Finalul lunii ianuarie aduce în cinematografe două producții românești semnate de Nae Caranfil și Adrian Sitaru. Foarte rar spectatorul are ocazia să aleagă între două tipuri foarte diferite de film românesc, lansate în același timp.
Dintre toți regizorii români, Nae Caranfil a arătat de la o peliculă la alta că este cel mai interesat de spectacolul cinematografic. Fără să plonjeze în zone abisale ori să insiste asupra exercițiilor artistice de expresie și investigare, filmele sale sunt minuțioase la nivelul poveștii pe care o poți gusta relaxat. Până de curând, părea să fie un caz unic pentru cinematografia de la noi. Acum, după ce a semnat nu numai regia, ci și versurile și muzica pieselor cântate și dansate în ultima sa producție este, cu siguranță, ceva ce nu s-a mai văzut.
Cel mai recent film al său, „6,9 pe scara Richter“, are premiera azi. Regizorul care a știut să se plimbe cu lejeritate prin poveștile istorice românești face acum o comedie din obsesia cutremurului, plasată în lumea artistică. Laurențiu Bănescu interpretează rolul lui Tony, un actor tânăr care se pregătește să joace într-un spectacol muzical și își vede viața dată peste cap de spaime și obsesii care nu sunt numai ale lui. Prins între crizele de familie ale soției (în varianta Mariei Obretin) și cele ale vârstei din partea tatălui (Teo Corban), personajul principal trăiește la toate nivelurile frica de cutremur. Caranfil reușește să proiecteze resurse de umor și fantezie care scot filmul său într-o zonă foarte aerisită față de ce suntem obișnuiți de la producțiile autohtone.
116 minute durează comedia lui Caranfil, „6,9 pe scara Richter“
Jurnalistul care învață pe pielea lui
Și „Fixeur“ este o producție atipică pentru filmele românești. În primul rând, pentru că avem de-a face cu una dintre puținele producții autohtone care sunt mai bine închegate în a doua parte decât în prima. Apoi, pentru că în jurul unui subiect cu potențial senzațional (investigația jurnalistică asupra experienței unei prostituate minore), regizorul Adrian Sitaru construiește o poveste despre umanitate punctată într-un mod până la urmă discret și, în același timp, exemplar. Tudor Istodor interpretează rolul principal în această producție care reușește să reducă la minimum distanța între atitudinile sociale și cele legate de propria viață de familie. Urmărind acest proces, Sitaru urmărește firele prin care diferite forme de abuz sunt insinuate până la cele mai banale atitudini și replici. Filmul are premiera pe 27 ianuarie.
„În numele artei, al jurnalismului de calitate, comitem abuzuri fără să ne dăm seama“, Adrian Sitaru
Folosind instrumente foarte diferite, fiecare dintre cele două pelicule românești lansate acum intervine în echilibrul nefericit pe care îl stabilim cu situații și drame pe care le considerăm obișnuite. Caranfil pune în scenă. Sitaru analizează și lasă să se ivească semnele umanității de sub mâzga de clișee care ne acoperă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.