Condamnarea fostului președinte egiptean Mohammed Morsi la 20 de ani de închisoare (pe 21 aprilie) pentru ”incitare la crimă” părea că va închide definitiv paranteza din 2011 care i-a adus la putere pe Frații Musulmani. Apoi, pe 16 mai, justiția a cerut pedeapsa cu moartea pentru Morsi, acuzat pentru violențele din 2011, iar decizia finală se va lua pe 2 iunie, după consultări cu marele muftiu.
Dacă destituirea președintelui de catre armată, pe 3 iulie 2013, este antidemocratică, nu este mai puțin adevărat că alternativa propusă de Frații Musulmani ajunși la putere nu a fost credibilă și nici nu a deschis o cale politică nouă, care să o rupă cu tarele moștenite de Egipt de la câștigarea independenței, scrie cotidianul libanez de limbă franceză ”Le Orient – Le Jour”, citat de Courrier International.
Timp de patru decenii, tentativele anumitor regimuri arabe, precum Egiptul și Algeria, de a respecta tradiția sunnită a naționalizării islamului, spre deosebire de mișcările islamiste, a eșuat. Astfel, primele alegeri libere de după revoltele din 2011 au adus la putere partide islamiste în Egipt și în Tunisia, într-un context în care societățile musulmane percepeau blocajele politice și economice ca o perpetuare a dominației coloniale din urmă cu un secol și nu vedeau în elitele aflate la putere decât niște vasali ai acestei hegemonii.
Istoric vorbind, blocajul în planul libertăților și al afirmării unui adevarat spirit cetățenesc a făcut ca aceste societăți să caute elemente stabile de organizare și de solidarizare în sfera comunitară și religioasă. Mișcările care se revendicau de la islamul politic, care nu erau decât niste organizatii embrionare, au început să pară singura alternativă la proiectul liberal care multimplica formele de excludere socială. Islamismul politic și-a extras legitimitatea din rolul pe care l-a jucat islamul în lupta anticolonială din aceste țări, precum și din prestigiul acțiunilor reformiste de la începutul secolului.
Însă sinteza pe care islamul politic a propus-o este mai influențată de interpretarea literală a textelor coranice și de salafism decât de efortul intelectual al marilor reformatori care doreau să împace islamul cu gândirea modernă. Principala expresie a acestei mișcări islamice au fost Frații Musulmani. În toate manifestările sale, această organizație a ilustrat moștenirea sa salafistă și reformistă deopotrivă. Pozițiile sale politice și obiectivele sale principale, precum instaurarea unui stat islamic, aplicarea legii sharia, opoziția față de reforma agrară și față de dezvoltarea sectorului public reflectă un conservatorism social și cultural evident. Aceasta a fost una dintre principalele cauze a confruntărilor dintre Frații Musulmani și mișcările naționaliste arabe în general.
Alternativa religioasă apare ca o expresie a crizei de legitimitate a puterii politice. Este vorba de fenomene politice care rezultă din contextul geopolitic și din eșecul strategiilor de dezvoltare. Tendința majoritară a Fraților Musulmani (care nu formează un bloc unit, ci este o organizație cu mai multe curente) după câștigarea alegerilor și în timpul guvernării de un an, nu a pus în discutie nici liberalismul economic, nici chestiunea celor privilegați, nici intervenționismul strain, ba mai mult a întărit casta afaceriștilor din lumea islamica. Frații Musulmani nu au fost în stare să vina cu soluții la problemele eminamente politice. Tensiunile cu care se confruntă acum lumea musulmană în general și cea arabă în special nu pot fi soluționate fără a pune în discutie rentele petroliere puse în slujba celor mai dure ideologii și folosite în cele mai profane scopuri politice. În lipsa elaborării unei teorii a justiției sociale care să țină cont de provocările economice (principalul factor al dezintegrării societăților) islamul politic nu ar putea fi o soluție. Așa cum a rezumat economistul algerian Ahmad Henni în volumul ”Sindromul islamist și mutațiile capitalismului” (2007), ”islamismul politic este un produs al capitalismului și nu are alt scop decât să capete un statut important pe teren politic, prin contestarea celor aflați la putere”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.