Occidentul din ”era bunăstării”, de la începutul anilor 1950 și până la finalul anilor 1970, arăta diferit de varianta sa neoliberală de astăzi. Politicile publice se bazau atunci pe un acord aproape de neclintit că economia trebuie dirijată de guvern, că forța de muncă trebuie ocupată în întregime, că deficitul trebuie finanțat. Niciun partid, fie de dreapta sau de stânga, nu putea amenința o serie de avantaje sociale socotite inviolabile fără a-și compromite șansele electorale, iar printre aceste avantaje se numărau învățământul gratuit, rețetele compensate, pensiile, transportul public subvenționat. Neoliberalii din acea perioadă nu reușeau să se facă auziți. Criza din anii 1970 i-a adus însă la putere, iar Occidentul în care România a revenit era unul cu totul nou. Acum, după o generație, o nouă criza va readuce în prim-plan intervenționismul statului (de data această axat pe egalitate, pe schimbările climatice, pe o agendă Davos), iar schimbările îi vor afecta cel mai mult pe cetățenii care economisesc și pe cei în vârstă. Ei vor fi victimele represiunii financiare, adică transferul treptat al banilor din buzunarele lor în cele ale datornicilor și tinerilor, prin intermediul unei inflații întreținute de stat, cu scopul de a scăpa de datoriile uriașe acumulate in anii neoliberalismului, financiarizării economiei și ai globalizării accelerate.
Despre cele de mai sus vorbește istoricul și economistul Russell Napier, intr-un interviu pentru Neue Zürcher Zeitung.
”Suntem martorii unor schimbări fundamentale în funcționarea majorității economiilor occidentale. Trecem la un sistem în care o mare parte din alocarea resurselor nu va mai fi făcută de piețe. Nu vorbesc despre o trecere la economia planificată sau despre marxism, ci despre o economie în care guvernul joacă un rol important în alocarea capitalului. Francezii ar numi asta dirijism. Nu este nimic nou, pentru că acesta a fost sistemul dominant din 1939 și până în 1979. Doar că am uitat cum funcționează, pentru că majoritatea economiștilor sunt specializați în economia pieței libere, nu în istorie”, spune Russell Napier.
Sistemul economic din ultimii 40 de ani s-a construit pe ideea controlării creditelor prin intermediul dobânzilor, iar această sarcină revenea băncilor centrale. Acum, guvernele preiau controlul creării creditelor private prin garantarea lor, iar băncile centrale sunt date la o parte.
Cel mai important motiv pentru care guvernele își vor asuma acest rol este că datoriile au crescut enorm și nu mai sunt sustenabile. Datoria sectorului public și a celui privat din SUA a ajuns la 290% din PIB. În Franța este de 371%, iar in alte economii occidentale este de peste 250%, inclusiv în Japonia. Criza din 2008 a demonstrat că asemenea niveluri ale datoriei sunt mult prea mari.
În aceste condiții, ”nu mai putem face fata unor recesiuni altfel normale și necesare, fără a ne teme că se va prăbuși întregul sistem. Prin urmare, raportul dintre datorii (publică și privată) și PIB trebuie să scadă, iar cea mai ușoară cale de a face asta este de a crește PIB-ul nominal. Aceasta a fost strategia adoptată vreme de decenii, după Al Doilea Razboi Mondial”, spune Napier.
Acest proces a început acum prin transferul creării banilor de la băncile centrale la guverne. În timpul crizei pandemiei, guvernele au emis garanții de stat pentru creditele bancare și astfel au preluat controlul efectiv al creării banilor. După criza pandemiei a urmat criza războiului din Ucraina, apoi criza energetică, iar în acest fel, dintr-o criză în alta, guvernele nu au mai renunțat la această politică. Rezultatul este că 40% din creditele din Germania sunt garantate de guvern. În Franța, procentul este de 70%, iar în Italia de 100%. Recent, Germania a anunțat o schema de garantare în valoare de 200 de miliarde de euro, pentru a acoperi creșterea prețului energiei. ”Aceasta este noua normalitate. Pentru guverne, garantarea creditelor este ca un copac magic, înseamnă bani gratis. Nu mai trebuie să se îndatoreze, nu mai trebuie să majoreze taxele, ci doar să emită garanții pentru băncile comerciale”.
În acest fel, guvernele vor ajunge să spună băncilor unde și când să ofere creditele garantate de stat, iar astfel guvernele vor putea să controleze creșterea nominala a economiei.
Având în vedere că PIB-ul nominal înseamnă creșterea reală a economiei plus inflația, cea mai ușoară cale de a avea o creștere nominală mare este o inflație mare. Acesta este motivul pentru care, spune Napier, inflația va rămâne mare în toate economiile vestice.
”Creșterea PIB-ului nominal prin inflație este o metodă verificată de a scăpa de datorii. Așa au scăpat de datorii SUA sau Marea Britanie, după Al Doilea Război Mondial. Nimeni nu va spune asta la nivel oficial, iar mulți politicieni nici măcar nu au habar de asta, însă ceea ce se dorește este creșterea nominală prin intermediul unei inflații mai mari.
Cum vor acționa guvernele? Ne-o arata istoria Marii Britanii de după al Doilea Război Mondial. În țară existau cinci mari bănci comerciale, iar guvernul le transmitea la fiecare început de an câte credite trebuie să ofere. În acest fel, guvernul controla creșterea PIB-ului nominal. ”Să spunem că știi că economia ta este capabilă de o creștere reală de 2%. În acest caz, creșterea de care mai este nevoie până la PIB-ul nominal țintă va fi realizată prin inflație”, spune Napier. ”Mai este necesară o condiție – un investitor intern care să cumpere obligațiunile guvernului, indiferent de randamentul lor. În acest fel se împiedică creșterea randamentului obligațiunilor peste rata inflației. Astăzi, această condiție este îndeplinită, pentru că multe companii de asigurări și fonduri de pensii nu au de ales decât să cumpere obligațiuni ale guvernelor”, spune Napier. Astfel au scăpat statele de datorii după Al Doilea Război Mondial și asta se încearcă acum.
Care va fi rata dezirabilă a inflației? Nu va mai fi 2%, ca în ultimele decenii. Napier consideră că inflația se va stabiliza între 4% și 6%, pentru că acesta este un nivel gestionabil pentru guverne. El consideră că următorii 20 de ani vor fi caracterizați de aceasta politică de represiune financiară, cu dobânzi sub rata inflației. ”Represiunea financiară înseamnă să furi încetul cu încetul de la cei care au economisit și de la cei în vârstă. Este important ca totul să se întâmple treptat, pentru ca durerea să fie suportabilă”, mai spune Russell Napier.
De toata această politica vor fi responsabile guvernele, nu băncile centrale, care devin impotente pe zi ce trece.
”Germania a întrebat Banca Centrală Europeană dacă are voie să creeze pachete anticriză de 200 de miliarde de euro? A întrebat vreun alt guvern? Nu. Acestea sunt considerate măsuri urgente. Niciun guvern nu va cere permisiunea băncii centrale pentru a introduce garanții de pentru împrumuturi. Le vor introduce pur și simplu.
Băncile centrale pot încerca să preia din nou controlul asupra creării banilor, însă asta ar însemna să declare război propriilor guverne. Politicienii de la guvernare vor spune că au fost aleși pentru a aplica aceste politici, pentru a menține prețurile energiei la un nivel acceptabil, pentru a lupta împotriva încălzirii climei, pentru a investi în apărare, pentru a-i apăra pe cetățeni de Rusia lui Putin, pentru a lupta împotriva inegalității”, spune Napier.
”Astăzi, oamenii cer prețuri mai mici la energie, vor să fie apărați împotriva lui Putin, vor să se facă ceva împotriva schimbărilor climatice. Oamenii vor asta, iar guvernele le vor da asta. Nicio bancă centrală nu se va opune. Până la urmă, multe dintre lucrurile asociate cu represiunea financiara vor fi destul de apreciate”, spune Napier. ”Represiunea financiară înseamnă să creezi o inflație între 4% și 6% pentru a obține o creștere nominală PIB-ului de 6-8%, în timp ce rata dobânzii este ținută cât mai jos. Cei care economisesc nu vor aprecia asta. Însă datornicii și tinerii vor fi bucuroși. Salariile vor creste. Represiunea financiară ia bani de la cei care economisesc și îi transferă la cei care au datorii, ia bani de la bătrâni și îi transferă tinerilor”.
”Represiunea financiara va permite ca investițiile să se îndrepte spre lucruri importante pentru oamenii simpli. Gândiți-vă ce se va întâmpla când se va renunța la dependența de importurile din China. Se vor face investiții de capital masive în reindustrializarea economiilor vestice. Nu am mai avut asemenea investiții începând din 1994, când China început să exporte agresiv. Acum suntem abia la început. Investițiile acestea coordonate de guverne vor dura cel puțin 15 ani, pentru că ele sunt necesare pentru reducerea datoriei totale de la 300% din PIB, la măcar 200% din PIB.
Reversul acestei politici va fi o mare criză a stagflației, o criză a inflației și a șomajului, la fel ca în anii 1970. ”Suntem încă departe de acel moment. La început va fi partea benignă, cu investiții masive de capital și cu creșterea PIB-ului nominal. Abia apoi se vor simți consecințele investițiilor proaste făcute de guverne, iar asta va duce la inflație și șomaj. Atunci, oamenii vor vota pentru schimbare, așa cum au votat în anii 1970 pentru Margaret Thatcher și pentru Ronald Reagan. Până atunci, alegătorii nu vor vota împotriva acestor politici, pentru că, în primă fază, oamenilor le va plăcea noul mediu economic”.
Nicio masura economica nu va transforma banii in gaze naturale. Viitorul e mult mai negru. Occidentul pierde razboiul economic cu Rusia dar nu vrea sa capituleze. Urmeaza o catastrofa umanitara.
Sa luam Franta ca exemplu, dar situatia este similara si in celelate tari europeene „dezvoltate”.
In Romania datoria sectorului privat este la 48% din PIB si datoria publica la 50% din PIB. Pe scurt, suntem intr-o situatie economica mai buna decat Franta cu cele 371% din PIB ca si datorie publica si privata.
Romania ramane o tara de proprietari de locuinta cu aproape 90% din populatie traind in propria proprietate, fata de Franta care are doar 60% din populatie ca si proprietari (fara sa mentionam situatia dezatruasa a tinerilor francezi care locuiesc cu parintii, nu au job-uri si nici macar nu sunt luati in calcul in statisticile de somaj…).
In Romania 47% din populatie inca traieste la tara reusind sa-si produca alimente (procentul este mai mare in realitate daca consideram „oraselele”). In Franta doar 19% din populatie se poate considera rurala.
In Romania pensionarii care au construit toata infrastructura actuala sunt deja saraci….Chiar si pentru tarile europeene ca si Franta, acest dirijism este un nonsens. De ce sa saracim pensionarii cand cei de la Davos pot sa aiba o prajitura mai putin si sa dea din veniturile lor? (mica gluma).
In concluzie acest „dirijism” ar fi un nonsens pentru Romania.
Avem nevoie de patrioti la conducerea tarii. Si daca tot ni se vand absurditati ca si in acest articol, mai bine zicem si noi cum a zis odata Horatiu Malaele: „Euro PA!” sau „La revedere Europa!”
Bre, nu exista Economie de Piata ca la Piata Matache !!! Economia de piata e o fantasma de o mie de ori mai mare decat Comunismul…Zmecheria cu neinterventia Statului in economie e creata de Smenari. Statul si guvernul exista si e votat de populatie ca sa gestioneze economia. Daca o da altora pentru a face treaba, Statul se spala pe maini de raspundere si incaseaza leafa degeaba, smenarii fura in voie iar populatia intra in Crize peste Crize….Stim ca Sistemul neinterventionist a functionat in America, dar asta nu e concludent. Pentru ca nimeni nu poate sa fure cat fura America. Nimeni nu e ca America care consuma 50 la suta din resursele planetei la o populatie de doar 5 la suta. Americanismele nu merg decat in USA.
Totusi numei nu spune cui sunt datoare statele lumii cu sumele astea , actual-imense 😀
si
daca bancile … ba nu ! … BANCHERII lumii … nu dadeau profit-INTERESATI banii pentru creditele alea acum de dat INSUTIT 😉 inapoie 😛
mai erau datoare statele lumii BANCHERILOR INTERNATIONALI ai LUMII 🙂 AZI 😛
Deunazii auzisem din gura lui SOROSH, cel SPECULANT 🙂 care nu mai moare (as vrea sa stiu ce manca, sau ce-si INJECTEAZA In venele-i BATRANE, de-i in asa forma agera MOSHUL :D) cum ca:
– statele ar trebui sa plateasca ETERN BACHERILOR in schimbul platii DINTRODATA 😛 a datoriilor de ne-mai platit azi !
Ca om citit … asta-mi pare ca o incercare de-a
re-introduce= ARISTOCRATIA VIAGERA a EVULUI MEDIU =
PE USA …democratiei progresiste … din dos (= DOSNICE! 😉 as zice )
As chiar vrea sa aud si alte pareri … la ideia articolului ! @gelu te bagi ? 😛
Mai intai … cui sunt le tarile datoare si … mai apoi cum PREMEDITAT s-a ajuns la datoriile astea imense;
intreb pentru ca stiu ca DATORIILE prespun cel putin 2 „piloni”:
1- cei care dau … = VAND pentru PROFIT …deci interesat: BANII
2- cei care iau si consuma acei bani NU ai lor si NU ei de returnat (!)
si 1 si 2 ar fi de analizat la contributii in criza modern-MONETARA a a datoriilor
…pentru ca guvernele MARIONETA NU se puteau imprumuta fara vointa bancherilor de-a da cu PROFIT
🙂 (A nu se uita ca bancherii-s comercianti de bani = vand bani ieftini azi pentru bani scumpi maine) 🙂
…si … bancherii la randul lor nu puteau da credite GIGANTIC-MODERNE [!] fara vointa politicienilor
finantati de ei politic … de-a lua !
ERGO = cei 1% se imbogatesc AZI si proportinal cei 99% intr-un joc de suma nula pierd AZI 😀 😛
Pe themele astea … unii cu IQ>145 😉 pot medita ! PLICTISIT 🙂
Cum este ținut sub control Washingtonul de către dinastiile bancare
“Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comertului si productiei, se tem de ceva. Ei stiu ca undeva exista o putere atât de organizata, atât de subtila, atât de atenta, atât de completa, de perseverenta încât nu au curajul sa o vorbeasca de rau sau sa o condamne, decât în soapta.“
Sursa: https://www.globalresearch.ca/how-private-interests-banking-dynasties-control-washington/5796169
Cum este ținut sub control Washingtonul, de către grupuri de interes privat și dinastiile bancare
De Shane Quinn, 13 Octombrie 2022, Global Research
Dispariția URSS în 1991, o catastrofă strategică pentru Rusia, a făcut ca un număr mare de ruși să trăiască în afara Federației. Milioane de ruși s-au trezit, de fapt, la începutul anilor 1990, locuind în Ucraina, proaspăt independentă, și mulți dintre ei au trăit acolo fără drepturi adecvate.
Existența Uniunii Sovietice garantase o anumită măsură de securitate pe arena internațională, oferind un bastion împotriva forțelor expansioniste ale Statelor Unite, care era o țară considerabil mai puternică decât URSS. O stabilitate oarecum similară a reapărut treptat odată cu revenirea Rusiei în secolul XXI ca putere mondială, după ce a depășit o perioadă de declin semnificativ în anii 1990.
În acest secol, procentajul rușilor care trăiesc sub pragul sărăciei a fost mult redus, ajungând până la 11%. În SUA, s-a estimat oficial că 15% dintre americani trăiau sub pragul sărăciei în 2014, iar procentul real era, cel mai probabil, mai mare decât atât. Aceste cifre nu au fost raportate pe scară largă în mass-media occidentală.
II…
Politologul Moniz Bandeira a scris că SUA s-a bazat „pe doi piloni fundamentali, NATO și FED:
NATO, format din țările europene subordonate directivelor Washingtonului;
și privilegiul de a tipări dolarul ca monedă fiduciară, singura monedă de rezervă a lumii. Numai Federal Reserve (FED), banca centrală a Statelor Unite, putea și poate emite dolarul, după bunul său plac”.
Fondată în 1913, Rezerva Federală, cu sediul la Washington, este într-adevăr foarte puternică. În 2012, de exemplu, Rezerva Federală, care este controlată efectiv de unele dintre cele mai influente bănci din Occident, a acumulat în acel an cel puțin 9,5 trilioane de dolari, ceea ce reprezintă aproximativ 65% din produsul intern brut (PIB) anual al Americii. Un număr destul de mare de americani cred că Rezerva Federală este o instituție bancară controlată de guvern, dar această opinie este greșită. Așa cum am menționat, Rezerva Federală este supravegheată de interese private și de cele mai mari bănci americane, precum Goldman Sachs, JPMorgan Chase, Bank of America, Citigroup și Wells Fargo.
Aceste bănci americane sunt strâns legate de omologii lor europeni, cum ar fi Deutsche Bank, Barclays și BNP Paribas. De asemenea, interconectate cu Rezerva Federală și cu celelalte bănci sunt multinaționalele energetice ExxonMobil, Chevron, Royal Dutch Shell și British Petroleum (BP).
Interventii pe piata de energie, interventii pe piata petrolului, interventii peste interventii, tot felul de scamatorii financiare sa continue o politica mondiala financiara bazata de bani falsi fara acoperire… Cica Bank of America a facut public acum vreo 2-3 zile un raport, in care doar aia cu un istoric de credit perfect si foarte multi bani mai aveau access la credite, nimeni din clasa de jos sau mijloc nu mai au access la banii bancilor. Deja aia din clasa mijlocie fac economii, iar aia din clasa de jos, plebea care a trait 2 ani din ajutoarele sociale si miile de dolari dati de statul american sa stea acasa si sa nu munceasca, deja sunt aproape sa fie dati afara din case, si portareii le-au luat masinile de 50k-60k de $ la care nu mai au cum sa plateasca ratele… cica rata medie la o masina a ajuns la vreo 600$ pe luna
„Interventionismul” ultra-bogatilor speculanti este bun ? Alt articol de propaganda. Nu va lasati umiliti, energia si agricultura tin de siguranta nationala !
Economia de piață funcționează pe principiul vaselor comunicante. Prețul unui produs creşte sau scade proporțional cu cererea şi oferta. Până aici sună bine. Insă, când produsul este sub controlul statului sau al unor entități economice suprastatale, cum se întâmplă adesea în cazul energiei, gazelor, petrolului, resurselor naturale în general sau al banilor, armelor, etc. între state şi respectivele entități apar dispute concurențiale foarte dure, uneori, de la egal la egal. În timp ce statele au în general obligații atât față de toți cetățenii săi dar şi față
de ceilalți agenți economici, respectivele entități urmăresc numai şi numai propriul profit. „Băieții deştepți din energie” li s-a spus cândva, în timp ce despre „băieții deştepți din vânzarea-cumpărarea şi/sau tipărirea banilor, nimeni nu spune nimic. Uneori au reuşit să pervertească atât de mult mediul politic încât adeseori fie se contopesc, fie se confundă cu el dar asta nu-i împiedică nici să producă, nici să facă bani. Când statele ajung datoare vândute la bancheri, undeva trebuie să existe o hibă pe care statele însele au obligația să o clarifice. Dacă aceasta este o anomalie a economiei de piață, atunci s-ar putea să fie mai gravă decât pretinsa utopie a economiei centralizate.
RE:” Datoria sectorului public și a celui privat din SUA a ajuns la 290% din PIB. În Franța este de 371%, iar in alte economii occidentale este de peste 250%, inclusiv în Japonia. “
One quick question: De ce l’atzi impushcat pe Ceaushescu? Charlie! What do you think? Erea si Ceaushescu … legendat? Precis .. nu? Probabil ca de aia a fost impushcat, ca érea .. legendat! Nu ca Romania érea .. debt free!!!
Toate bancile centrale din lume sunt proprietatea privata a clanului Rothschild. Globalizarea financiara este indeplinita deci 100% si se afla concentrata in totalitate in mainile unui singur clan, ceea ce reprezinta garantia dezastrului. De asta industria finantelor mondiale a si ajuns in stadiul de dezastru total. Ar fi nebunie tatala sa mai vreti si globalizarea altor domenii dupa acest exemplu covarsitor de colaps total produs de globalizarea fiantelor mondiale sub puterea unui singur clan. Ar fi ca atunci cand pe toata planeta exista o singura fabrica de paine. Daca fabrica aia explodeaza, nimeni nu va mai avea paine. Nu statele sunt vinovate de criza, ci globalizarea si privatizarea excesiva, concentrarea puterii in foarte putine maini, de regula mainile unor idioti si inculti, pentru ca cine are multi bani nu face eforturi supraomenesti ca sa invete si sa se instriasca, mai degraba e tentat de huzur si fantezii dementiale, ca orice beizadea. Pentru redresarea economiei mondiale este strict necesar ca toate bancile centrale sa fie nationalizate. Bancile centrale trebuie sa redevina proprietatea statelor pe care le reprezinta si sa faca politica monetara a statelor, nu pe cea a lui Rothschild. Numai statele trebuie sa detina dreptul exclusiv de a emite moneda, nu Rothschild.