Cu pământurile accidentate ale Arcticii, cu icebergurile şi cu peisajele glaciare magnifice, Groenlanda este un loc unic.
Cea mai mare insulă din lume, situată între Europa şi America de Nord, ea este ţara unei culturi unice, cea a inuiţilor, şi a faunnei specifice Arcticii, urşi polari, foci, dar şi a soarelui de la miezul nopţii. Este un paradis natural pentru vizitatorii aventuroşi şi bine pregătiţi.
Istoria Groenlandei este cea a supravieţuirii şi a adaptării omului la condiţiile climatice extreme. Insula a devenit cunoscută europenilor în secolul al X-lea, când a fost descoperită de vikingi, care au întemeiat o colonie şi au rezistat aici peste patru secole. Ei se stabiliseră în partea de sud-est a insulei. Descoperitorul a fost Erik cel Roşu, despre care nu se ştie mai nimic, în afară de fptul că s-a născut undeva în Norvegia şi că avea părul roşu, de la care i s-a tras şi numele. Izgonit din Islanda pentru crimă şi navigând spre vest, a descoperit în 982 acest nou pământ. A dorit să întemeieze o colonie şi, pentru a atrage amatori, l-a botezat “Ţara verde” (Groenlanda). Întors în Islanda, a convins câteva sute de coloni şi au pornit cu 25 de ambarcaţiuni spre o nouă patrie. Numai 14 vase au sosit la destinaţie.
Biserica din Nuuk
În sudul Groenlandei, ruinele vikingilor datează de peste 1.000 de ani şi sunt perfect conservate. Vechea cultură se păstreză şi în oraşe, începând cu dansatoarele inuite cu tobe şi terminând cu viaţa muzicală şi teatrală bazată pe miturile şi vestitele saga transmise într-o formă modernă.
Jorn Riel, un danez care a trăit în Groenlanda, a scris mai multe cărţi despre modul de viaţă al groenlandezilor şi al inuiţilor. O mare parte a populaţiei urbane vorbeşte limba engleză, mai ales la Thule, unde, alături de oraş, se află o bază militară americană.
Insula are patru mari porţi de acces. Sudul, plin de reminiscenţele istoriei vikinge, oferă un peisaj înverzit ce contrastează cu albastrul gheţurior şi calotei glaciare. Vestul, cel mai căutat de turişti, este ţinutul fiordurilor de gheaţă, în care icebergurile au uneori dimensiunea unui grup de case.
O localitate groenlandeză de poveste
Nordul, regiunea eschimoşilor, a rămas autentic. Se pot întâlni încă vânători îmbrăcaţi în costume din blană de urs.
În sârşit, estul insulei, descoperit cu numai 100 de ani în urmă, ridică spre cer culmi uimioare.
După secole în care a trăit foarte risipită din cauza modului de viaţă bazat pe vânătoare, populaţia Groenlandei este astăzi, în proporţie de aproape 80%, urbană. Oraşele sunt concentrate mai ales pe fâşia de coastă din sud-est. Capitala, Nuuk, numită şi Godthåb (buna speranţă), este oraşul cel mai important. Este o fostă colonie daneză, fondată în 1721.
Sisimut, sau Holsteinsborg, situat pe coasta occidenală chiar la nord de Cercul Polar, este al doilea oraş al ţării ca importanţă. Urmează Qaqortoq (Julianehåb), Paamiut (Frederikshåb) şi Thulé, pe coasta de nord-vest şi Angmagssalik, singurul oraş de pe coasta orientală.
În capitala Groenlandei de Est, Tasiilaq, dansatoarele cu tobe celebrează sărbătorile şi, mai ales sărbătoarea naţională.
În portul localităţii, pot fi văzute acostând celebrele ambarcaţiuni din piele de focă, sau “ambarcaţiune pentru femei”, numite “umiaq”, folosite azi numai pentru marcarea tradiţiilor. La sfârşitul secolului al XIX-lea, o astfel de ambarcaţiune i-a permis lui Gustav Holm să-şi ducă până la capăt expediţia. Exploratorul danez a descoperit atunci unul dintre teritoriile izolate cele mai locuite din emisfera nordică.
Pe colinele înzăpezite ale Tasiilaq-ului, casele din lemn colorate sunt o dovadă a influenţei daneze, de care insula depinde. “Înainte de colonizare, inuiţii trăiau în case din piatră şi turbă, cu plafoanele joase, în care pieile de focă atârnate serveau de pereţi interiori”, afirma pentru un jurnalist Carl-Erik Holm, paznic la Muzeul din localitate. Ultima casă tradiţională se află, de altfel, chiar lângă muzeul care adăposteşte numeroase obiecte, martori ai culturii şi istoriei inuite.
În ficare duminică, se aude slujba din biserica din Tasiilaq, un edificiu modern foarte populat, chiar dacă ultima convertire la creştinism datează numai din 1921. Aici se poate auzi o rugăciune surprinzătoare, un “Tatăl Nostru” adaptat cu formula “Dă-ne nouă astăzi foca noastră cea de toate zilele”.
Credinţele vechi sunt încă vii. Mulţi inuiţi fabrică şi azi “tupilak”, mici sculpturi din os de animal sau din colţi de focă sau de narval, menite să apere de duhurile rele. În aelierul “Stunk”, artizanii mai dotaţi îşi vând creaţiile turiştilor sau muzeelor pentru 100 de euro. În mâinile celor mai talentaţi, acestea devin adevărate capodopere, foarte bine cotate pe piaţa de artă. Gedion Qeqe este un artist inuit renumit, care îl numără printre admiratorii lui chiar pe Priţul Consort al Danemarcei.
Sanie trasă de câini
Alături de groenlandezi, locuiesc şi mai mulţi străini, în special de origine daneză, care au primit cetăţenie groenlandeză şi s-au adaptat stilului de viaţă al insulei. Unii dintre ei se ocupă mai ales de turism, având şi mijloace de transport, şi mici hoteluri. În restaurante, care sunt pentru toate gusturile, mâncărurile specifice sunt pe bază de carne de focă, cel mai căutat fiind grătarul. Alteori, din carnea de focă se face tocană sau, în ceea ce-i priveşte pe localnici, ea se mănâncă uscată.
În restaurantul lui Imaka Ignatussen, există numeroase cupe şi medalii, obţinute la competiţiile de pescuit, dar şi un colţ de narval, un trofeu preţios.
Pentu vânătoare, mulţi locuitorii preferă încă săniile trase de câini, care servesc, de altfel, şi pentru plimbările turiştilor.
Soarele de la miezul nopţii, din timpul verii, luminează magnific peisajele şi oferă un pământ prielnic sporturilor aventuroase, fie că este vorba de săniile cu câini, de plimbările în caiac sau de escalade. Întreaga insulă devine, în cele două luni de vară, un adevărat parc.
Chiar dacă nu sunt decât oraşe mici, serviciile turistice oferă hoteluri cu condiţii practice de locuit, iar restaurantele pot mulţumi toate gusturile.
E drept, shoppingul nu este una dintre atracţiile majore ale locului. Preţurile sunt mari, iar articolele cele mai populare sunt obiectele de atizanat inuit şi cele din piele de focă.
Un documentar consacrat vieţii cotidiene a inuiţilor din nordul Groenlandei, în jurul oraşului Thule, a fost semnat de Jean Malaurie, care urmăreşte toate activităţile cotidiene, de la pescuit şi vânătoarea de animale sau păsări, la construirea unui igloo, la rolul câinilor de sanie sau la salvarea unui grup de inuiţi naufragiaţi.
Groenlanda este destinaţia celor care doresc să evadeze din tumultul marilor oraşe, al îndrăgostiţilor de sport şi de drumeţii dificile, dar şi al iubitorilor de etnologie şi de noi descoperiri.
Tasiilaq, oraşul cu case colorate
Tupilak, piese din os sau colţi de focă
Un umiak ancorat în portul Tassilaq
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.