ICR la 20 de ani, în vrie

Chiar dacă subiectul ICR nu mai este pe prima pagină a ziarelor și a siteurilor de știri, situația din institutele de cultură românești de peste hotare, dar și de la centru nu s-a îmbunătățit peste noapte. O dovedesc semnalările unor cunoscători din domeniu. Pe o parte editorul Andrei Potlog, iar pe de altă parte o persoană care a ales un pseudonim, Marin Alexe Cuza, din motive pe care le explică amănunțit. 

Andrei Potlog precizează că „Proiectele reprezentanțelor ICR în străinătate sunt respinse pe bandă“. Nemulțumit de modul în care se desfășoară lucrurile în instituția fondată acum 20 de ani de regretatul acad. Augustin Buzura, Andrei Potlog spune că a adresat „o interpelare în atenția președintelui Senatului, doamna Alina-Ștefania Gorghiu, Domnului președinte Titus Corlățean, Domnului ministru Lucian Romașcanu, Domnului ministru Bogdan Aurescu și Domnului Secretar de Stat Andrei Novac“. Domnia sa reclamă „isprava  președintelui ICR dl L. Jicman: subfinanțarea participării României cu un stand și cu invitați de marcă la Târgul Internațional de Carte de la Beijing – ediția 2023, precum și sabotarea de conducerea Institutului Cultural Român a promovării valorilor naționale peste hotarele țării“.

In aceste condiții solicită „demiterea din funcția de președinte a dlui L. Jicman, care nu are o pregătire specifică și pare că s-a trezit – prin numirea d-sale în această demnitate – într-o istorie cu desăvârșire străină pregătirii și firii lui!“.

Opinia editorului Andrei Potlog

În condițiile în care relativ de curând România a fost invitată de onoare a Târgului Internațional de la Beijing aceste tăieri de buget inexplicabile reprezintă o gafă de proporții. Afirmăm că sunt inexplicabile pentru că execuția bugetară pentru primele patru luni din anul în curs reprezintă 20 %

Mă urmărește întrebarea pusă de un reputat traducător care, din admirație și respect față de cultura și civilizația românească, a învățat limba română, o vorbește impecabil, traduce și promovează cultura și civilizația românească în China: „Unde și cu ce am greșit?!”

Proiectele reprezentanțelor ICR în străinătate sunt respinse pe bandă

Presa a scris detaliat și în cunoștință de cauză despre numirile politice făcute la modul clientelar, fără să fie luate de către decidenți măsuri prompte, exacte, căci la mijloc este imaginea țării noastre aici, acasă, și în străinătate, de unde curg reacții ce pendulează între nedumerire, stupoare și dezaprobare

Vai de obrazul ICR!

La aniversarea de 20 de ani de la înființare, ICR pare a fi un soi ciudat de cenușăreasă contradictorie, care ține morțiș să-și păstreze statutul de cenușăreasă și nu vrea să ajungă la bal, când nu pare un soi de cetate inabordabilă… Toate e-mailurile trimise în atenția conducerii acestei instituții înființate de regretatul acad. Augustin Buzura se întorc la adresa de unde au fost expediate. Unele proiecte trimise de importante instituții din străinătate, editori interesați să traducă, să promoveze și să publice autori români, nici nu apar afișate pe listingul rezultatelor jurizării programului TPS. Directorul
Centrului Național al Cărții Oana Boca Stănescu nu răspunde la telefon (când a susținut concurs pentru
această demnitate?). Domnul președinte ICR Liviu Jicman e mereu plecat fie în țară, fie în străinătate, și se pare că pe parcursul a doi ani de când face eforturi exasperate să-și exercite funcția (cu care nu are absolut nici o legătură!) nu a aflat că demnitatea publică înseamnă a sluji… Proiectele reprezentanțelor ICR în străinătate sunt respinse pe bandă. Presa a scris detaliat și în cunoștință de cauză despre numirile politice făcute la modul clientelar, fără să fie luate de către decidenți măsuri prompte, exacte, căci la mijloc este imaginea țării noastre aici, acasă, și/ sau mai ales în străinătate, de unde curg reacții ce pendulează între nedumerire, stupoare și dezaprobare.

Am adresat o interpelare în atenția președintelui Senatului, doamna Alina-Ștefania Gorghiu, Domnului președinte Titusi Corlățean, Domnului ministru Lucian Romașcanu, Domnului ministru Bogdan Aurescu și Domnului Secretar de Stat Andrei Novac. Interpelarea are ca obiect același ICR. Mai exact, o altă ispravă a președintelui ICR dl L. Jicman: subfinanțarea participării României cu un stand și cu invitați de marcă la Târgul Internațional de Carte de la Beijing – ediția 2023, precum și sabotarea de conducerea Institutului Cultural Român a promovării valorilor naționale peste hotarele țării, adică, franc vorbind, a obiectului activității sale. Din promotor al valorilor naționale românești consacrate în străinătate, Institutul Cultural Român – al cărui președinte este dl L. Jicman – se transformă, sub ochii noștri, într-un evident, da, sabotor. Un argument puternic în favoarea acestei afirmații grave? Taierile drastice de buget menite să asigure participarea personalităților reprezentative în direcția cooperării bilaterale Romania – China la Târgul Internațional de Carte de la Beijing · 2023.

ICR – Isterizează Cultura Română (video)

În condițiile în care relativ de curând România a fost invitată de onoare a Târgului Internațional de la Beijing aceste tăieri de buget inexplicabile reprezintă o gafă diplomatică de proporții. Afirmăm că sunt inexplicabile pentru că execuția bugetară pentru primele patru luni din anul în curs reprezintă 20 %.
Precizăm că Filiala ICR Beijing a fost închisă aproape 3 ani. Din luna septembrie 2022 a fost deschisă; în funcția de director a fost numit domnul Liviu Țăranu, care pe parcursul acestor 9 luni a relansat Filiala ICR Beijing, organizând evenimente culturale de valoare, care promovează cultura, civilizația și tradiția românnească și consolidează parteneriatele construite de-a lungul unui deceniu, aproape, de reputatul sinolog Constantin Lupeanu. Menționez faptul că în circa un deceniu Fundația Culturală Ideea Europeană a construit parteneriate cu unele dintre cele mai importante edituri, instituții și concerne din China: Foreign Language Teaching and Research Publishing Co, Ltd – FLTRP, Beijing;
Editura Liaoning People’s Publishing House Co. Ltd, Liaoning din Nordul Chinei; Editura Shandong Education Press din Shandong; Editura Encyclopedia of China Publishing House (ECPH) din Beijing; Editura China Social Sciences Press din Beijing; Flower City Publishing House – FCPH din Guangzhou (sudul Chinei), Uniunea Scriitorilor din China prin vicepreședinte, poetul Jidi Majia ș.a. Parteneriate care presupun o intensă colaborare, inclusiv editarea unor titluri românești de un real prestigiu, semnate, de pildă, de Ioan-Aurel Pop, Răzvan Theodorescu, Nicolae Breban, Mircea Platon ș. a. Pentru Târgul Internațional de Carte de la Beijing, ediția 2023, fuseseră programate o serie de lansări cu unele din aceste personalități de vârf ale vieții sociale și culturale românești. Lansări și alte evenimente la care urmau să participe Meng Jiawen, reprezentantul Asociației Editorilor din China (China-CEEC Publishing Association; Fundația Culturală Ideea Europeană a devenit membru al acestei pretigioase instituții din 2019; China Publishing Group Corporation – Beijing, Editura Enciclopedică (Beijing) – un concern chinez, alcătuit din șaptesprezece case de edituri și societăți de distribuție din capitala Chinei, Liu Bogen, vicepreședinte al gupului China Publishing Group Corporation din Beijing, China; Grupul Editorial Liaoning – Shenyang, Shao Yuying, vicedirector general Liaoning Publishing Group, Zhao Minchao, vicedirector general Liaoning Press & Publishing ș.a. Unele dintre aceste concerne preconizează să
lanseze Colecția de Civilizație și Cultură românească. Conducerea anterioară celei din ultimii circa doi ani încheiase, ea însăși, o serie de acorduri bilaterale cu edituri și concerne editoriale chineze, sistate de echipa Jicman.

Scrisoare deschisă prilejuită de Ziua Culturii Naționale

Diminuarea drastică a bugetului alocat pentru programul TPS și pentru programul Publishing Romania care prevede traducerea și promovarea creației de vârf a României aduce grave prejudicii imaginii României în lume și în țară. Modificarea în necunoștință de cauză a regulamentului programului respectiv, tăierea bugetului, schimbarea regulilor în timpul jocului constituie o sfidare a culturii române de vârf, o sfidare a editorilor și traducătorilor din străinătate interesați să traducă, să editeze și să publice autori români.
Titlurile unor autori români de referință selectate de importante edituri din străinătate sunt depunctate de juriile TPS. Subevaluarea nejustificată a unor importanți autori români (Lucian Blaga depunctat de juriile CENNAC!) operată în 2022 și 2023 aduce grave prejudicii de imagine României, în primul rând, atât în țară, cât și în străinătate, precum și autorilor propuși de edituri din străinătate și depunctați inadmisibil, la ei, acasă, de reprezentanții unei instituții diplomatice de la vârful statului român! Ce să înțeleagă un editor străin care selectează o carte semnată de un autor român depunctat, pus la zid la el acasă; autor punctat acasă cu 0?! Ce să înțeleagă directorul general al unei importante edituri din Țara lui Confucius care trimite un dosar complet pentru programul TPS, nu i se răspunde la e-mail, nu-I este confirmată primirea dosarului și nici nu regăsește titlul proiectului și numele autorului, și, respectiv, titlul propus în lista afișată pe site-ul Centrului Național al Cărții? Mă urmărește întrebarea pusă de un reputat traducător care, din admirație și respect față de cultura și civilizația românească, a învățat limba română, o vorbește impecabil, traduce și promovează cultura și civilizația românească în China: „Unde și cu ce am greșit?!”. Întrebare pusă după ce nu a regăsit titlul ales pentru a fi tradus în lista proiectelor afișate cu punctajul adiacent pe site-ul www.cennac.ro. Ezit să-I dau numele, pentru că e un mare om, un chinez mai român decât unii români. Și pentru că a urmat o altă replică a d-sale: „Nu-i
nimic. E o carte foarte bună. O vom publica noi din bugetul editurii chineze”.

ICR- când se schimbă legea de funcționare?

Pentru a schița o realitate cât mai exactă, în această ordine de idei, iată o imagine statistică a programului TPS – un program-pivot al ICR – care, inițiații știu, va provoca o reacție în lanț, lăsând impresia de lipsă de profesionalism ca să nu spunem diletantism. Reacția în lanț se va produce prin prezența tot mai palidă a autorilor români la târgurile și saloanele din străinătate, în timp ce țările vecine (Polonia, Ungaria, Bulgaria. Grecia ș.a.) investesc tot mai mult în cultură și au zeci de scriitori invitați la evenimentele prin care se sărbătoresc cartea, cultura și civilizația lor.
După numirea dlui L. Jicman în funcție:
– Pentru 2023 din 68 proiecte depuse au fost finanțate 31 de proiecte;

– Pentru 2021-2022: inițial din 102 proiecte au fost finanțate 24, apoi, după protestele editorilor din străinătate (!!) și a scriitorilor: 68
Până la numirea dlui L. Jicman în funcție:
– Pentru 2019-2020 din 145 proiecte depuse au fost finanțate peste 100 proiecte;
– Pentru 2018 din 114 au fost finanțate circa 100 de proiecte. 

Discrepanța este, de bună seamă, flagrantă și, în esență, de neacceptat. E pentru prima dată în istoria ICR când în urma incompetenței și, pare-se, a lipsei de bună-credință numele ICR e vehiculat pe mai toate continentele mai puțin în sens constructiv. Actuala conducere incompetentă a dlui L. Jicman aduce cultura română de vârf într-o lumină departe de a fi favorabilă, prejudiciind, în primul rând, imaginea României. E un scandal departe de a fi diplomatic în cadrul unei instituții de rang național, ctitorite de acad. Augustin Buzura, unul dintre cei mai importanți romancieri europeni. La ora actuală, ICR e la planete distanță de a onora și promova valorile de vârf ale României peste hotare, rezultatele
afișate deja pe site-ul www.cennac.ro având un impact nefavorabil asupra diplomației culturale și imaginii țării noastre. Ceea ce face, la ora actuală, conducerea acestei instituții e departe, așadar, de a se califica drept diplomație culturală și aduce, spuneam, prejudicii imaginii României în țară și în lume, autorilor și ICR.

Care sunt direcţiile de acţiune ale ICR

Diminuarea bugetului Târgului de Carte de la Beijing, diminuarea bugetului alocat programului TPS în condițiile unei execuții bugetare diletante de 20 % (conform Ministerului de finanțe) constituie o gafă de proporții (inadmisibilă pentru o instituție de la vârful statului român, instituție a cărei menire este practicarea diplomației culturale și promovarea valorilor și civilizației românești), aflată în vădită contradicție cu misiunea ICR, o gafă care se cuvine reparată în regim de urgență, ecourile ce curg dinspre editorii și traducătorii din străinătate fiind departe de a fi favorabile României și ICR, în egală măsură.
Solicităm, prin prezenta: suplimentarea bugetului alocat Târgului de Carte Internațional de la Beijing (15-18 iunie 2023) și invitarea pe durata desfășurării Târgului a personalităților implicate direct în promovarea culturii române, cu cărți apărute în Țara lui Confucius, scriitori, membri ai Academiei Române, istorici, oameni de seamă români: acad. Ioan-Aurel Pop, președinte al Academiei Române, Mircea Platon, redactor șef al revistei „Convorbiri literare”, acad. Valeriu Matei, director general al Editurii Academiei Române, Andrei Potlog, director general al Editurii Ideea Europeană – Fundația Culturală Ideea Europeană, Aura Christi, redactor șef al Editurii Academiei Române, redactor șef al revistei „Contemporanul. Ideea Europeană”, care apare sub egida Academiei Române și autori din partea altor asociații partenere sino-române; Suplimentarea bugetului alocat programelor TPS și Publishing Romania pe anul 2023 și organizarea unei noi sesiuni de proiecte editoriale în respectul valorii și a cerințelor editorilor din străinătate, fără discriminări, fără conflicte de interese, în respectul legislației în vigoare.

Alegeri caraghioase pentru CCR

Solicităm, de asemeni, demiterea din funcția de președinte a dlui L. Jicman, care nu are o pregătire specifică și pare că s-a trezit – prin numirea d-sale în această demnitate – într-o istorie cu desăvârșire străină pregătirii și firii lui!
Solicităm numirea la conducerea ICR a unor personalități cu studii în domeniul culturii, dornice să promoveze această cultură majoră în lume. Deocamdată ICR e în cădere liberă.

 Opinia lui Marin Alexe Cuza

La ceas aniversar: ICR în vrie

Numirile de ordin politic din ultimii doi ani la conducerea reprezentanțelor ICR în străinătate, numiri ale unor persoane, care nu au o pregătire specifică și nu reprezintă cultura României, reprezintă vârful aisbergului

Pare că presa românească a scris cu asupra de măsură pe marginea acestui subiect degeaba: decidenții politici n-au mișcat un deget. Deși, în ultimii ani, ICR pare a fi în cădere liberă. Execuția bugetară pentru patru luni ale anului 2023 este sub 20 %

Ce-ar fi să fie adunați la București măcar o parte din străinii care cunosc, iubesc și admiră țara noastră, o promovează la ei, în țărilor lor, acasă, ca să audă și să vadă românii cât de iubită și respectată e România în lume?

Împărțirea ciolanelor pe tarlaua ICR

Precizez din capul locului că semnez acest articol cu un pseudonim nu din lașitate. Tot pățitul e priceput. Da, aleg siguranța mea în zile incerte, când viața devine tot mai scumpă și mizez pe înțelegerea voastră. Cineva spunea că răul proliferează pentru că oamenii buni aleg tăcerea, nu reacționează! Sunt la kilometri distanță de a crede despre mine că sunt un om bun, deși mă străduiesc, zi de zi, să respect Tabla Legilor. Ceea ce știu însă e că în cazul în care aș continua să tac, aș deveni complicele unui rău imens făcut culturii române – unul dintre puținele produse de nivel superior care ar schimba imaginea României cât ai clipi, dacă de acest demers s-ar ocupa profesioniști de nivel înalt, oameni care respectă, cunosc și iubesc cultura română de vârf cel puțin în măsura în care o respectă, o cunosc și o iubesc străinii, traducătorii, oamenii de cultură care au învățat limba română și promovează cultura și civilizația românească în străinătate, în patria lor, bucuroși că se află în posesia darului de a le cunoaște.

Acum câțiva ani, am asistat la un dialog dintre Aura Christi și Bela Dan Krizbai, vicepreședinte, atunci, al ICR. Bucuroasă, după evenimentele foarte reușite organizate la Târgul Internațional de Carte de la Beijing (2019), unde România a strălucit ca țară invitată de Onoare, poeta l-a întrebat pe Bela Dan Krizbai: cred că ar fi binevenit să fie adunați la București măcar o parte din străinii care cunosc, iubesc și admiră țara noastră, o promovează la ei, în țara lor, acasă, ca să audă și să vadă românii cât de iubită și respectată e România în lume? Puțini cunosc următorul detaliu: în acele zile din 2019, când se desfășura unul dintre cele mai importante târguri internaționale de carte din lume, 94 de agenții străine, prezente la evenimente, transmiteau fiecare în țara lor știri frumoase, exacte, entuziaste, despre țara invitată de onoare: România. Pe parcursul a circa 6 zile România a strălucit! Nimeni n-a mai confundat capitala țării noastre cu alte capitale ale lumii cel puțin în acele zile frumoase.

ICR ar trebui să-și schimbe numele în “DUNĂREA”

Ne-am fi așteptat să fie invitată de onoare China la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, cum ar fi fost firesc și diplomatic. Da, așa ar fi firesc. Dar… Bugetul din acest an alocat Târgului Internațional de carte de la Beijing este drastic amputat de actuala conducere a ICR, evenimentele – anulate! Titlurile depuse de unele edituri chinezești la programul TPS – depunctate, iar altele – ignorate, pur și simplu. Asta da diplomație culturală!!

Numirile de ordin politic din ultimii doi ani la conducerea reprezentanțelor ICR în străinătate, numiri ale unor persoane, care nu au o pregătire specifică și nu reprezintă cultura României, reprezintă vârful aisbergului. Pare că presa românească a scris cu asupra de măsură pe marginea acestui subiect degeaba: decidenții politici n-au mișcat un deget. În ultimii ani, ICR este în cădere liberă. În anul 2022, la rectificarea din luna noiembrie s-au luat de la ICR 3,7 milioane de lei. Execuția bugetară pentru patru luni ale anului 2023 este 20 %, conform Ministerului de Finanțe. Din bugetul de 5 milioane de euro, în 2023, s-a alocat doar circa un milion de euro celor 18 reprezentanțe ale ICR din străinătate. Și toate acestea, culme a culmilor, în timp ce actualul președinte dl Liviu Jicman – din ignoranță?, din lipsa bunei credințe? –, invocând lipsa fondurilor (!), respinge pe bandă proiecte ale reprezentanțelor ICR în străinătate, clatină parteneriate construite de-a lungul deceniilor, iar comisiile alese și aprobate de d-sa în scopul selectării titlurilor ce urmează să fie traduse, publicate și promovate de edituri din străinătate, depunctează pe bandă titluri depuse în cadrul programului TPS de edituri din străinătate interesate să promoveze cultura română. O statistică făcută acestui program-pivot, compromis de echipa dlui L. Jicman, arată următoarele:

– 2023: 68 proiecte depuse; finanțate 31 de proiecte; lansarea programului n-a fost mediatizată mai deloc, deși au fost modificate termenele cu care s-au obișnuit editorii și traducătorii din străinătate. De obicei, proiectul TPS era lansat în luna aprilie a fiecărui an, iar uneori – de două ori pe an;

– 2021-2022: 102 proiecte depuse; finanțate inițial 24, apoi, după protestele editorilor din străinătate (!) și ale unor scriitori români: 68;

Pentru comparație (până la instalarea actualei echipe a ICR):

– 2019-2020: 145 proiecte depuse, finanțate peste 100 proiecte;

– 2018: 114 depuse, finanțate circa 100 de proiecte.

Această comparație spune multe. Editori, jurnaliști, scriitori, traducători din străinătate ne întreabă ce se întâmplă cu ICR și cu Centrul Național al Cărții, inclusiv cu programul TPS, în ultimii doi ani. Directorii reprezentanțelor din străinătate ale ICR dau din colț în colț: bugete amputate (bugete reduse drastic din ignoranță, milioane de euro necheltuite se întorc la buget; apropo, bugetul ICR Roma este de 30 000 de euro!), proiecte respinse pe bandă, parteneriate edificate de-a lungul deceniilor clătinate. Jenant. Diplomația culturală a culturii române e pe dric în anul aniversar al ICR.

Să fi fost numit în funcția de președinte al ICR dl L. Jicman ca să distrugă instituția fondată de acad. Augustin Buzura?!

***

Agepres.ro își începea acum câteva luni un articol, mai precis în data de 12 ianuarie 2023 astfel: Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat, joi, legea privind instituirea anului 2023 ca Anul cultural Dimitrie Cantemir şi Ciprian Porumbescu: „Se instituie anul 2023 ca Anul cultural Dimitrie Cantemir şi Ciprian Porumbescu, pentru celebrarea vieţii şi operei cărturarului Dimitrie Cantemir şi a operei compozitorului Ciprian Porumbescu. Cu prilejul sărbătoririi Anului cultural Dimitrie Cantemir şi Ciprian Porumbescu, se organizează evenimente culturale, artistice sau educaţionale dedicate celebrării vieţilor şi operelor acestora”, prevede legea promulgată.

Până la această dată, luna mai 2023, Institutul Cultural Român a relansat Programul de finanțare nerambursabilă Cantemir, pe două axe, artele spectacolului și artele vizuale, fără nici o legătură cu personalitatea cărturarului de anvergură europeană. Principalul obiectiv a fost conectarea operatorilor culturali din România cu parteneri din străinătate, după cum declară dl Liviu Jicman, președintele Institutului Cultural Român. Dintre titlurile proiectelor declarate câștigătoare reținem două care se pare că se înscriu în linia anului cultural 2023: Cantemir 300 – Romania universalis și Divanul/ The Diwan – Cantemir. spirit universal. Celelalte titluri surprind prin ciudățenie: Turneu defect, Rezidența Lubenița, Helene Fixeuse ș.a.

Un proiect cu nume similar Cantemir 300, concerte susținute de pianistul Ștefan Doniga și violonista Diana Jipa, a fost organizat de ICR, la solicitarea Ambasadei României în Peru, în data de 21 aprilie 2023. De asemenea, în data de 9 martie, la solicitarea Ambasadei României la Berlin, ICR a organizat evenimentul Dimitrie Cantemir între Orient și Occident, în Sala „Simon-Bolivar” a Bibliotecii Naționale de la Berlin.  Tot în parteneriat, Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir”, împreună cu Consulatul General al României la Istanbul și Kültür Aş din cadrul Primăriei Metropolitane Istanbul, organizează joi, 11 mai 2023, de la ora 21.00, la Şerefiye Sarnıcı/Cisterna lui Teodosius, un concert omagial dedicat personalității lui Dimitrie Cantemir (1673 – 1723). Muzicologul turc Serhan Bali va susține prelegerea cu titulul „Rolul lui Dimitrie Cantemir în dezvoltarea muzicii otomane”. Prea puțin pentru personalitatea complexă a domnului Moldovei și cărturarul umanismului românesc, membru al Academiei de la Berlin!

În ceea ce-l privește pe Ciprian Porumbescu, reținem câteva proiecte: Ziua românității balcanice la Korcea: muzică aromânească și Ciprian Porumbescu, în Albania, în data de 10 mai 2023, la solicitarea Ambasadei României în Republica Albania; Consulatul General al României la Trieste și Institutul Cultural Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția au organizat un recital-concert, în data de 4 mai 2023, cu ocazia împlinirii a 170 de ani de la naștere și 140 de ani de la moartea compozitorului român Ciprian Porumbescu. ICR Viena, în parteneriat cu Ambasada României în Republica Austria, a prezentat filmul Ciprian Porumbescu, în data de 23 martie 2023.

Totuși, Institutul Cultural Român, instituție reper în țară și străinătate, nu a programat și nu a organizat niciun proiect de avergură, cu o amprentă proprie, împreună cu organisme și entități culturale de prestigiu din țară sau străinătate, menit să-i amintească pe Dimitrie Cantemir – enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor și membru al Academiei de Știinte din Berlin – și pe Ciprian Porumbescu, compozitor de seamă, cu un periplu de formare și reprezentare care include Suceava, Cernăuți, Brașov și Viena.

E de apreciat că actuala conducere a ICR răspunde la solicitările altor entități care scriu pagini de diplomație culturală, ambasade, consulate ș.a., însă pentru prima dată în istoria sa de două decenii ICR nu are o direcție coerent definită, individuală, care să-i confere unicitate. Cu atât mai mult cu cât anul 2023 înseamnă pentru ICR 20 de ani de existență, 20 de ani de muncă, bucurii, premii, aplauze, parteneriate, prietenii, rafturi de cărți traduse și publicate în străinătate, zeci, sute, mii de colaborări. Un an care ar trebui să marcheze un bilanț al tuturor realizărilor înregistrate în toate secțiunile artistice – literatură, teatru, film, desen, muzică, sculptură, coregrafie, performance ș.a – și un nou impuls pentru următorii ani care vin cu alte provocări și altă dimensiune marcată de avântul noilor media. În toți acești 20 de ani, foștii președinți (Patapievieci, Marga, Zamfiroiu, Boroianu, Țuroiu, Taloș – interimar) au făcut ca instituția să ajungă în acest punct, ca valorile românești să triumfe pe scene și în spații internaționale, ca instituția să se înscrie alături de celelalte institute europene de cultură în arcul artistic contemporan. Datorită artiștilor, prin ei, prin arta lor, România strălucește în lume, devine cunoscută, admirată, iubită, aplaudată.

Scriitorii români contemporani au fost traduși și prezenți la numeroase festivaluri, recitaluri, dialoguri și târguri internaționale. Pictorii români și artiștii români au expus în spații în care niciodată un artist român nu ajunsese. Actorii noștri au fost aplaudați și premiați la festivalurile la care au fost invitați; de multe ori ei au fost nevoiți să-și schimbe ziua plecării pentru a primi un trofeu neașteptat. Muzica românească și interpreții români au înconjurat pământul de câteva ori în acești 20 de ani de existență a ICR. Ne-am fi așteptat (nu se observă nicio propunere în acest sens) și încă mai așteptăm ca acești 20 de ani să fie marcați printr-un eveniment, printr-o gală care să-i reunească pe toți cei care au făcut posibilă înființarea instituției, inclusiv politicienii care au inițiat Legea 356/2003, în care să fie numiți și apreciați artiști, operatori culturali, angajații instituției din țară și din străinătate care au pus și pun în practică proiectele gândite sau propuse de alte entități. De asemenea, instituția conlucrează cu ambasade, centre și institute culturale, muzee, biblioteci, galerii, teatre ș.a, fără de care nu și-ar putea desfășura activitatea. Se cuvine să fie menționați toți (este o muncă migăloasă; pericolul de a scăpa ceva e mereu viu, la pândă), printr-un moment care să se perpetueze an de an, care să rămână în cultura română contemporană. Se cuvine, credem noi, să se inițieze un premiu anual ICR pentru fiecare secțiune artistică – literatură, muzică, pictură, sculptură ș.a – care să poarte numele unei personalități de seamă. Unul s-ar cuveni să poarte numele acad. Augustin Buzura, cel care a înființat și condus Fundația Culturală Română până la transformarea acesteia în Institutul Cultural Român.

Deocamdată, președintele actual – o, Doamne, un puști de fapt, fără experiență, fără anvergură, fără să aibă habar de obiectul activității sale, fără să aibă consilieri potriviți, cu lecturile la zi – s-a mărginit, jenant, la un logo care apare pe pagina ICR și include numărul 20 înaintea siglei ICR. Atât. E incalificabil pentru cei care au pus umărul la clădirea și consolidarea instituției să nu se regăsească într-un moment de amintire, de bucurie solidară, de satisfacție a împlinirii proiectelor de excepție în care mulți s-au implicat.

Acesta e darul făcut culturii române de actuala așa-zisă clasă politică? Acesta e darul făcut României, căreia i se fac declarații pe bandă pe parcursul campaniilor electorale? Cu un timonier incompetent, numit în funcție în baza vechii tradiții autohtone cu rădăcinile în nepotisme (inițiații știu la ce mă refer), la 20 de ani de existență, ICR este în vrie. Am convingerea că întreaga echipă de profesioniști angajați ai ICR (marginalizați, șicanați, umiliți la această oră) s-ar solidariza cu acest demers. Și nu numai profesioniștii administrației din corpul avariat de doi ani al ICR, ci, de bună seamă, și artiștii.