Această expresie este foarte vehiculată în lumea fotbalului pentru aceia care doresc să păcălească sorţii jocului în favoarea lor. Adesea, jocul pasiv, la trecerea timpului, este sancţionat de către destin, multe goluri fiind primite în ultimul minut de joc şi adesea în prelungiri.
Există însă şi varianta lui istorică, jocul la trecerea timpului în istorie, alimentat, dacă vreţi, de foarte uzitatul „merge şi aşa”. Sancţiunea istorică este mult mai extinsă în timp, dejucând destinele a două, trei generaţii nevinovate, prea fragede să intervină în joc, sau trecute de vârsta speranţelor iluzorii.
Undeva pe la 1856, proaspătul doctor Nicolae Kretzulescu, întors de la Paris pentru a schimba câte ceva în ţara sa, a scris despre acest tip de joc la trecerea timpului: „Domnitorii pământeni nu se socoteau în ţară decât ca arendaşi. Sub raportul moral, aceste guverne au corupt ţara; era îndeajuns ca vreo persoană să arate cinste, capacitate pentru ca ea să fie persecutată şi îndepărtată pentru totdeauna de la afacerile publice”.
Rezultatul unui astfel de joc pierdut în prelungirile istoriei a fost o societate cariată, coruptă şi indiferentă cu ea însăşi, în sensul că „merge şi aşa”. Iată o altă mărturisire de la 1856: „Oamenii ce se află astăzi în capul guvernului, ocupându-se de uneltiri ale lor, şi nici decum de administraţia ţării, au distras toţi funcţionarii, de la mic până la mare şi chiar autorităţile comunale şi judeţene de la îndeplinirea datoriilor, ce le impun legile, spre a-i întrebuinţa la scopurile lor demagogice, şi astfel întreaga administraţie a ţării a ajuns astăzi să fie o completă anarhie, şi autoritatea Puterii a dispărut cu totul”.
Nu este greu de recunoscut actualitatea acestui text a cărui vechime a depăşit 150 de ani! Jocul la trecerea timpului în istorie pare a fi o particularitate românească. Ne prefacem că înţelegem şi aplicăm legi; că avem putinţa să definim norme de civilizaţie pentru a le distruge prin fapte. Simulăm aplecarea către problemele reale ale socialului şi implicit ale nefericiţilor care trăiesc acolo, dar se află repede contrariul, căci jocul la trecerea timpului este unul foarte simplu. Este simplu pentru că regula sa este cunoscută de veacuri, aşa cum a fost de altfel definită prin 1870 de publicistul Mihai Anagnoste: „Despotismul adevărat, viclean şi cugetător, este venit din alt veac; loveşte nu numai trupul, ci şi sufletul. El rosteşte vorbe late; este drept, popular, are toate darurile, numai, în vreme ce te sărută scoate din buzunar punga; când îi vine mai bine, înfige cuţitul pe la spate şi fără veste”.
Astăzi, poporul român se află pe un uriaş teren de fotbal unde rezultatele sunt decise întotdeauna în culisele istoriei. Deznodământul deşi cunoscut, jucătorilor nu le-a mai rămas decât să menţină acest jos absurd al existenţei în gol, căruia doar moartea îi va pune capăt.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.