea publicului de a alege între o proiecţie sau alta. Revin în lagună şi argentinianul Edgardo Cozarinsky, portugheza Teresa Villaverde, franţuzoaica Yolande Zauberman.

Willem Dafoe şi Shanyn Leigh în filmul lui Abel Ferrara, 4:44 Last Day on Earth

Ca şi cum tot ceea ce am enumerat n-ar fi de ajuns, secţiunea paralelă „Giornate dei autori” (Zilele autorilor) propune un program dintre cele mai atrăgătoare. Aici va putea fi văzut noul film al lui Philippe Lioret, „Toutes nos envies”, cu Vincent Lindon şi Marie Gillain, pelicula „Love and bruises”, pe care chinezul Lou Ye a filmat-o la Paris, cu Tahar Rahim, „Another Silence”, un thriller de Santiago Amigorena cu Marie-Josée Croze, „Testimony”, al regizorului israelian Shlomi Elkabetz, având-o în distribuţie pe sora sa, Ronit Elkabetz.

Potrivit criticilor, în cursa pentru „Leul de Aur” ar trebui să se afle Philippe Garrel şi Aleksandr Sokurov, Cronenberg şi Polanski, părerile înclinând mai ales către „Faust”, prezentat de Aleksandr Sokurov drept un gânditor, un transportator de idei, un visător, şi către complicata relaţie dintre Freud şi Jung realizată de Cronenberg.

Scandaluri, scandaluri, scandaluri

Hady Lamarr

Festivalul-mit din Cetatea Dogilor s-a născut în 6 august 1932 şi a fost inaugurat, pe terasa Hotelului Excelsior, cu proiecţia peliculei „Il dottor Jechyl”, regizată de Robert Manoulia.

Scandaluri, politici, poveşti de dragoste, proteste pentru preselecţie şi alegerea hotelurilor în care vor fi găzduite starurile, petreceri organizate în fiecare seară de diverşi sponsori au însoţit fiecare ediţie.

Unii îşi mai amintesc de indignarea provocată de pacifismul filmului „La corona di ferro” de Alessandro Blasetti, regizorul despre care Goebels a spus că dacă ar trăi în Germania, ar fi izgonit din oraş.

Dar ce-ar fi un festival fără întâmplări scandaloase? Un cuvânt care revine constant, şi nu fără motiv, este sexul. Această activitate comună tuturor locurilor de pe Pământ se transformă aici în subiect de discuţie pe un ton apăsat, scandalizat. La a doua ediţie a Festivalului, în 1934, a apărut pe ecran primul nud integral. Filmul se numea „Extasi”, era cehoslovac, semnat de un bun regizor, Gustav Machaty, iar nudul era Hedwig Kieslerova, cea care, peste puţină vreme, avea să fie apreciată pentru talentul său sub numele celebru de Hedy Lamarr. Acel nud, care a apărut pentru câteva secunde pe ecran, a provocat săptămâni întregi de discuţii şi, desigur, şi amintiri orgolioase, de genul „În ziua aceea eram acolo!”.

Terraferma de Emanuele Crialese

În schimb, toţi paparazzi erau prezenţi, cu doi ani în urmă, când a debarcat la Lido Patrizia D’Addario, care a atras atenţia criticii nu atât prin calităţile ei cinematografice, cât pentru aventura cu Silvio Berlusconi. Înaintea ei, la Hotel Excelsior, unde locuiesc toate divele, venise Noemi Latizia, cunoscută şi ea pentru veleităţile cinematografice. Mai modestă, D’Addario a declarat în faţa jurnaliştilor şi fotografilor că este „foarte fericită să se afle la Veneţia”. Afirmaţie comentată de doamnele care nu pierd, de decenii, niciun festival şi de însoţitorii lor, care şi-au plecat privirile cu „Nu mai sunt scandalurile de altădată”.

Scandaluri cum ar fi cel provocat în 1958 de atribuirea „Premiului Special al Juriului” filmului francez „Amanţii”, al lui Louis Malle, cu splendida Jeanne Moreau, în care unele scene erotice au fost considerate prea sugestive şi „Cerule, totuşi juriul l-a premiat!”. Rezultatul, toată lumea a alergat în cinematografele de peste tot să vadă „Amanţii”, spre bucuria producătorilor şi distribuitorilor, ignorând sfaturile ziarului catolic al vremii.

În sfârşit, în 2002, „Leul de Aur” s-a transformat în Leul scandalului, din cauza peliculei „Magdalene”. Până şi cardinalul Tonino, cunoscut pentru deschiderea sa către temele incomode, a izbucnit: „Un premiu care dezonorează Mostra. Leul de Aur pentru un film care nu spune adevărul despre Biserică şi riscă s-o descalifice”. Mai mult, Valerio Riva, consilierul administrativ al Bienalei de la Veneţia, şi-a anunţat dezacordul, ameninţând că nu va participa la ceremonia de premiere. „Trăim într-o societate democratică în care oricine îşi poate exprima părerea”, a răspuns cu răceală directorul Mostrei, Moritz De Handeln.

Alba Parietti

Dar sexul şi religia se confruntă peste tot. În 2008, „Tedium”, debutul iranianului Bahman Motamedian, spunea istoria a şapte transsexuali din Iran. Se poate imagina bucuria guvernului ayatollahilor. Regizorul declara: „Să faci un film despre transsexuali şi problemele pe care trebuie să le înfrunte în Iran nu este deloc uşor. Am vrut să arăt atitudinea societăţii iraniene în confruntarea cu transsexualii, lucru complicat, dată fiind cultura profund tradiţională a ţării”.

Ce să mai spui atunci despre Alba Parietti, care, în 2010, în echilibru pe tocuri incredibile, şi-a arătat, nu se ştie dacă involuntar, sânii paparazzilor timp de câteva minute. Exact timpul necesar pentru a pronunţa istorica frază: „Vedeţi că sânii mei sunt mai interesanţi decât multe feţe prezente la Veneţia”.

Dar filmele au aprins şi ele spiritele. Ca „Good bye mama” din 2010, exemplu de falsă capodoperă în epoca decandenţei. A fost realizat de regizoarea bulgară Michelle Bonev, prietena premierului Boyko Borisov şi a lui Silvio Berlusconi. Ministrul Culturii, Sandro Bondi, s-a zbătut până când Bonev a primit un premiu inventat pe moment. Regizoarea şi-a primit „cadoul” cu mare pompă, având alături de ea 40 de persoane, pe socoteala statului italian.

Monica Bellucci, una dintre divele ce au fost aşteptate cu nerăbdare

În concluzie, nu mai sunt scandalurile de altădată, savuroase, dar coerente, când se băteau, incredibil, dar adevărat, fanii lui Federico Fellini şi cei ai lui Luchino Visconti. Motivul? „Leul de Aur” din 1954, care ar fi trebuit să fie acordat filmului „La strada”, după părerea susţinătorilor lui Fellini, sau peliculei „Senso”, după dorinţa celor ai lui Visconti. Sau palmele şi pumnii între Moraldo Rossi, din echipa lui Fellini, şi Franco Zeffirelli, din echipa lui Visconti. Juriul, prezidat de Ignazio Silone, pentru a nu nemulţumi pe nimeni, a premiat „Romeo şi Julieta” al regizorului Renato Castellani.

1968 a fost un an mitic, cu poliţia la intrarea în sala de la Lido, cu urletele, incidentele, tinerii contestatari, printre care şi regizori, cu festivalul întrerupt de revendicări utopice.

Au venit apoi „Vârsta de aur”, pelicula lui Luis Bunuel, capodoperă a Suprarealismului, şi, în anul următor, „La bella di giorno” a aceluiaşi regizor, o poveste atipică cu Catherine Deneuve. În acei ani, cenzura încerca din răsputeri neacordarea premiului unor pelicule ca „Rocco şi fraţii săi”, de Visconti, şi „Cu mâinile pe oraş”, de Godard.

În anii ’60, Mostra devine un fel de „vis” cu mitul Brigitte Bardot, sau cele întruchipate de Paul Newman, Sophia Loren, Alain Delon, Gina Lollobriggida, Henry Fonda, Sean Connery, Monica Vitti, Claudia Cardinale, Alberto Sordi, Elizabeth Taylor şi Richard Burton…

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.