Ion Gheorghiu şi Vladimir Şetran: “Grădini” şi “Îngeri” la Teatrul Naţional

“Ideea artistică e ceva foarte simplu despre care se vorbeşte şi se scrie foarte mult şi complicat…”, afirma Ion Alin Gheorghiu.

În foaierul Sălii Atelier a Teatrului Naţional a fost vernisată recent o expoziţie Ion Alin Gheorghiu şi Vladimir Şetran. O selecţie de picturi, sculpturi şi desene de Alin Gheorghiu şi o serie de douăzeci şi patru de Îngeri, “grafisme” iscălite Şetran sunt expuse în spaţiul elegant, a cărui culoare reliefează creaţiile celor doi artişti.

Baroca exuberanţă a Grădinilor lui Alin Gheorghiu

Picturile lui Alin Gheorghiu aparţin ciclului cel mai cunoscut de către public, Grădinile suspendate, titlu ducând şi la celebrele grădini ale Semiramidei, dar mai ales la dorinţa artistului de a descoperi, prin culoare, ordinea ascunsă a naturii şi de a o transpune pe pânză. “Grădina din capul meu”, a lui Prévert, care i-a inspirat, de altfel, acest titlu, a devenit la Alin Gheorghiu o prezenţă palpabilă, o metaforă a realităţii. Elemente recognoscibile, petalele explodează din nucleul compoziţiei, reverberează în spaţiu, creând o lume mirifică de culori aşezate cu o ştiinţă şi o sensibilitate cu totul speciale. Lumea din capul artistului este susţinută de meşteşugul pe care pictorul îl stăpâneşte perfect, care îl preocupă şi căruia îşi dedică eforturile în faţa şevaletului.

Miezul lumii din care toate se desprind

Se întâlnesc în aceste Grădini zborul fanteziei şi precizia aproape matematică a structurării compoziţiei.

De altfel, în scrierile sale, artistul mărturisea la un moment dat: “Da, îl iubesc statornic pe Braque pentru limbajul modern şi pentru ştiinţa sa compoziţională. Dar mă simt legat, nu numai temperamental, de Andreescu, Luchian, Tonitza, Ressu. Primul mi-a insuflat actul gravităţii creaţiei şi m-a învăţat să iubesc peisajul, ceilalţi au născut în mine lirismul culorilor”.

De format rectangular sau circulare, picturile îmbracă spaţiul cu baroca lor exuberanţă formală şi cromatică. Culorile au strălucirea emailurilor, negrul îşi desfăşoară o multitudine de nuanţe, violeturile şi griurile compun savant inflorescenţele, vădind “echilibrul desăvârşit al emoţiei şi logicii”.

Grădinile transpuse în forme tridimensionale

Alături de picturi, câteva sculpturi, Himere, amintesc de o altă pasiune a artistului, apărută ceva mai târziu, poate din nevoia de a-şi proiecta în tridimensional aceeaşi pasiune pentru lumea înconjurătoare, de a da formă palpabilă visului. Şi o fac cu o forţă monumentală neobişnuită.

“Primăvara asta mi-a adus bucuria sculpturii. Sculptura să fie nevoia mea de formă palpabilă în spaţiu? Într-o zi am apucat pictura de urechi şi am tras-o afară, pe soclu. Mă obsedează nucleul, miezul unei lucrări, care generează ca o sămânţă fructul”, scria Alin Gheorghiu în 1972.

Şi acest miez, al lucrării şi al lumii, îl descoperi în expoziţie fie în formă explicită, ca o ilustrare a ideii, fie în înaltele “teci” deschise sau în structuri în care ideea de vegetal se învecinează cu cea a structurii corpului omenesc.

În sfârşit, desenele, cele mai multe pregătitoare ale pieselor de sculptură, având aceeaşi perfecţiune ca şi ele, întregesc imaginea creaţiei unui artist care considera că “în artă nu facem decât să redescoperim ceea ce lumea a uitat… să ordonăm lucrurile altfel, aproximând din ce în ce o ordine ideală care ne scapă mereu. Temele nu-s noi, atitudinea umană e nouă”.

Himera şi Grădina

Un artist al cărui imens talent s-a şlefuit printr-o muncă asiduă, prin căutarea neîntreruptă a esenţei artei şi vieţii pe care a dăruit-o privitorilor în creaţia sa imposibil de încadrat într-un curent sau altul, într-o direcţie sau alta, până în ultimele clipe ale existenţei sale.

„Pictura seamănă cu deşertul. Când ai ajuns, în sfârşit, la capătul dunei de nisip şi crezi că s-a terminat, de acolo, de sus, vezi sute de dune mai departe. Şi iar cobori şi iarăşi urci până când, într-o zi, nu mai ai apă”.

Expoziţia de la Teatrul Naţional oferă o imagine, chiar şi în puţine lucrări, a creaţiei lui Alin Gheorghiu, pe care graficiana Anamaria Smigelschi, soţia lui, îl caracteriza pertinent într-un articol:

“Un mare artist al secolului XX, Ion Gheorghiu, Alin pentru prieteni, timp de 45 de ani s-a impus în elita plasticii româneşti şi internaţionale, exprimându-se în pictură, sculptură, artă decorativă şi, câteodată, în scris.

Lumea Îngerilor lui Vladimir Şetran

Un artist pentru care talentul înseamnă, înainte de toate, o mare răspundere, inteligent şi cultivat, harnic şi laborios, cu o necruţătoare disciplină a lucrului zilnic (Inspiraţia, dacă există, trebuie să te găsească la şevalet cu pensula în mână), folosind numai mijloace tradiţionale, a dezvoltat o tehnică desăvârşită de glasiuri, frotiuri, suprapuneri savante – un centimetru pătrat din oricare pânză a sa e o nestemată. A trecut natural de la figurativ la non-figurativ, treptat, fără salturi surprinzătoare, fiecare etapă din creaţia sa fiind la fel de cuceritoare şi recognoscibilă”.

La etajul foaierului sunt expuse recente lucrări ale lui Vladimir Şetran.

Drumurile spre înalt ale Îngerilor

Artist proteic, desenator, pictor, sculptor, designer redutabil, profesor adulat de studenţi, Vladimir Şetran propune de data aceasta o serie de “grafisme”, intitulate Îngeri. Operele ne întâmpimă cu aceeaşi bucurie a jocului grafic, cu vibraţiile liniei, cu subtilele diferenţe de duct, cu contrapunctul creat între fluiditatea lineară şi câmpurile accidentate, formând un fel de coloană vertebrală a acestor abstracţii-realităţi.

Îngerii lui Vladimir Şetran sunt alcătuiri de direcţii în spaţiu, urme ascendente ale mâinii artistului, izvorâte, aşa cum o presupune şi subiectul, de nicăieri şi închizâd în ele o aspiraţie. Concreteţea liniilor creează un spaţiu special, mai curând imaginar decât plastic, un spaţiu abstract, de cele mai multe ori, inefabil, sau ritmat de linii verticale şi oblice într-o mişcare sugestivă.

Diferenţele de duct linear formează bănuite trupuri din care se desprind, pregnante, aripile. Două, cum ni le imaginăm întotdeauna, multiple în unele cazuri, ca un fel de omiprezenţă a duhului cuprins în scrierea grafică.

Corpuri şi zbor

Motivul nu este nou. El continuă preocupările pentru zbor, iar Îngerii au apărut mai demult în creaţia lui Vladimir Şetran. S-ar părea, la prima vedere, că revenirea lui pe simeză răspunde nevoii artistului de a relua, după o perioadă mai mare de timp, un motiv. “Mi se pare interesant când îl revăd, deşi, iniţial credeam că am terminat. Asta vine din faptul că tot timpul sunt nemulţumit de mine (…) Certitudinea este periculoasă. Poţi constata că drumul e închis. Ce faci? Unde te mai întorci? Or, eu simt nevoia să văd unde duce o experienţă. Câteodată în serios, câteodată fără succes, dar întotdeauna am vrut lucruri pe care nu le mai făcusem”, declara într-un interviu Vladimir Şetran.

Îngerii de la Teatrul Naţional sunt încă o dovadă a unui creator imprevizibil, reuşind mereu să descopere modalităţi noi de figurare, de traducere pe hârtie sau pe pânză a tuturor formelor de realitate, materială sau nu, de la un trup de femeie la expresiile animalelor, de la zborul păsărilor la abstractele codificări signaletice şi la aspiraţiile spirituale.

Desenele, precise şi monumetale ca şi sculpturile

Vladimir Şetran, care luna aceasta va împlini 80 de ani, păstrează intacte curiozitatea şi plăcerea jocului grafic, hedonismul său fiind dublat, în unele cazuri, cum este cel al actualei expoziţii, de o anumită asceză.

Teatrul Naţional Bucureşti se transformă treptat şi într-un muzeu cu expoziţii permanente. Cum spunea Anamaria Smigelschi, expoziţiile vor putea fi vizitate la nesfârşit, de către spectatorii TNB, şi chiar şi peste zi, dacă cineva aprinde lumina… Programul de diversificare a proiectelor interdisciplinare ale Teatrului Naţional I.L.Caragiale lansat acum doi ani sub titlul TNB Parateatral capătă contur. În acelaşi context, din iniţiativa Prof. Dr. Arh. Romeo Belea, autorul monumentalului proiect de refacere arhitecturală a Teatrului Naţional din Bucureşti, reputaţi artişti plastici români au oferit teatrului în custodie lucrări destinate sa înnobileze ambianţa noilor spaţii.

În lumea abstract sensibilă a lui Alin Gheorghiu

În foaierul roşu al Sălii Pictura se află lucrări ale pictorilor Viorel Mărginean, Alexandru Mărginean şi Olga Morărescu-Mărginean. În foaierul Sălii Media sunt expuse lucrări ale altor remarcabili artişti, pictorul Ion Sălişteanu şi sculptorul Horia Flămând.

Directorul Teatrului, Ion Caramitru, îşi materializează astfel dorinţa de a transforma prima scenă a ţării într-un complex cultural special, deschis continuu celor dornici să-l viziteze la orice oră din zi şi nu numai spectatorilor de seară.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.