De ieri până în 11 august, se desfăşoară Festivalul de Film de la Locarno. Înființat în 1946, este unul dintre festivalurile de film cu cea mai veche tradiție, fiind recunoscut ca o platformă de prestigiu pentru filmele de artă. Lista regizorilor care au debutat pe scena internațională la Locarno IFF include nume ca Milos Forman, Mike Leigh, Béla Tarr, Aleksandr Sokurov, Atom Egoyan, Jim Jarmusch, Spike Lee, Abbas Kiarostami, Gus Van Sant sau Fatih Akin. Festivalul a cunoscut o dezvoltare remarcabilă sub conducerea directorului artistic Carlo Chatrian, care a primit recent propunerea de a-și continua activitatea preluând conducerea artistică a Festivalului de Film de la Berlin.
De asemenea, ediţiile trecute au reunit nume mari ale cinematografiei, actori şi regizori, între care îi amintim pe Marlene Dietrich, Jean-Luc Godard, Quentin Tarantino, Susan Sarandon, Sir Anthony Hopkins, Juliette Binoche, Edward Norton, Harvey Keitel sau Adrien Brody.
Să ne amintim că românii au câştigat o seamă de premii importante la Locarno.
În 2011, Adrian Sitaru a fost răsplătit cu Premiul pentru cea mai bună regie, cu filmul Din dragoste, cu cele mai bune intenţii, Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, fiind acordat lui Bogdan Dumitrache. La fel, regizorul Marian Crişan a fost premiat la Locarno pentru debutul său cu Morgen. În 2016, regizorul Radu Jude a obţinut Premiul Special al Juriului cu lungmetrajul Inimi cicatrizate, o adaptare liberă după un roman de Max Blecher. Trofeul Pardino d’Oro (Leoparzii de mâine) a fost câștigat de Cristina Haneș (absolventă a secției de Cinematografie din Facultatea de Teatru și Televiziune) în 2017. Totodată, lungmetrajul de debut al lui Andrei Creţulescu, Charleston a fost şi el selectat în competiţia oficială de anul trecut.
În fiecare seară, aproximativ 8.000 de persoane asistă la proiecţii de filme în aer liber în Piazza di Locarno. De asemenea, mii de spectatori sunt aşteptaţi în sălile de cinema pentru a viziona filmele aflate în concurs. În cadrul festivalului, actorul, regizorul şi scenaristul american Ethan Hawke va fi distins cu Premiul de Excelenţă.
Starul hollywoodian va primi premiul pe 8 august, cu prilejul vizionării în premieră europeană a celui mai recent film al său în calitate de regizor, Blaze, care a fost prezentat şi la Festivalul Sundance de anul acesta, desfăşurat în luna ianuarie în Park City din Utah, SUA.
Anul acesta, Leopard Club Award 2018 va fi decernat actriţei Meg Ryan.
Premiul va fi înmânat pe 3 august în Piazza Grande. Omagierea actriţei va fi însoţită de proiecţia filmului In the Cut şi de o întâlnire cu publicul festivalier. Regina necontestată a comediei romantice marca SUA va aminti trecutul său de “logodnică a Americii” în timpul proiecţiei Sleepless in Seattle (1993). Filmul este şi ocazia unei conexiuni cu regizorul aflat în centrul retrospectivei celei de a 71-a ediţii: Leo McCarey, a cărui peliculă Love Affair a inspirat comedia regizoarei Nora Ephron. Pe de altă parte, râsul eliberator al cinema-ului lui McCarey va inaugura secţiunea cea mai reprezentativă a Festivalului, proiecţiile din Piazza Grande, cu Stan şi Bran, protagoniştii producţiei Liberty (1929), cu muzică live.
Tot pe ecranul principal al Festivalului va fi proiectat pentru prima dată un serial TV, ceea ce spune multe despre ce ar putea deveni acest gen de manifestări. Coincoin et les z’inhumains, producţia regizorului francez Bruno Dumont va fi preludiul recompensării acestuia cu Leopardul de Aur.
Bruno Dumont este unul dintre regizorii care au încarnat cel mai bine cinema-ul secolului al XX-lea.
Filmele lui au rădăcini puternice în tradiţia filosofică, literară şi cinematografică şi a previziunilor asupra contemporaneităţii. Sunt cea mai bună ripostă la afirmaţia celor care consideră că cinema-ul nu mai are nimic de descoperit. Poveşti despre om, despre absurdul existenţei, dar şi despre eterna problemă a răului, peliculele sale ne invită să nu renunţăm la reflecţie, nici măcar atunci când zgomotul interior produs de imagini devine asurzitor. Prezenţa sa la Locarno va fi un prilej de rememorare a unor etape din cariera lui surprinzătoare, dar, mai ales, de descoperire a urmării serialului care a incendiat Quinzaine des Réalisateurs acum patru ani. “Nu putea fi o mai bună alegere de a deschide Piazza Grande serialelor, decât acest film care combină comicul slapstick şi discursul politic”, remarca Carlo Chatrian.
A debutat cu lungmetrajul La vie de Jésus (1997), filmat chiar la Bailleul, oraşul său natal. Nominalizată la César drept cel mai bun film de debut, pelicula a obţinut o Menţiune Specială Caméra d’or, la Quinzaine des Réalisateurs de la Cannes. Al doilea lungmetraj, L’umanità (1999), a fost recompensat cu Grand Prix la Cannes. În 2003, Dumont a părăsit pentru prima dată nordul Franţei plecând în California, unde a plasat acţiunea celei de a treia pelicule Twentynine Palms. A filmat apoi în Franţa Flandres (2006), cu care a obţinut al doilea Mare Premiu la Cannes. Au urmat Hadewijch (2009) şi Hors Satan (2011) în care a explorat încă odată sacrul prin prisma obişnuitului.
În 2012 a semnat Camille Claudel 1915, peliculă despre viaţa sculptoriţei franceze cu acelaşi nume, interpretată de Juliette Binoche şi prezentată la Berlinale
S-a alăturat televiziunii cu serialul P’tit Quinquin (2014), transmis pe Canalul ARTE. Comicul a intrat atunci pentru prima data în universal lui Dumont. O schimbare de coordonate descoperim şi în Ma Loute (2016), care a concurat la Cannes, o operă în echilibru între umor şi dramă. O altă provocare extremă a fost Jeannette, l’enfance de Jeanne d’Arc (2017), în care versurile lui Charles Péguy au devenit baza pentru un musical rock despre copilăria eroinei.
În alte seri vor fi propuse, ca de obicei, titluri mai mult sau mai puţin angajate, dintre care spicuim BlacKkKlansman de Spike Lee, deja premiat la Cannes şi Seven de David Fincher, proiectat în onoarea lui Kyle Cooper căruia îi va fi atribuit Vision Award. Regizorul şi graphic-designerul american va fi oaspete în Piazza Grande duminică, 5 august.
“Kyle Cooper este unul dintre artiştii care au influenţat cel mai mult imaginarul cinematografic contemporan. Cele peste 100 de creaţii ale sale sunt porţi de acces către filme iconice, iubite de milioane de spectatori. În operele sale cele mai importante, experimentul şi cercetarea grafică, detalii lucrate microscopic, adesea invizibile, şi creaţii în CGI (computer-generated imagery) rup barierele dintre cinematograful de autor şi popular, dintre artizanat şi industrie. Premiul ce i se decernează este în acelaşi timp recunoaşterea pentru activitatea lui şi o invitaţie de a ne gândi la rolul şi valoarea acestor mici filme în film”, afirma Carlo Chatrian.
Născut în 1962 la Salem, în Massachusetts, Kyle Cooper este cunoscut de public pentru secvenţa de deschidere a peliculei Seven (1995), definită de New York Times Magazine drept “Una dintre cele mai importante inovaţii ale anilor 90”. În 30 de ani de carieră a regizat şi produs peste 350 de titluri de început împreună cu unii dintre cei mai importanţi autori ai cinema-ului internaţional. Sensibilitatea lui de graphic-designer îi permite să aservească propriei creativităţi caractere tipografice influenţate de hieroglife, ca în The Mummy (1999), sau de pânzele de păianjen, ca în primul film Spider-Man (2002).
În ediţiile trecute, Vision Award a fost acordat lui Douglas Trumbull (2013), Garrett Brown (2014), Walter Murch (2015), Howard Shore (2016) şi José Luis Alcaine (2017).
Printre oaspeţii Festivalului de la Locarno figurează şi actorul premiat cu Oscar Jean Dujardin, care va însoţi producţia I Feel Good de Benoît Delépine şi Gustave Kervern.
Vor fi omagiaţi, de asemenea fraţii Vittorio şi Paolo Taviani, care vor prezenta versiunea restaurată a peliculei Good Morning Babilonia, dar şi Claude Lanzmann, dispărut în 5 iulie, care va fi amintit prin proiecţia lucrării sale celebre, documentarul Shoah.
Firul roşu al acestei ediţii îl constituie poveştile private, cu capacitatea lor de a deveni universale graţie marelui ecran.
Complexitatea prezentului va apărea în creaţii având în centru femeia, cum ar fi cele repezentate în Concurs de Diane al regizorului Kent Jones, despre o mamă în luptă cu depedenţa de stupefiante a fiului său, şi de Alice T. de Radu Muntean, povestea adoptării unei fetiţe de către o femeie care nu poate avea copii şi a relaţiei dintre cele două.
Atenţia faţă de om este, de fapt, tema recurentă a acestei ediţii, aşa cum afirmă Carlo Chatrian: “Mi se pare că în această perioadă, oamenilor le este frică să-i privească în faţă pe cei de lângă ei. Preferă să plece privirea, s-o lase să cadă pe un mic monitor, care nu înseamnă abandon ci o copertă de Linus, care acoperă figura (…). Ecranul devine atunci locul în care este privită figura aproapelui. Şi ne punem întrebarea dacă o putem eluda”.
Concursul Internaţional reuneşte potenţiale descoperiri şi autori deja cunoscuţi în circuitul festivalier internaţional, ca sud-coreanul Hong Sang-soo, cu avanpremiera Hotel by the River.
Va provoca probabil discuţii filmul M al franţuzoaicei Yolande Zauberman, cu acţiunea plasată într-o comunitate ultra-ortodoxă din Israel, în care o femeie a suferit numeroase violuri, şi povestea ereticului Menocchio, spusă de Alberto Fasulo, cunoscut deja pentru pelicula Tir. Inspirată de figura morarului friulan Domenico Scandella, care a trăit în 1500 şi a fost condamnat la moarte de Inchiziţie, noul film al lui Fasulo va reprezenta Italia alături de alte 10 titluri, proiectate în alte secţiuni. Fasulo abordează cu curaj drama istorică, redeschide pagini dureroase ale epocii Contrareformei, în timpul căreia Biserica Catolică, ameninţată de Luteranism, s-a îndepărtat de spiritul ei originar de toleranţă.
În secţiunea În afara Concursului, întâlnim Sembra mio figlio de Costanza Quatriglio, istoria unui băiat fugit din Afganistan, confruntat cu propria identitate, ca şi ultimul film al lui Silvano Agosti, Ora e sempre riprendiamoci la vita, care abordează anii 68-78, un deceniu decisiv pentru istoria recentă a Italiei, prin intermediul unor preţioase materiale turnate de acelaşi regizor şi cu muzica lui Nicola Piovani. Castul martorilor îi include pe Mario Capanna, Oreste Scalzone, Franco Piperno, sindicalistul Bruno Trentin, Bernardo Bertolucci, Alberto Grifi, Dario Fo şi Franca Rame, Massimiliano Fuksas, Paolo Pietrangeli.
În secţiunea competiţională Signs of life, Luca Ferri se află alături de regizori de calibru ca Eugène Green şi Júlio Bressane. El propune relectura Don Chisciotte Dulcinea, filmată pe peliculă de 16 milimetri.
Un nemico che ti vuole bene (Un duşman care te iubeşte), de Denis Rabaglia, va fi proiectat în Piazza Grande, care va primi şi pe unul dintre interpreţii lui, Diego Abatantuono.
L’Ospite (Musafirul) de Duccio Chiarini va fi, de asemenea, prezentat în Piazza Grande şi va oferi o privire originală şi ironică asupra relaţiilor umane la jumătatea anilor 40. O reflecţie “nomadă”, de la un oaspete la altul, asupra ideii potrivit căreia viaţa este o continuă revoluţie, în care totul este repus în discuţie.
Likemeback, regizat de Leonardo Guerra Seragnoli, va fi prezent în concurs în secţiunea Cineasti del Presente, unde pot fi amintiţi şi Blu Yoshimi, care a fost protagonistul peliculei Piuma. Completează oferta italiană Frase d’arme de Federico Di Corato şi My Home, In Libia de Martina Melilli.
Juriul Concursului Internaţional este prezidat de cineastul chinez Jia Zhang-ke. Alături de el, scriitorul francez Emmanuel Carrère, cineastul american Sean Baker, italo-austriaca Tizza Covi şi frumoasa actriţă italiană Isabella Ragonese.
În fruntea juriului secţiunii Cineasti del Presente va fi regizorul Andrei Ujica, secondat de cineastul britanic Ben Rivers şi actriţa franco-elveţiană Lætitia Dosch.
Yann Gonzalez va prezida juriul secţiunii Pardi di domain (Leoparzii de mâine), compus din nepalezul Deepak Rauniyar şi portugheza Marta Mateus.
Din juriul secţiunii Signs of Life fac parte directoarea festivalului elveţian, Emilie Bujés, curatorul american Josh Siegel şi curatoarea italiană Tiziana Finzi.
În fine, secţiunea First Feature a fost încredinţată responsabilului cu probleme de creaţie şi achiziţii americanca Funa Maduka, criticului de cinema Susan Vahabzadeh şi criticului britanic Kieron Corless.
La Festivalul de film de la Locarno participă 117 pelicule din Franţa (16), SUA (14), Italia (8), Elveţia (8), Germania (7), Argentina (4), Brazilia (3), Belgia (3), Ungaria (3), Olanda (3), Croaţia (3), Liban (3), Canada (3), România (2), Turcia, Qatar, Lituania, Singapore, Portugalia, Iran, Suedia, Spania şi Marea Britanie cu câte două producţii, Israel, Hong Kong, Austria, Mexic, Japonia, Luxemburg, China, Taiwan, Danemarca, Columbia, Norvegia, Filipine, Africa de Sud, Chile, Coreea de Sud, Maroc, Irak, Slovenia, Malaesia şi Siria cu câte o peliculă…
Filme româneşti în premieră mondială la Locarno
Alice T., cel mai nou lungmetraj regizat de Radu Muntean (Hîrtia va fi albastră, Marți, după Crăciun) va avea premiera pe 4 august, în cadrul competiției internaționale a Festivalului de la Locarno, concurând pentru Leopardul de Aur, premiul de top acordat de juriul festivalului elvețian. Cu un scenariu semnat de Alexandru Baciu, Radu Muntean și Răzvan Rădulescu, filmul o are în prim plan pe Alice Tarpan (Andra Guţi), de aproape 17 ani, urmărind relația acesteia cu mama sa adoptivă, Bogdana (Mihaela Sîrbu), pe fondul unei adolescențe complicate. Nu e vorba doar de problemele de la școală sau că nu e sigură cu cine a rămas gravidă, dar mai ales de faptul că mama ei adoptivă a aflat de toate astea.
Alice T. este cel de-al șaselea lungmetraj semnat de Radu Muntean. Filmul este o co-producție România-Franța-Suedia, fiind produs de Multi Media Est (MME) casa cu care regizorul a realizat toate filmele sale anterioare. Din distribuție fac parte și Cristine Hămbăşanu, Ela Ionescu, Bogdan Dumitrache, Teo Corban, Alina Berzunţeanu, Şerban Pavlu și Maria Popistaşu. Vânzările internaționale sunt gestionate de Films Boutique. Filmul are deja distribuitor în Franța, Bac Films, iar Voodoo Films îl va distribui şi în România.
Radu Muntean (1971, București) a absolvit Academia Română de Teatru și Film – Regie de Film în 1994. A debutat în lungmetraj cu filmul Furia (2002), distins cu Premiul Uniunii Cineaștilor din România pentru cel mai bun film de debut. În 2006, Hîrtia va fi albastră a avut premiera mondială în cadrul competiției internaționale de la Locarno, fiind proiectat ulterior în peste 60 de festivaluri internaționale și distins cu numeroase premii la festivaluri ca Sarajevo, EURASIA, Namur sau Cottbus. Au urmat Boogie (2008) care a avut premiera la Festivalul de la Cannes, în cadrul secțiunii Directors’ Fortnight, Marți, după Crăciun (2010) și Un etaj mai jos (2015) ambele prezentate în secțiunea „Un Certain Regard” a Festivalului de Film de la Cannes.
Scurtmetrajul Patul lui Procust, în regia lui Adrian Împărățel a fost selecționat în secțiunea Pardi di domani (Leoparzii de mâine), program dedicat cineaștilor tineri independenți sau studenților la școli de film, care nu au realizat încă niciun lungmetraj.
Adrian Împărățel este student în anul II la Cinematografie & Media, Specializarea Regie de Film, iar proiectul său – inițial un exercițiu de seminar – este coordonat de cunoscuții regizori Radu Jude și Adrian Sitaru, profesori ai Universității Babeș-Bolyai, care contribuie activ la dezvoltarea Școlii de film de la Cluj.
Filmul va concura pentru trofeul Pardino d’Oro.
Sper sa ramana nemuritoare cultura cinematografica cinemateca. Filmele bune ale anilor, sa supravietuiasca.