Peste câteva zile Patriarhul Rusiei Kiril va efectua o vizită în Republica Moldova.
Nu aş avea nimic împotriva acesteia (cum n-aş fi contra unei eventuale vizite a Papei Benedict al XVI-lea) dacă preafericitul Kiril al Rusiei ar veni la noi ca oaspete.
Numai că sfinţia sa vine aici ca stăpân, R. Moldova fiind, în concepţia sa, „teritoriu canonic'” al bisericii ruse. „Moldova este parte a Sfintei Rusii”, a menţionat înalta faţă bisericească, această frază reducând la zero independenţa statului Republica Moldova, conducătorii căruia se înghesuie de pe acum să-i pupe mâna la aeroport.
Încă în 1812, ţarul Alexandru I intenţionase să facă din Basarabia o hârtie de prins muşte: noua achiziţie urmând să devină pentru alte popoare exemplu de „administraţie părintească şi liberală”. Ţarul menţionase: „Administrând Basarabia, trebuie cugetat să se aşeze fundamentele unui edificiu mai întins. (Care ar cuprinde şi restul Europei – n.n.). Bulgarii, moldovenii, muntenii şi sârbii caută o Patrie (!), să le uşurăm calea s-o afle”.
Acea „Patrie” urma să devină pentru toţi bulgarii, moldovenii, muntenii, sârbii ş.a. Imperiul Ţarului.
Biserica rusă a mers mereu în urma armatelor ruse.
Unde acestea dădeau o bătălie, ea înfigea câte o cruce. Dar nu de pomenire a celor răpuşi, de-o parte şi de alta a confruntărilor (adeseori dintre ortodocşi şi ortodocşi), ci de însemnare a „teritoriului canonic”.
Se crea impresia că armata rusă luptă mai degrabă pentru biserica rusă (cu invocarea luptei pe viaţă şi pe moarte contra „păgânilor”, care de multe ori erau creştini, fiind numiţi astfel numai pentru faptul că nu vorbeau ruseşte). Invocând „ortodoxia” („Patria mea e Ortodoxia”, cum ar zice mitropolitul Petru Movilă), trupele ţariste cucereau teritorii străine, pe care le înglobau ca proprietăţi imperiului.
După alipirea Basarabiei la împărăţia din răsărit, biserica a devenit un instrument brutal de rusificare şi deznaţionalizare. Iniţial, mai-marii bisericii basarabene instalaţi aici de Kremlinul ortodox au făcut să distrugă clerul naţional, substituindu-1 cu cel rus, de preferinţă – preoţi militari.
Atunci a luat naştere proverbul nostru:
„La cuvinte e creştin,
da’ la inimă-i păgân”.
Cel mai zelos în acest sens a fost arhiepiscopul Serafim Ciceagov (1856-1937), care i-a scos din bisericile satelor moldoveneşti pe toţi preoţii care îndrăzneau să spună din amvon „Tatăl nostru” în limba română (acesta a fost canonizat recent de Biserica Rusă).
Un alt arhiepiscop al Basarabiei, Pavel Lebedev, a adunat către sfârşitul secolului XIX din lăcaşurile Basarabiei toate cărţile scrise şi editate în limba noastră, încălzind cu ele câteva ierni la rând sobele Arhiepiscopiei din Chişinău.
Biserica Rusă încă nu şi-a cerut scuze de la poporul basarabean pentru această „politică culturală” devastatoare pentru spiritualitatea noastră.
În secolul XIX, Biserica Rusă încerca să convingă oamenii satelor noastre că Iisus ar fi fost rus, iar Celui de Sus, ca să te înţeleagă, trebuie să i te rogi doar în ruseşte.
În secolul XX, în calendarele bisericeşti erau consemnate cu roşu zilele de naştere ale lui Lenin şi Stalin, pe care preoţii erau obligaţi să-i pomenească în liturghiile lor pe aceşti demolatori de lăcaşuri sfinte şi ucigaşi de feţe bisericeşti (E ca şi cum s-ar fi rugat: „Doamne, iartă păcatele Satanei şi odihneşte-o în loc cu lumină, în loc cu verdeaţă…).
În timpul Războiului pentru Independenţă de la Nistru (1991-1992), Patriarhia Rusă a binecuvântat trupele de cazaci în „lupta lor sfântă contra cotropitorilor români”.
Azi majoritatea preoţilor „Mitropoliei întregii Moldove” (!) lasă impresia că nu se roagă Celui de Sus, ci Moscovei. Recent episcopul Nicodim (tot el preotul Ioan Vulpe din Orhei) menţionase: „Eu mă mândresc cu faptul că patria mea, Moldova, face parte din Rusia Sfânta”… Etc.
Ce caută Kiril în Basarabia?!
Patriarhul nu vine decât să împartă binecuvântări celora care urmează să ne rupă şi-n continuare de la neamul nostru, de la biserica noastră, de la tradiţiile noastre creştine.
Timpurile s-au schimbat.
Azi deznaţionalizarea nu se mai face prin decrete sau hotărâri ale c.c. venite de la Kremlin, aceasta se desfăşoară la microfoanele din amvonul bisericilor localităţilor noastre.
În cărţile sfinte se spune că fiecare credincios se va prezenta la Judecata de Apoi cu Neamul lui.
Să fie neamul nostru cel din care fac parte Lenin, Stalin, Smirnov, Ciceagov, Lebedev, Chiril etc. sau cel din care fac parte Ştefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Petru Rareş, Dosoftei, Varlaam, Brâncoveanu, Eminescu, Mateevici, Enescu, Valeriu Gafencu, Gurie Grosu, Vornicescu, Plămădeală, Vieru?
Cu cine ne veţi duce, cuvioşilor ierarhi moldoveni?!
Istoria noastră e clădită pe altare de biserici: ele au fost cetăţile noastre de rezistenţă naţională şi spirituală.
Acum, de când, conform unor decizii ale guvernelor comuniste din ultimul deceniu, lăcaşurile de cult construite de Ştefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Vasile Lupu, Grigore Ghica şi alţi voievozi români au devenit proprietăţi ale Patriarhiei Moscovei, aceste simboluri ale devenirii noastre ca Neam sunt decupate şi anexate la istoria altora.
Patriarhul Kiril a venit să adune cheile bisericilor basarabene, construite cu bănuţii, sângele şi sudoarea ţăranilor noştri şi dăruite dintr-o prostie Moscovei de către foştii guvernanţi. De acum încolo, dacă va dori sfinţia sa, ne va lăsa să intrăm în ele, iar dacă nu – atunci ne vom ruga pe dinafară, ca şi-n secolele când eram persecutaţi că ne rugăm Dumnezeului nostru.
Cu deosebirea că chelarul de azi îşi zice şi el „creştin”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.