-
De ce neagă Nicolae Manolescu că USR are a se supune rigorilor OG 26/2000? Pentru că dacă ar accepta că USR are a se supune acestei ordonanţe, n-ar mai putea explica membrilor Uniunii de ce noul statut nu respectă aceste rigori.
-
De ce noul statut al USR nu respectă rigorile instituite prin OG 26/2000? Pentru că, dacă le-ar fi respectat, preşedintele USR, Nicolae Manolescu, ar fi trebuit să valideze prin vot noul statut în plenul unei Adunări Generale a USR, iar nu prin votul Consiliului USR.
-
De ce noul statut al USR n-a fost validat în plenul unei Adunări Generale?
-
Pentru că preşedintele USR, Nicolae Manolescu, nu avea la ora aceea (în anul 2013), după cum nu are nici azi (2016) în contul USR suma necesară cheltuielilor pentru organizarea unei Adunări Generale.
-
Cum a reuşit preşedintele USR să se aleagă în al treilea său mandat fără o Adunare Generală? A organizat un fel de AG, dar nu una care să valideze noul statut (abia acesta permite un al treilea mandat!), ci una în care noul statut permite Adunări Generale pe bucăţi (pe filiale), fără cheltuieli. Clujenii au rămas la Cluj şi au votat acolo. Ieşenii au rămas la Iaşi şi au votat acolo. Etc. Urna s-a plimbat din oraş în oraş, azi aici, mâine-n Focşani, iar voturile, în cele din urmă, au fost numărate la Bucureşti. Aşa scria în noul statut, cel validat (nestatutar şi nelegal) în CUSR. Adică, în loc să pună Adunarea Generală să valideze noul statut, cum cere OG 26/2000, a pus noul statut să valideze o nouă formulă de organizarea a Adunării Generale.
…………………………………………………………………………………………………………………….
De aici încolo, totul a devenit o chestiune de arbitraj judecătoresc. Nicolae Manolescu le-a comunicat membrilor USR că Uniunea lor ar fi exceptată de la rigorile OG 26/2000 prin Art.85 al acestei ordonaţe, dar, negru pe alb, acest articol exceptează doar persoanele juridice de utilitate publică consitiuite prin acte de drept public. Personalitatea juridică a USR a fost constituită printr-un act de drept privat. Dacă ar fi fost constituită printr-un act de drept public (precum Academia Română, de pildă), ar fi trebuit să figureze, anual, în Legea Bugetului. Toţi membrii USR ştiu că Uniunea lor nu a figurat niciodată în vreo Lege a Bugetului, dar nu
s-au dus să caute Art.85 din OG 26/2000 ca să vadă cu ochii lor minciuna preşedintelui USR. Sau, dacă unii s-au dus, n-au înţeles diferenţa dintre domeniul dreptului privat şi domeniul dreptului public.
…………………………………………………………………………………………………………………….
Pe ce a mizat preşedintele USR în actul său de înşelăciune a bunei-credinţe a membrilor USR? Pe imposibilitatea probării faptului că actul său de înşelăciune a fost comis cu rea-credinţă. Da, am înşelat buna voastră credinţă, dar am făcut-o cu bună-credinţă, interpretând greşit sensul Articolului 85 din OG 26/2000.
Ca judecător, n-ai cum să obţii proba relei-credinţe a acelei interpretări greşite. Dar, ca membru USR, ce te faci cu un asemenea preşedinte al Uniunii? Nu eşti obligat să devii suspicios? Nu eşti obligat să te întrebi dacă nu cumva dorinţa preşedintelui de a încălca legea (sau măcar fostul statut) pentru a se vedea călare pe un cal putred sub călăreţ, şi anume calul primelor sale două mandate? Nu eşti obligat, tu, simplu membru al USR, să ceri un audit financiar al celor două mandate?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.