Fluviul poveștilor din care e făcută Europa

„Dunărea – Fluviul imperiilor“ este volumul publicat de curând la Editura Polirom, prima ediție într-o limbă străină a cărții scrise de Andrei Șarîi. Fost colaborator și actual director al Radio Svoboda, serviciul rus al Europei Libere, jurnalistul își privește cartea ca pe un bilanț al celor 30 de ani de carieră. Pentru un cititor, asta contează mai puțin, dar „bilanțul“ lui Șarîi se plimbă dezinvolt în susul și în josul fluviului, dar și de la un capăt la celălalt al istoriei, cu un farmec misterios.

Ca o persoană născută la Brăila, când vine vorba despre Dunăre, tind să ciulesc urechile. Că e vorba despre mitologii și metafore cu gust de praf ori despre o adresă din Bratislava ori Budapesta pe malul fluviului, tind să iau acele informații la modul personal. De aceea, nimic nu mă plictisește mai tare decât o poveste pe care am auzit-o deja. Șarîi adună acest gen de povești, alături de informații tehnice ori secvențe de descrieri care l-ar face pe Geo Bogza să își fi dorit să încalece iar pe bicicletă, pentru a parcurge în scris cei aproape 3.000 de km pe care îi face Dunărea, de la izvoare până la vărsarea în Marea Neagră. „Fiecare om are fluviul lui“, scrie, la un moment dat, Șarîi, iar cartea sa tocmai acest proteism al Dunării îl surprinde: „Pe cei aproape trei mii de kilometri de drum, de la Schwarzwald până la Marea Neagră, Dunărea străbate teritoriile a zece state. Donau, Danube, Duna, Dunărea, Dunav, Danubius, Tuna, Istru sunt toate numele aceluiași fluviu. Cel mai tulbure dintre toate marile fluvii europene. Și nu e deloc albastru“.

Dunărea politică

Despre culoarea mâloasă a apelor Dunării vorbea, cândva, și Fănuș Neagu, dar, chiar dacă ajunge la aceeași concluzie, drumul poveștilor adunate de Șarîi nu se blochează nicio secundă în metafore. Pe cât de mozaicată este călătoria sa prin diferitele vârste și contexte sociale în care a venit vorba despre fluviu, pe atât de relaxată este trecerea de la ciocnirea continentelor preistorice la frământările imperiale, care au formulat peisajul european de-a lungul secolelor. Rusul trece din istorie în poezie, din informații tehnice în ilustrări ale legendelor, cu descrieri ale locurilor pe care le-a întâlnit în timp, dar și cu filosofie brodată pe marginea ideii de apă și a diferitelor moduri în care fie cerul, fie imperiile s-au oglindit în cursul fluviului. Chiar și atunci când evenimentele i-o iau înainte și fac să nu mai fie valabile afirmații de genul „Chipul lui Grigore Antipa este pe bancnota românească de 200 de lei“, poveștile Dunării rămân un tablou în continuă schimbare, în care ne regăsim un chip mereu surprinzător, fie că privim spre frământările secolului XX, fie spre momentul în care Asia începea, dincolo de o oarecare stradă vieneză.

Despre Cosmin Tupa Articolele 67
Author