Acum ceva vreme, în timpul unei ediții a Festivalului ,, George Enescu ,, , pianista moldo-vieneză Raluca Știrbăț, meritoria președintă a Societății Internaționale ,, George Enescu ,, , își exprima public stupefacția vizavi de goliciunea unei săli de concert bucureștene, în timp ce pe scenă cîntau niște muzicieni străini, de mare calibru, interpreți cu devoțiune ai partiturilor enesciene. Indignarea ei, absolut justificată, m-a făcut să reacționez instantaneu, fiindcă mi-a adus în fața ochilor vechiul tablou al cvasi-butaforiei numite ,, viața muzicală romînească ,,. Și nu doar muzicală.
De fapt, nu Ralucăi Ştirbăţ îi era adresată, în primul rînd, reacția mea. Pianista și activista culturală originară din Iaşi a re-deschis doar o temă perpetuă, prin strigătul sincer de indignare, la vederea sălii goale a Ateneului, în plin festival Enescu, cu piese de Enescu cîntate de niște străini de elită.
E drept, vroiam de mult să scriu scriu, negru pe alb, aceste lucruri. Ca să spun clar şi fără nici un dubiu : da, și festivalul ” Enescu ” e, în mare măsură, o tichie de mărgăritar. O mult prea familiară formă fără fond. O formă rafinată de manelism al politicii culturale romîneşti. Da, ,, fără număr, fără număr ,, ! Să moară bulgarii de ciudă, că n-au valoarea noastră ! Avem elită, avem valoare, lăsați-ne să ne pregătim de Liga Campionilor Culturali !
Da, și eu am bucuria unui copil în cofetărie, atunci cînd văd și aud ,, St. Martin in the Fields ,, la Ateneu. Dar, cînd publicul pleacă masiv din sală, înainte de partea a doua a unui concert, apoi nu revine mai deloc la acel concert cu muzică de Enescu, fără vreun indiciu de boicot para-muzical, nu-i clar că e ceva putred în marka noastră gubernial-pașalîcoidală … ?
Nu e vorba doar de propagarea adesea patriotardă, deci superficială, a muzicii lui Enescu. Recunosc, nu sînt un degustător împătimit al tuturor opusurilor enesciene. Poate și fiindcă dascălii naţionali de muzică n-au știut și n-au putut să ne împrietenească decît cu şlagărele enesciene de inspirație folklorizantă, ori cu piesele mai line ca scriitură. Sau poate fiindcă, într-adevăr, o bună parte din muzica lui Enescu nu e chiar pentru amatorii de fiurelize şi allaturci. Că Sergiu Celibidache spunea, într-un excepțional interviu de radio, că el, cu tot respectul și toată prețuirea pentru om și muzician, nu-l consideră pe Enescu cel mai mare compozitor român … asta e, de-acum, altă gîscă în altă traistă, din seria savuroasă și radiografiantă a neculceriilor de ieșean rău de gură și bun de inimă.
Dar problema esenţială a butaforiei intrinseci pe care o reprezintă festivalul ” Enescu ” nu e legată de festivismul cotidian şi găunos al receptării muzicianului presupus naţional. E vorba, de fapt, de potemkiniada mult mai profundă în care mîleşte fenomenul muzical de pe plaiurile carpatine.
Şcolile de muzică sînt, majoritar, şcoli de dresaj sau de flaşnetărie. Filarmonicile şi operele sînt, majoritar, prăvălii cu costume ” de gata ” , prăfuite şi mîncate de molii , în ciuda unor circării cu pretenţii de ” haute couture ” ( cu accent pe ” coût ” , nu pe ” haute ” ). Televiziunea publică şi radioul similar lucrează deci, în mare măsură & după posibilităţile craniene, cu materialele clienţilor. Asta ca să vorbim doar de roşiile din plastic produse pe bani publici.
În aceste condiţii de depăşire a planului pe cap de violă furajată, marele noroc e că s-au inventat CD-urile, internetul şi sistemele audio-video hi-fi. În rest, tot ce se mai face încă decent sau remarcabil, se face ca în toate domeniile vieţii cotidiene carpatine din secolul 21 : luptînd efectiv împotriva mîlului moral şi profesional MAJORITAR.
De asta e festivalul ” Enescu ” o tichie de mărgăritar, scumpă și idolatrizată, care acoperă fastuos şi soporific rudimentaritatea noastră perenă.
Nestemați iubitori de cozonac muzical fastuos, dacă vreţi să nu mai fie săli bizar de goale cînd se cîntă muzică de Enescu la festivalul ,, Enescu ,, , așa cum semnala acum ceva timp Raluca Știrbăț, și dacă vreți ca publicul să nu mai fie, în prea mare măsură, o butaforie aplaudatoare, soluţia e simplă. Şi organică, în ambele sensuri ale cuvîntului : militaţi pentru pîinea muzicală cea de toate zilele. Dacă această pîine va fi cît mai curată, fără chimicalele toxice ale manelismului mental, deserturile rafinate vor veni apoi de la sine, vă asigur. Ca un concert cu muzică de Enescu, dirijat savuros de para-muzical, pe scena Ateneului, de balerinul cu baghetă Celibidache.
Da, nu e deloc uşor, în ţara tocanelor mega-kitsch cu radu-mazăre și a rafinatelor sarmale culturale eleno-udrice, cu umplutură de bacon-schi prăjit . Da, ca și în restul patologiei mentale romîneze, boala e veche și vindecarea e grea. Dar, dacă asta e o consolare, nici domnului Maiorescu nu i-a fost uşor.
Un asemenea festival de muzică clasică își avea rostul într-o țară civilizată, într-o țară educată!…nu într-o țară de cretini ,într-o țară în care zilnic mor oameni nevinovați, intr-o tara in care corupția stă la masă cu guvernul, cu conducătorul iubit!…
Să nu mai transformăm niște bieți lăutari în eroi naționali!…
Mă..și dacă vi se zice că sunteți gipssy, și toate le faceți ca la ușa cortului,.. incă vă supărați cu nazuri..Demonstrați mereu manelismul de borfași incapabili de o treabă serioasă..Pleavă pur și simplu..
La un „Dineu cu proști” se servesc și semințe?
Că văz că la concertele de la Ateneu nu prea. D-aia pleacă lumea din sală.
Iată cei care preferă manilii: sunt un trol prost, Paulian Ionescu, goguta, De la Nistru pân’ la Tisa, maxtor, 01 dec 1918, De-asa vremi se-nvrednicira cronicarii, Diaspora voteaza AUR, dan, Satul pustiu, Pe, Hopa, Pierre, agapis, Duca-se!, fatman, Geco, deloc habotnic ca-Charlie, Mărgelatu, USR si UDMR out!, mda, Iredentisti pe piine, EXISTA UN PLAN DAR GUVERNU NU VEDE, Mihai Crisgau, Gigi, Pierre, Lucaci anton, Gigi Stan, cu doru popescu, la coadă.
Eheiii, taica ! Ia bagati in program „Simfonia a III-a” de Gheboasa, ia sa vedeti cum se umple sala ! Bineinteles, cu amatori care vor trece mai inainte pe la bufet, sa se aprovizioneze cu popcorn si cola, semintele fiind aduse de acasa !
Păi bre.. faceți ca cei de la BOR,..”dați ceva”. Măcar o fasole cu ciolan, ros, bun de moaște.. Să vezi de cum se ingrămăde, inhesuie românu,..și mai face și gaze,.
Într-o țară eșuată se vrea triumful muzicii clasice, oare Lucian Postu nu trăiește-n România ??!! După felul cum scrie, se pare că nu.Mirarea că muzica clasică trece pe lîngă, trebuie căutată in cele trei decenii post revolutie de îndobitocire în masă preluînd din vest toate gunoaiele,ocolind lucrurile benefice,așa că mirarea,stupefacția ori indignarea sunt de prisos în condițiile actuale !
S-au cantat rusii ?
Soluția problemei este simplă ca ciripitul unui canar. Festivalul ,,Enescu,, se poate desfășura cu un real succes la Cluj , sau …la Oradea !!
Sau la Brașov, acolo unde festivalurile sunt la ele acasă !!
Muzica simfonică este azi accesibilă mai mult ca niciodată.
Oricine poate asculta pe Youtube ,,Simfonia nr. 40,, de Mozart, de nenumărate ori .
Mozart n-a ascultat-o decât de 2-3 ori.
,,Concertele brandenburgice de Bach,, ??
Au fost interpretate abia în 1845, deci nici măcar autorul nu le-a ,,auzit,, în direct !!
Oricat de critica ar fi parerea D-lui Lucian Postu, situatia nu-i atat de grava cum o subliniaza unele postari, de-a dreptul rautacios-impertinente, axate doar pe insulte la adresa neamului romanesc. Critica onesta e una, insulta agresiva e alta. Adevarul? Artistii sunt buni, publicul suficient de cunoscator. De ce nu-i prizat Enescu? Din cauza altitudinii posturii sale. Ce-i de facut? Nimic. E de acceptat situatia. Cui ii plac simfoniile lui Enescu, le asculta. Cui nu-i plac…nu. Festivalul George Enescu e respectabil. Nu-i simpla infatuare ieftina, cum scanceste autorul.
@ marele urs ( cu partitura de propagandist ” in si bemol minor”)
Ati vrea voi sa aveti un Festival Enescu, in locul interminabilelor operete „cu husari”, transmise de televiziunile voastre, care nici pana in ziua de azi nu au dat pe post un film titrat, in locul lamentabilelor dublari in „MOGYORTALKING”.
Cei ce consumă muzică clasică sunt în general oameni cu venituri modeste care nu-si permit prețul unui bilet la Ateneu. Cred că nu vă așteptați la cei bogați să vină la concerte simfonice. Ei o ard doar pe manea și la Ateneu nu se fac dedicatii așa că nu li se poate vedea valoarea.