Invitaţie la lectură

Ţara Vinului

Miercuri, 14 ianuarie, ora 19.00, sunteţi aşteptaţi la Librăria Humanitas de la Cişmigiu alături de Luminiţa Bălan, coordonatorul Institutului Confucius al Universităţii din Bucureşti, Florentina Vişan, profesor universitar şi şeful catedrei de Limbi orientale din cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, Elisabeta Lasconi, critic literar, şi Ana-Maria Caia, jurnalist cultural, pentru o seară dedicată scriitorului chinez Mo Yan, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2012, şi romanului Ţara Vinului, recent apărut la Editura Humanitas Fiction.

Întâlnirea va fi moderată de Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction.

Ţara Vinului — „Un tur de forţă. O satiră necruţătoare, şocantă şi amuzantă” (Literary Review)

Nimic nu este ce pare a fi în romanul lui Mo Yan. Pe de-o parte, intriga poliţistă clasică se risipeşte într-un parcurs al incertitudinilor, iar reprezentantul legii şi ordinii devine o epavă coruptă.

Trimis să investigheze notabilităţi din Ţara Vinului acuzate de canibalism, detectivul Ding Gou’er se predă în faţa ispitelor, fie că este vorba despre timid provocatoarea şoferiţă de camion (de fapt, soţia principalului suspect, diabolicul, dar şarmantul Jin, care o foloseşte pe post de momeală), fie de apetisantele şi nenumăratele platouri cu mâncăruri rafinate stropite cu inimaginabile cantităţi de alcool.

Pe de altă parte, schimbul de scrisori dintre Li Yidou şi idolul lui, Mo Yan, deşi pare dedicat exclusiv problemelor de teorie literară şi de practică a scrisului, dezvăluie nonşalant realităţi atroce pe care ancheta lui Ding Gou’er le ratează. Cele două planuri narative capătă o concreteţe ameţitoare când Mo Yan însuşi este invitat în Ţara Vinului, oaspete de onoare al unui festin ce se anunţă pantagruelic.

Structura narativă complexă îşi sporeşte forţa prin acumularea halucinantă de întâmplări şi detalii care, deşi prezentate în planuri aparent paralele, converg în tabloul swiftian al unei lumi corupte, atât de înrobită simţurilor încât nu mai are nici o urmă de umanitate.

Romanele şi volumele de povestiri ale lui Mo Yan sunt traduse în peste treizeci de limbi. „Cu un realism halucinant, Mo Yan îmbină folclorul, istoria şi contemporaneitatea”. (Motivatia juriului Nobel)

Mo Yan („Nu vorbi“), pseudonimul scriitorului Guan Moye, este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii contemporane. Născut în 1955 într-o familie de ţărani, a crescut în Gaomi, în nord-estul Chinei. La vârsta de doisprezece ani, în timpul Revoluţiei Culturale, a fost obligat să părăsească şcoala şi să lucreze mai întâi la câmp, apoi într-o fabrică. În 1976 s-a alăturat Armatei Populare de Eliberare. Ca soldat, a început să studieze literatura şi să scrie, debutând în 1981, într-o revistă literară, cu povestirea Potopul din noaptea de primăvară. A absolvit, în 1986, Academia de Artă şi Literatură a Armatei, obţinând în anii ’90 un masterat în literatură de la Universitatea Normală din Beijing. În1997 a părăsit armata şi a devenit scriitor liber-profesionist.

Mo Yan devine celebru în China şi în lume prin romanul publicat în 1987, Sorgul roşu. La notorietatea scriitorului contribuie cunoscutul film omonim al lui Zhang Yimou, câştigător al Ursului de Aur la Festivalul de Film de la Berlin în 1988. Autor prolific, Mo Yan a publicat peste optzeci de povestiri şi zece romane, consacrarea sa internaţională venind cu obţinerea Premiului Nobel pentru literatură în 2012.

La Editura Humanitas Fiction au apărut, în colecţia „Raftul Denisei“, cinci romane semnate de Mo Yan: Sorgul roşu (2008), Obosit de viaţă, obosit de moarte (2012), Baladele usturoiului din Paradis (2013), Broaşte (2014) şi Ţara Vinului (2014).

Romanul extraordinar al unei strălucite pianiste: Hélène Grimaud, Întoarcere la Salem

Născută la Aix-en-Provence în 1969, Hélène Grimaud nu este numai o pianistă strălucită, ci şi specialistă în etologie. La 7 ani i-a fost descoperită pasiunea pentru muzică. A studiat la Conservatorul din Paris, iar la 14 ani a susţinut primul său concert. A concertat, de-a lungul vieţii, pe scene din întreaga lume, alături de orchestre filarmonice din Europa şi Statele Unite, sub bagheta a numeroşi dirijori. Discografia sa cuprinde compozitori precum Rahmaninov, Chopin, Schumann, Brahms, Gershwin, Ravel, Beethoven, Bartók, Mozart, Bach, Debussy, Sostakovici. La 21 de ani s-a stabilit pentru o perioadă în Florida, unde întâmplător şi-a descoperit pasiunea pentru lupi, cărora le-a studiat comportamentul şi pentru a căror protejare a înfiinţat o asociaţie şi un parc.

Întoarcere la Salem are ca punct de plecare vizita pe care Hélène Grimaud, aflată la Hamburg pentru un concert din Brahms, o face la un anticariat improbabil de pe o stradă pustie dintr-un cartier portuar. Intrată acolo ca să cheme un taxi, Hélène observă câteva obiecte stranii şi pleacă acasă cu un vraf de partituri. Nu mică îi este mirarea când descoperă în paginile amestecate un jurnal (sau să fie text de ficţiune?) al lui Johannes Brahms însuşi. Pe firul aflării adevărului despre paginile misterioase, nuvela fantastică se amestecă în biografie, iar întâmplările o vor purta pe Hélène din Europa înapoi în Statele Unite, la Salem, unde înfiinţase un refugiu pentru lupi şi unde îşi reia lupta împotriva distrugerii naturii.

„Multe se vor spune despre întoarcerea mea printre lupi; şi toate vor fi inexacte. Pentru a afla adevărul, s-ar fi cuvenit să fiu însoţită cînd am deschis uşa acelui obscur magazin din Hamburg – dar în seara aceea eram singură. Hotărîsem să-mi iau o pauză între repetiţii. Lucram la Concertul nr. 2 de Brahms şi voiam să-mi curăţ trupul de întreaga tensiune fizică a exerciţiilor de claviatură pe care le impune această operă cu complicaţii ritmice nesfîrşite, cu zbateri complexe între acorduri masive şi mari disonanţe, cu un scherzo impetuos – o muzică furtunoasă. Brahms o crease ca să exceadă puterile feminine, aşa încît aveam uneori impresia că duc o luptă înverşunată cu pianul şi că opera pare să combată nişte forţe cosmice, întunecate, străbătute de fîlfîitul unor aripi deasupra unui ocean căruia îi simţeam, chiar în acea clipă, mirosul greu, sărat şi uşor uleios”, scrie Hélène Grimaud.

Întoarcere la Salem, romanul extraordinar al celebrei pianiste franceze Hélène Grimaud, a apărut în colecţia „Biblioteca Polirom” (coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu), traducere de Daniel Nicolescu.

Avocatul din limuzină

Michael Connelly ne oferă în primul său thriller juridic o poveste incendiară despre un avocat cinic, a cărei singură fărâmă de integritate îl poate costa viaţa. Mickey Haller şi-a petrecut toată viaţa profesională temându-se că, dacă va întâlni un client nevinovat, nu-şi va da seama. Haller este un „avocat din limuzină”, care lucrează de pe bancheta din spate a Lincolnului său, apărându-şi clienţii de la periferia societăţii. Nu e de mirare că este dispreţuit de poliţişti, procurori şi chiar de către unii dintre cei pe care îi apără. Şoferi prinşi beţi la volan, artişti, escroci şi traficanţi de droguri se află pe lista lui de clienţi.

Atunci când i se propune să îl apere pe tânărul Louis Roulet, un playboy foarte bogat din Beverly Hills care este acuzat de tentativă de omor asupra unei prostituate, Mick Haller se gândeşte că acesta este cazul pe care l-a aşteptat toată cariera lui, cu atât mai mult cu cât îl consideră nevinovat pe client şi speră să obţină un succes răsunător în sala de judecată. Însă atunci când investigatorul său, Mark Levin, este asasinat fiindcă se apropiase prea mult de aflarea adevărului în acest caz, avocatul se trezeşte implicat într-un joc periculos şi trebuie să manipuleze un sistem legal în care nu mai crede pentru a supravieţui şi pentru a-şi proteja fiica şi fosta soţie – procuroarea Maggie McPherson.

Dar apoi cazul începe să o ia razna, clientul nu e tocmai cine pare, iar Haller descoperă că atunci când înoţi cu rechinii, poţi să sfârşeşti ca o pradă.

O intrigă tensionată, elaborată şi personaje ciudate, bine conturate… Pe măsură ce subiectul se încinge, Avocatul din limuzină devine tot mai interesant.

Secvenţă din pelicula Avocatul din limuzină

”Un thriller cu intrigă complexă… Talentul de avocat şi trucurile lui Haller îi vor fascina pe noii cititori ai genului, iar modul sofisticat în care curge povestea îi va uimi chiar şi pe cei dependenţi de thrillerul juridic”, scria cronicarul de la People.

Iar cel de la Library Journal adăuga: ”Connelly dovedeşte că poate gestiona şi genul thriller juridic cu perspectiva lui complicată şi cinică asupra sistemului de justiţie penală”.

”Atinge un nou standard… Scris în ritm alert, romanul ilustrează forţa thrillerelor juridice abordând simultan probleme de etică, politica legii şi analiză mass media.

Connelly se ocupă, de asemenea, de principiile răului… Cartea dovedeşte că Michael Connelly este vinovat de producerea unora dintre cele mai bune cărţi de ficţiune din domeniul criminalităţii”.

”Au trecut cinci luni de când am fost într-o sală de judecată. Din acel moment am suferit trei intervenţii chirurgicale, am fost dat în judecată de două ori în Curtea Civilă şi am fost investigat atât de către departamentul poliţiei din Los Angeles, cât şi de Asociaţia Avocaţilor din California. Conturile mele bancare au sângerat de cheltuieli medicale, cheltuieli de întreţinere, chiar cheltuieli pentru breaslă – avocaţi!

Dar am supavieţuit, iar astăzi este prima zi de când am fost împuşcat de către Mary Alice Windsor, când voi merge fără baston şi fără să fiu amorţit de analgezice. Bastonul este un semn de slăbiciune. Nimeni nu vrea un avocat care pare slab. Trebuie să stau drept, să-mi întind muşchiul pe care chirurgul l-a tăiat ca să ajungă la glonţ şi să merg singur înainte, să simt că pot intra din nou într-o sală de judecată… Eu şi Maggie McPherson încercăm să ne reparăm rănile. O aduce pe fiica mea să mă viziteze în fiecare weekend. Stăm pe verandă şi vorbim. Amândoi ştim că fiica noastră va fi cea care ne va salva. Eu nu mai pot să-i port pică pentru că m-a folosit ca momeală pentru un criminal.

Baroul Californian mi-a analizat acţiunile şi m-a trimis în vacanţă în Cuba. Asta e ceea ce profesioniştii apărării numesc a fi suspendat pentru purtare neregulamentară. Cuba. Am fost suspendat pentru 90 de zile. A fost o soluţie de rahat. Nu m-am obosit să contest mustrarea baroului sau să fac apel. După ce am luat un glonţ în intestin, 90 de zile la cutie nu arată aşa de rău pentru mine. Mi-am petrecut suspendarea la recuperare, cea mai mare parte într-un halat de baie.

Îmi ştiu locul în acestă lume şi în prima zi de lucru de anul viitor voi scoate Lincolnul din garaj, mă voi întoarce pe drum şi voi pleca în căutarea unui client. Nu ştiu unde o să mă duc şi ce cazuri voi avea. Ştiu doar că voi fi vindecat şi pregătit să stau din nou drept într-o lume fără adevăr”.

Verdictul

Michael Haller, Avocatul din limuzină, revine.

Avocatul din Lincoln Mickey Haller şi detectivul Harry Bosch lucrează în cele din urmă în echipă. Avocatul apărării Mickey Haller a depăşit problemele din trecut şi este pregătit să îşi reia cariera şi să se întoarcă în sala de judecată. După ce colegul său Jerry Vincent este ucis, lăsându-i lui Mickey activitatea cabinetului de avocatură, un caz de crimă se dovedeşte a fi remarcabil şi posibil profitabil: Walter Elliot, un important director de studio, este acuzat de uciderea soţiei sale şi a amantului acesteia. Pe de altă parte, detectivul Harry Bosch este decis să-l descopere pe ucigaşul lui Vincent, chiar dacă pentru asta trebuie să-l folosească pe Haller pe post de momeală. Deşi nu acţionează de aceeaşi parte a baricadei, pe măsură ce pericolul devine tot mai evident şi miza acestui joc mortal creşte, Bosch şi Haller îşi dau seama că singura lor şansă de reuşită este să colaboreze.

Un roman de Michael Connelly ce figurează numărul 1 pe lista de bestselleruri a New York Times.

”Toţi mint.

Poliţiştii mint. Avocaţii mint. Martorii mint. Victimele mint.

Un proces este un concurs de minciuni. Şi toţi cei aflaţi în sala de judecată ştiu asta. Judecătorul ştie asta. Până şi juraţii ştiu asta. Ei intră în clădire ştiind că vor fi minţiţi. Iau loc în boxă şi acceptă să fie minţiţi.

Dacă stai la masa apărării, tertipul e să ai răbdare. Să aştepţi. Dar nu orice minciună, ci pe cea de care te poţi agăţa şi pe care o poţi forja ca pe fierul încins într-o lamă ascuţită. Apoi, foloseşti lama pentru a diseca acel caz şi pentru a-i împrăştia maţele pe podea. Asta mi-e meseria, să forjez lama. Să o ascut. Să o folosesc fără milă sau conştiinţă. Să reprezint adevărul într-un loc unde toţi mint…

În orice proces de crimă, cel mai important martor al acuzării este întotdeauna anchetatorul principal. Anchetatorul principal aduce ciocanul. Pune totul cap la cap pentru juriu, clarifică lucrurile şi stârneşte compasiune. Misiunea lui e să vândă cazul juriului şi, la fel ca în orice schimb sau tranzacţie, ţine de agentul de vânzări la fel de mult ca şi de bunurile vândute. Cei mai buni oameni de la Omucideri sunt cei mai buni agenţi de vânzări. Am văzut la bară oameni tot atât de duri precum Harry Bosch, care vărsa o lacrimă când descria ultimele clipe petrecute pe pământ de victima unei crime”.

Michael Connelly s-a hotărât să devină scriitor după ce a descoperit cărţile lui Raymond Chandler, în timpul studenţiei la Universitatea din Florida. După absolvire, s-a specializat în subiecte legate de crime. În 1986, împreună cu alţi doi reporteri a petrecut câteva luni intervievând supravieţuitorii unui accident aviatic deosebit de grav. Articolul lor a ajuns pe lista nominalizărilor pentru Premiul Pulitzer. Acest lucru i-a adus un post la Los Angeles Times. Primul lui roman, The Black Echo, a fost publicat în 1992 şi a câştigat Edgar Award pentru cel mai bun roman de debut. A devenit apoi preşedintele acestei asociaţii. Este autorul de 27 de volume care s-au vândut în peste 57 de milioane de exemplare în toată lumea.

Romanul Captivi, de Norman Manea, a fost publicat în SUA

Captivi, de Norman Manea, „un roman uimitor despre România postbelică, despre limbă, identitate şi pierdere”, a fost publicat în această lună de prestigioasa editură americană New Directions.

Versiunea în limba engleză, care reprezintă traducerea acestei a doua ediţii, este însoţită de un cuvânt înainte al autorului („În loc de introducere”) şi de o postfaţă a traducătoarei, Jean Harris.

Romanul, cenzurat la prima sa apariţie, este un elogiu absolut al învinsului. Într-un mod criptic, sînt evocate orori, suferinţe, crize, o lume nefericită, eşuată, tragică. Departe de ispitele evaziunii, romanul dezvoltă o întreagă incursiune psihologică într-un cadru social bine determinat – România anilor ‘50. Povestea este inovatoare ca metodă, structurată în trei părţi – „Ea”, „Tu”, „Eu” –, fiecare scrisă în alt stil, dar pornind de la o sursă comună. Personajele, în amintirea cărora trauma razboiului este încă proaspătă, dar care sunt sensibile şi la micile plăceri ale vieţii, sunt prizoniere într-o societate dominată de etica comunistă a muncii şi disciplinei, de demagogie şi suspiciune, în care supravegherea şi arestările distrug zilnic nenumărate vieţi.

„O disperare mută, redată cu o strălucită precizie de către un maestru.” (Library Journal)

„Un scriitor superb, care ne oferă o mărturie extraordinară despre viaţa intensă şi dramatică din timpul uneia dintre cele mai groteşti şi feroce dictaturi. Norman Manea scrie fără amărăciune sau resentimente, cu o incredibilă libertate a spiritului, cu fantezie şi chiar cu umor.” (Mario Vargas Llosa)

Norman Manea (n. 1936), unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români, profesor de literatură europeană şi „writer in residence” la Bard College, New York. De la debutul din 1966 şi până în 1986, când a plecat din ţară, a publicat 10 volume, fiind distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979) şi Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste). În 1992 a primit Bursa Guggenheim şi Premiul MacArthur, în 1993 Biblioteca Naţională din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării distincţiei de „Literary Lion” al bibliotecii, în 2002 i s-a atribuit Premiul internaţional de literatură Nonino pentru „Opera omnia”, iar în 2006, Premiul Medicis Etranger pentru Întoarcerea huliganului. În 2010 a primit distincţia Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres din partea guvernului francez, iar în 2011, prestigiosul premiu literar Nelly Sachs. În 2012, Uniunea Scriitorilor din România i-a decernat Premiul Naţional pentru Literatură. În 2013 a fost nominalizat pentru Premiul Nobel.

”Proza lui Norman Manea se situează într-un mod extrem de interesant în punctul de joncţiune dintre modernitate şi postmodernitate. Ar putea fi privită în continuarea unei tradiţii sau a unor premise pe o filieră ce combină sugestii de perspectivă exitenţială din Musil, Proust şi Kafka. Dacă aproape toţi comentatorii occidentali au remarcat filonul kafkian din Octombrie, ora opt şi Plicul negru, e rândul resurselor musiliene şi, mai vag, proustiene să fie puse în lumină atunci când autorul va face cunoscută şi altora prima etapă a scrisului său în limba română, aceea subsumată ideii de Variante la un autoportret. Ipostazele propriei existenţe sunt proiectate prin strania perspectivă a unui exil abstract şi ambiguu”.

La Editura Polirom a publicat: Întoarcerea huliganului (ed. I, 2003; ed. a II-a, 2006, 2008, 2011), Plicuri şi portrete (ed. I, 2004; ed. a II-a, 2014), Fericirea obligatorie (ed. a II-a, 2005, 2011), Despre Clovni: Dictatorul şi Artistul (ed. a II-a, 2005; ed. a III-a, 2013), Anii de ucenicie ai lui August Prostul (ed. a II-a, 2005; ed. a III-a, 2010), Plicul negru (ed. a IV-a, 2007; ed. a V-a, 2010), Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici (2008), Înaintea despărţirii. Convorbire cu Saul Bellow (2008), Vorbind pietrei (2008), Atrium (ed. a II-a, 2008), Variante la un autoportret (2008), Vizuina (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010), Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian (2010), Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein, 2011), Captivi (ed. a II-a, 2011), Cartea fiului (ed. a II-a, 2012), Zilele şi jocul (ed. a II-a, 2012) şi Laptele negru (ed. a II-a, 2014).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.