L-am auzit pe Lucian Ban, un mare pianist român de jazz încoronat în America, spunînd într-o emisiune că lucrul cel mai important pe care trebuie să-l faci cînd ajungi la New York este să accepți că ești un nimeni. Adică să te golești de toate gîndurile și imaginile tale despre tine și să te scufunzi în valurile acestui oraș care nu doarme niciodată, vuiește, chiar urlă mereu și care la fiecare pas pe care îl faci printre oameni grăbiți parcă îți spune cu ostentație: „Ești mic și ești un nimeni!”.
Fiecare om care calcă prin Manhattan are o percepție diferită. Pentru cei mai mulți, New York-ul este orașul libertății totale și capitala mondială a banilor. Aici e aici dacă vrei să faci ceva. Fiecare clădire seamănă cu o rachetă în care se pregătește o decolare spre o altă lovitură financiară. Cei mai mulți cred că New York-ul este cel mai sigur loc pentru a face bani mulți. Este și cel mai sigur loc ca să-i pierzi cît mai repede. Țepele și banditismul, spargerile de bănci și mîrțoagele vopsite și umflate pe la un ventil au fost inventate în America, nu în naivul nostru est-european. Dacă nu faci bani la New York, nu faci nicăieri. Aici și scobitorile și șireturile sunt în dolari. La New York se cumpără și se vinde zi și noapte. Străzile gem de reclamă. Ce vedem noi este o dulce copilărie. Ce știm despre promovarea americană pe net este doar o mică parte din gurile de tun ale publicității. Viața cotidiană din New York practică tot ce se poate imagina pentru a-ți atrage atenția și pentru a-ți scoate un dolar din buzunar. Nici prin minte nu-ți trece cîte trucuri și păcăleli au fost inventate ca să cumperi o prostioară. Oameni mascați în capră, în rachetă, în minge, în cadavru, în balerină sau în prostituată, moșnegi albi și moșnegi negri care îți întind bilețele cu adrese sau cu fotografii de produse, adolescenți care îți arată o intrare în magazin, voci care strigă „plătești una și iei două”, totul se îndreaptă ca un fier înroșit spre și în slăbiciuni, în obsesii, în nevoi, în boli, în vicii, în plăceri, inclusiv în cele primare. Pe deasupra, vin jocurile de lumini care te amețesc. Chiar și dacă n-ai bani, îți vine să cheltuieşti și să intri în jocul nebun al orașului. Te agață un nene care îți spune că ai fost desemnat să cîștigi nu știu ce. Și dacă ești fraier, muști. Nu urmează decît o poveste pe care el o știe întotdeauna juca frumos, iar tu nu. Dar tentațiile te împing spre pierzanie. N-ai cîștigat decît dreptul de a pierde ce ai! Apogeul este în Time Square. Unii o consideră simbolul orașului și al Americii. Cine ajunge la New York, indiferent dacă este american sau nonamerican, trebuie să ajungă în Time Square, chiar dacă ar fi să se trezească înghiontit, călcat pe bombeuri sau lucrat la buzunare. Time Square este expresia acestei lumi nebune care se învîrte în jurul banului. Orice produs care se lansează sau care este la modă se găsește în Time Square și se promovează tot aici, într-un spectacol de lumini pe care nu l-am mai văzut decît în Akihabara, strada electronicelor din Tokyo. Acolo reclama înseamnă tehnologie. La New York este afacere pură. Nu întîmplător, în noaptea de Anul Nou, în Time Square se dă ora zero pentru toată America, deși nu este nici pe departe la fel de măreață ca Grand Place, ca Piața Navona sau ca Piața San Marco. Nu este sticlă, ecran sau recipient, inclusiv ușă, pe care să nu apară o reclamă la ceva unic, salvator, cel mai cel dintre toate celelalte.
Vorba unuia, aici toate magazinele sunt shop și toate femeile de serviciu de pe la toalete vorbesc engleză. Îmi aduc aminte de reacția lui Gheorghe Dinică după un turneu al Teatrului Bulandra în SUA. Întrebat de cei care n-au făcut deplasarea cum este la New York, marele actor a răspuns într-un fel unic. A pus mîinile la ochi și a început să strige: „Nu-i adevărat!”.
New York-ul, pe străzile principale, poate mai puțin pe Fifth Avenue, pe Madison Avenue și pe Park Avenue (dar nu peste tot), miroase a mîncare. Chiar și în Central Park! Hotdog, popcorn, alune prăjite, chili, shaorma, donuts etc., vîndute la gheretă, la cărucior, la camion, la braserie mică, mîncare de luat în mers și de înfulecat pentru omul grăbit, nu neapărat sărac. La amiază, tot New York-ul se revarsă pe străzi. Toate building-urile se golesc și varsă în stradă o mulțime flămîndă. În două-trei ore, micile afaceri adună banii de la locuitorii turnurilor. După recoltă, pe la orele 16.00, mulți închid. Și-au făcut treaba şi se pregătesc pentru a doua zi. Oricum, pe stradă, mîncarea americană la botul calului, ridicată de McDonald’s la rangul de simbol, nu-i decît un mod de a-ți amăgi foamea. În mers, oamenii mănîncă și citesc, vorbesc la telefon, își verifică Facebook-ul, ascultă muzică și, uneori, fac și tranzacții. Toți merg ca niște apucați. Numai turiștii au timp de pierdut și îi deosebești prin mersul lor de gură-cască și de oameni impresionați și derutați, care încurcă lumea. La New York, timpul înseamnă bani mai mult decît oriunde. Și salutul sau întrebarea „How are you today?” costă. Intră în fișa postului. După ea și după zîmbetul fals care o însoțește nu mai urmează nimic. Dacă te-ai găsit să-i răspunzi și să-i faci o confesiune, riști să îți întoarcă spatele sau să o ia la fugă. Nu are chef de complicații sau de problemele tale. Le are pe ale sale și de-aia aleargă, să le rezolve, să le stopeze.
New York-ul este o metropolă alcătuită din zeci de orașe. Uneori diferă net la mai puțin de o sută de metri. Parcă ai sărit în altă lume. Între Queens și Manhattan este o diferență uriașă demarcată de apă. Manhattan este visul nebun al lumii moderne, Queens-ul – amintirea anilor ’30, a orașului industrial, a dormitorului urban, peste care abia în ultimii 4-5 ani au început să vină zgîrie-norii. Într-un loc, spre Central Park, afli modă și lux, mai jos dai de lumea mondenă și de artă (Greenwich Village) sau de China Town, ca să treci aproape pe neașteptate în districtul financiar, celebrul Wall Street.
New York-ul este o uriașă fabrică de bani, o moară flămîndă de destine, un infern și un spectacol urban, tehnologic, uman și comercial. Este orașul care te îngrozește și te înghite, care te amețește cu diversitățile și chipurile sale și unde, în ciuda tuturor acestora, există și un cartier românesc.
Felicitari domnule Nistorescu , scrieti atit de frumos incit , chiar daca am fost de mai multe ori in New York , as pleca chiar miine inapoi sa-l mai revad inca odata , si inca odata , acest oras metropola atit de minunat . Sigur ca aveti dreptate in tot ceea ce scrieti , sigur ca in acest oras bate ,,inima globului pamintesc,, sigur ca te simti fericit ca te afli acolo , iti da un sentiment de maretie , de satisfactie pina la urma . Si eu la rindu-mi ma consider un fericit care a fost in citeva orase importante din ,,America,, gustind din plin viata de acolo , care sincer la inceputuri am tot spus acasa familiei ca m-am saturat de America si nu o sa mai merg niciodata , dar nu a fost asa , am tot mers si iar am mers , cam din ’93 si chiar si anul aceste am fost o luna in vacanta la Miami North Beach …. Intradevar sint cei mai mari si cei mai tari pe glob , asa cum spunea bunicul meu din partea tatei cel care a fost in America la Philadelphia sa faca bani sa-i arate Vetei (fiica de popa)ca si el este in stare sa faca bani sa cumpere pamint si sa puna peste al ei primit de la taica-su… Dar ce folos caci au venit comunistii si au ramas fara el … (el nu a avut pamint si a fost ginere in casa venit din Siria lui Slavici , in casa de popa…) aici am intrat pe alte carari de viata , si consider ca deja este prea mult ! Sa fiti sanatosi si sa mergeti in America cu totii sa vedeti minunile lumii in care traim ! Doamne ajuta !
Tie tot Soros iti platea(prin fundatii,evident)calatoriile in SUA?
In urma cu 200 de ani NY era un loc la fel de « maret » ca Bucureştiul. Intre timp NY a ajuns un infern al dezvoltarii pe verticala, un loc aglomerat al investitiilor capitalismului speculativ, al consumismului desfrânat, fără limite. Iar Bucurestiul, trecut prin mai multe razboaie, e doar victima recenta a patimii speculantilor capitalisti de aiurea dornici de profituri rapide si consistente. Asta cred ca se observa şi la nivelul mentalităţilor locuitorilor. Lumea NY sau a Bucurestiului de dincolo de ghettouri este reclama, este marfă, este vitrină. NY si America hiperindividualismului capitalist ofera un sistem social care permite doar libertatea darwinista a competitiei pt supravietuire.
Lumea pleaca în America anglofona pentru bani,pt cariera, nu pentru Statuia Libertăţii,nu pt cultura, nu pt muzee. Lumea fuge de coruptia din Bucuresti ca sa se piarda in maşinăria de tocat destine cum e NY, unde totul se reduce la job şi competiţie, la faptul că pur şi simplu nu mai ai ragaz sa trăieşti, ci doar sa supravieţuieşti…
„X-man”, Maestrul ilustra senzatia de nimicnicie pe care ti-o transmite coplesitor capitala financiara a Lumii, maretia fiind a metropolei, asa ca „satisfactia” pe care ai resimtit-o nu poate avea alta relationare credibila decat fata de amarastenii de conationali, care nu-si permit nici macar o data in viata sa mearga acolo!!! Se pare ca bunicutzul tau a facut ceva bani prin America, pe care nu iau gasit comunistii ca sa-i confiste si, din ei te-ai capitalizat serios, ceea ce deja e o reparatie istorica, stiind ca numai neocomunistii fiind admisi de statul securist romanesc sa se capitalizeze!!! Nu as vrea sa consideri ca iti pun la indoiala istorioara, dar e plina de contradictii si mai ales in fraza de incheiere parca ai cita din celebrul postac „c.g.”, zis si „costin gafton”, ocupant de cocioaba cu 2 camere! Nu, nu in New York, ci intr-o suburbie a Bucurestiului lipita de Baneasa Securitatii…
Frumos scris, pana acum – astept cu nerabdare continuarea. Nu stiu de ce, toate notele inspirate de calatoriile in America (nu numai ale lui Alexis de Tocqueville, dar si cele fara pretentii de revelatii, ale lui Ilf si Petrov sau Constantin Giurescu) sunt fascinante.
O nota: e frumos sa le dam credit newyork-ezilor pentru ceea ce fac bine, dar sa nu exageram. Sa nu uitam contributia Europei Orientale (care pare minimizata de dl Nistorescu in euforia calatoriei) la tehnica scoaterii banilor din buzunarul naivilor. Exista ipoteza ca originea cuvantului romanesc „ticalos” este expresia greaca „Ti, kalos!” („Uite, ce frumos!”), cuvintele prin care negustorii greci isi ademeneau clientii pe strazile tarilor romanesti in timpul fanariotilor, vanzandu-le postavuri de proasta calitate la preturi de tesaturi fine.
Putin respect pentru inaintasi, va rugam.
Foarte bine scris.Cinematografic.
Poate caleidoscopic, ca cinematic nu prea ai prilejul tu sa vezi!
NYC este metropola in care cei mai bogati escroci ai lumii fac fite in ciuda celor care mor natural de foame.
Collective Insanity !
Nu peste multa vreme deasupra NY se va asterne o tacere de mormant, ca si peste multe metropole unde colcaie faradelegile. Aviz Bucurestiului!
„albert keller”, nu vezi ca esti plin de paianjeni de atata dosnicie prin beciuri insalubre? Nu, nu fac aluzii la ultimul Referendum unde nu ai participat din motive obiective, fiziologice. Vroiai sa spui ca acolo fac fitze si crah-uri cei mai bogati bolsevici din Lume, secatura securista de „dreapta”? Mars inapoi in BECI…ALOGENULE NEVOLNIC!
Domnule Nistorescu Cornel, sa fie la ei acolo in Lumea Noua ! Aflam ca pana si in New York exista un cartier romanesc ! Sa auzim si de mai bine !
Bravo, scris bine! Deoparte multimilor si comercialismului, a finantelor, NYC este o metropola a artelor, muzeelor, bibliotecilor, muzicii de toate soiurile, a galeriilor, magazinelor extraordinare de antichitati, a creativitatii fulminante. Numai o vizita la Metropolitan, la NY Public Library, sau zecile de anticari, concerte, teatre, etc., de la Broadway to NY Philharmonic, Carnegie Hall si Juilliard, Cloisters, MoMA, etc., etc. Am fost de cateva ori la NY — la varsta mea mea de aproape 50 ani, n-as (mai) putea trai la ritmul 24/7/365 de acolo, dar de vizitat, mai degraba decat majoritatea metropolelor. The BIG Apple, indeed!
Adica ?
Au cladiri inalte shi mancare pe strazi.
Se grabesc shi au ecrane LED de reclama .
Da biiiine ma, shi mai ce altceva ?
Aaaaa da actorashii de regiune inferioara care nu reshesc sa faca un film care sa adune de incasarile de dinafara regiunii lor macar 100.000 de de USD s-au minunata ca pravalia se chema shop shi ca engleza e limba (semi)materna a locuitorilor de acolo.
Adica au constatat ca toate aerele de care ei au fost atatzi de de plini sunt doar simple mofturi de colonie de mana a tzashpea iar ei numai buni sa faca curatzenie prin WC-uri platitzi din cand in cand pe sub mana.
Da bine maaaaa.
Stitzi vre-o mare metropola care sa nu fie „o uriașă fabrică de bani, o moară flămîndă de destine, un infern și un spectacol urban, tehnologic, uman și comercial.”
Aha shi atceva ?
Ceva relevant ?
De exemplu ai vizitat Hong Kong Central ?
Ce din ce ai spus tu nu se aplica identic shi acolo ba inca la superlativ?
PS New York nu e doar Times Square ori Manhattan.
New York e shi Harlem, e shi Bronx, e shi Flushing e shi New Jersey (factual multzi care lucreza in NY traiesc in NJ)
Despre respectivii navetisti nimic nimic ?
Talentatul , decentul si curajosul ziarist de la Cotidianul , Pam Matei , a scris zilele trecute un tulburator articol intitulat ” Banii de la 2 milioane de salatii minime pentru 150000 pensii speciale ” ! Interesul romanilor cinstiti si muncitori ( majoritatea romanilor ) pt. revoltatorul sistem de pensii speciale , este cunoscut ! Cu toate acestea , postacii PSD atit de virulenti de obicei , nu au scos o vorba …sa aiba toti pensii nesimtite …sa fie vorba de lasitate ? PT. ca iata , fata de articolul lui C. Nistorescu ( frumos , nimic de zis ) , limbile postacilor PSD s-au deslegat ! Minune !!!
„Manhattan își urmărește originea într-un post comercial fondat de coloniști din Republica Olandeză în 1624 pe Manhattanul de Jos numit New Amsterdam în 1626.Teritoriul și împrejurimile sale au intrat sub control englez în 1664 și au fost redenumițe New York după ce regele Charles al II-lea al Angliei i-a acordat terenurile fratelui său, ducelui din York . New York, cu sediul în Manhattanul actual,găzduiește trei dintre cele mai vizitate atracții turistice din lume în 2013: Times Square , Central Park și Grand Terminalul central .Localitatea găzduiește multe poduri proeminente, cum ar fi Podul Brooklyn ; zgârie-nori cum ar fi Empire State Building ; și parcuri , cum ar fi Central Park. Chinatown încorporează cea mai mare concentrație de chinez în emisfera vestică , iar Innul Stonewall Inn din Greenwich Village , este considerat locul de naștere al mișcării moderne pentru drepturile homosexualilor . Orașul New York a fost fondat la vârful sudic al Manhattanului , iar cartierul din New York , sediul guvernului orașului .”Manhattan a fost tradus ca „zona in care obtinem arcuri”.Potrivit unei scrisori a lui Pieter Janszoon Schagen, Peter Minuit și coloniștii olandezi au dobândit Manhattan pe 24 mai 1626, de la un popor american indian anonim, despre care se crede că au fost indienii Canarsee din Lenape în schimbul bunurilor tranzacționate în valoare de 60 guldeni, adesea declarate a fi în valoare de 24 USD. Cifra de 60 guldeni provine dintr-o scrisoare a unui reprezentant al General Estates olandez și membru al consiliului olandez Compania de Vest din India , Pieter Janszoon Schagen, către Generalul de Stat în noiembrie 1626.”Colonialistele SUA si Olanda vor vrea sa cumpere Marea Neagra si Portul Constanta pe 64 de guldeni?”Radem si ne minunam,indieni nativi,dar naivi,romani”??
Domnule Nistorescu,
Ca unul care a vizitat New York-ul de peste 25 de ori, pot sa declar ca „jurnalele” dumneavoastra m-au dezamagit. Ca sa fiu mai exact, multe din cele scrise sunt reale, dar impresia generala care reiese din ele este dorinta autorului de a epata, de a fi luat in seamna, de a se da mare, in termeni mai putin academici. Accentul l-ati pus pe aspectele negative, culminand cu „New York-ul te ingrozeste, te inghite, te ameteste”, fara a aminti nimic despre traile cu adevarat pozitive pe care le ai cand ajungi in acest oras, care, fara niciun dubiu, este capitala neoficiala a lumii din foarte multe puncte de vedere: finante, politica internationala, cultura – opera, teatru, muzee de o mare diversitate etc.-, turism individual si colectiv, moda, sport, transport metropolitan combinat, s.a.m.d. Prin urmare, adresandu-ma celor care inca nu au avut norocul sa ajunga la NY, le spun: faceti tot posibilul sa vizitati acest oras unic in lume !
P.S. Pentru o calatorie cat mai convenabila la NY si inapoi, va recomand zborul cu Luft Hansa (cu deosebire, via Munchen). Preturile sunt rezonabile (apropo, este greu de crezut varianta cu cei 2000 de euro de la Londra!), iar conditiile de zbor sunt excelente.
pop ion
Zi-ne ceva si de „capitalele culturale” Bronx si Harlem, unde nu se coboara din masina sub nici o forma. Prin comparatie cu acestea, Ferentarii sunt o oaza de pace si liniste.
Un jeg in care daca nu te curata borfasii, te curata politia. US of A nu e decat un miraj de plastic pentru fraieri care vor sa faca bani si pe care li-i vor fura alti smecheri si mai mari. Si totul se bazeaza pe forta bruta a Pentagonului si a neadormitei tiparnite Fed, care a pierdut de mult numarul hartiilor verzi tiparite si imprastiate prin lume.