Cifrele produc temeri. Țara este la ora actuală cel mai mare risc pentru UE. Tinerii socotesc că li s-a luat viitorul. Se va ajunge la ”Italexit”?
Lucrul nu a putut să-i treacă prin minte prim-ministrului Matteo Renzi: Italia preia comanda zonei Euro, dar se petrece într-un moment de stare foarte grea a economiei naţionale a statului. Este neliniştitor.
În loc să se ocupe de întărirea monedei euro, şeful guvernului italian, cu o guvernare dinamică, este restrâns de starea economică. Aceasta e pe cale să devină un focar al unei noi crize europene. Încă nu s-au evidenţiat elementele acestei crize de amploare, dar în ascuns mocneşte o viitoare explozie.
Pe 24 decembrie s-ar putea să asistăm la o înrăutăţire dramatică. În ziua respectivă vor avea loc alegeri. Este vorba despre reforma constituţională a lui Renzi, cu ajutorul căreia socialistul vrea să tonifice sistemul politic. În esenţă italienii stau în faţa unei întrebări, aceea despre cât sunt de pregătiţi să facă schimbări dureroase. Schimbările sunt necesare pentru a face ţara competitivă în viitor. Destul de puternică pentru moneda euro.
Este accelerată ieşirea capitalului autohton din ţară
Îndoielile se măresc. A treia cea mai mare economie naţională a zonei euro a întrecut Grecia, cea care era permanent în criză financiară. Acest lucru e arătat de cele mai noi date ale casei Sentix, specializată pe analize şi verdicte financiare. Aceasta furnizează lunar factorul de coeziune monetară. Apoi, în octombrie s-a întâmplat un lucru îngrozitor: managerii financiar-bancari iau în calcul o ieşire a statului italian din UE, stat fondator al acesteia, lucru mai probabil decât în cazul Greciei.
Riscul unui Italexit, cum numesc investitorii această părăsire a zonei uniunii, este de 9,9%, faţă de un 8,5%, care indică pericolul ieşirii Greciei din UE, se afirmă într-un articol Die Welt.
Indicii Sentix arată cât este de probabilă la trecerea unui an, după evaluarea pieţelor financiare, ieşirea Italiei din zona euro. Cât de mult se va schimba situaţia în ţara din sudul Alpilor nu se poate hotărî însă numai pe baza evaluărilor investitorilor. Capitalul a ieşit masiv din Italia. Citând Banca d’Italia, pasivele ţării din sudul Europei faţă de sistemul european se ridică la o cifră-record de 354 miliarde de euro. În ultima perioadă s-a remarcat o retragere de capital importantă din Italia. Nici în anul de criză acută 2012 Italia nu a avut aşa o scurgere importantă de capital.
Record de scepticism
Observatorii se arată foarte îngrijoraţi. După votul pro-Brexit, şi italienii au avut o creştere a datoriei externe de 78 miliarde de euro. Soldul negativ crescător este un indiciu clar că banii vor curge în şuvoi de la Banca Centrală Europeană către alte ţări, în loc să vină în economia peninsulei.
Economistul şef al Institutului pentru cercetări Economice, Hans-Werner Sinn, vede soldurile ţintă ca pe nişte indicatori pentru sănătatea uniunii monetare. În interviul pentru Die Welt el a avertizat că ”jumătate dintre italieni vor ieşirea din UE, este cel mai mare număr din populaţia unei ţări europene în care s-a pus această întrebare“.
Fie că te uiţi la elite sau la oameni care votează, scepticismul vizavi de euro este din ce în ce mai mare. ”Berlusconi a ţinut din 2011 întâlniri tainice pentru ieşirea ţării din UE, el şi alţi reprezentanţi italieni nu mai văd o altă alternativă”.
În jur de 40% dintre tineri nu au de lucru
Cifrele sunt de speriat. Din 1999, la adoptarea monedei euro în Italia, ţara nu s-a mai ridicat. Din criza financiară Italia nu şi-a mai revenit. Și azi economia Italiei produce mai puţin cu 25% faţă de anul 2007. Șomajul în rândul tinerilor este de 40%, ca niciunde în lume. Nu sunt joburi. Depind de cei în vârstă ca să trăiască. Riscul ca cei de 20 de ani şi ceva să nu aibă loc de muncă este de 4 ori mai mare ca la toţi şomerii luaţi cu totul. E un scor negativ unic în zona euro.
Un pantof prea strâmt îl reprezintă şi sistemul bancar sărac. După două decenii pierdute cu multe falimente ale firmelor, 360 de miliarde de euro stau inactive în instituţiile de credit.
După socoteli ale FMI, creditele neperformante sunt de 80% din capitalul propriu. Asta ţine instituţiile de creditare să împrumute bani chiar şi celor care au o situaţie de business înfloritoare. Economia este într-un cerc vicios al stagnării.
Matteo Renzi vrea să imite agenda minune a nemţilor
Până în anii ’90, Italia şi-a putut păstra locul de frunte în concursul pentru o economie de vârf, prin devalorizarea monedei proprii. Au putut să fie corijate salariile prea mari. Dar în interiorul organismului european nu se mai poate. Tot mai mulţi italieni văd acest organism ca pe un corset, moneda euro strânge tot mai tare economia italiană.
Prim-ministrul Renzi încearcă să imite programul minune german de reforme. La începutul noului mileniu, şi Germania avea problema unor salarii prea mari. Reformele sociale ale lui Schroeder, dar şi disciplina unor negocieri colective au ajutat la curăţarea finanţelor statului şi a economiei. Totuşi, conducerea federală s-a putut sprijini în 2003 pe un sector de întreprinderi puternic. În Italia nu există firme inovatoare cu deschidere spre viitor, firme destul de mari încât să cânte în ”concertul internaţional”, iar clasa de mijloc este slăbită după două decenii de cădere evidentă.
Referendumul ar putea da o lovitură importantă zonei euro
Un ”Italexit” ar lovi în moalele capului ”uniunea euro”. Cu o populaşie de 61 de milioane, italienii aduc 17,5% din banii necesari Băncii Centrale Europene. În plus, Italia răspunde şi de fondurile de salvare, ca ESM şi EFSF. În cazul Greciei, procentul de participare era de 2%. O ieşire a Italiei, a treia economie a UE, ar fi greu de dus de euro. De aceea Referendumul asupra Constituţiei va avea o importanţă uriaşă. ”Italia este ca nicio altă ţară în centrul crizei euro”, a declarat Manfred Hübner, economist şef la Casa de Analize Financiare Sentix. Se vorbeşte în articolul apărut în Die Welt despre ”proba de foc din 4 decembrie”. La fel cum David Cameron, pe baza unui referendum intern, a dat o lovitură zonei euro, şi Matteo Renzi ar putea zgudui prin referendum această zonă.
”Istoria s-ar putea repeta”. Referendumul acesta aminteşte de Votul Francez asupra Tratatului de la Maastricht din1992, adeclarat Helen Thompson, profesor de economie politică la Universitatea Cambridge. Pe atunci Europa şi-a ţinut respiraţia. Cu o majoritate abia perceptibilă, Francois Mitterrand a reuşit să-i convingă pe francezi de necesitatea integrării în Uniune. Dacă s-ar fi întâmplat altfel nu ar fi existat în niciun loc moneda euro.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.