Cazul Julian Assange nu are atingere cu jurnalismul, însă ar trebui să declanșeze o imensă dezbatere asupra libertății ca fapt de drept. In asemenea situații morala este învinsă și devine un paradox. Inițiativa și derularea până la capăt a acestui caz ar trebui să aparțină jurnaliștilor, trusturilor media, și nu în ultimul rând societății, ca un subiect cu consecințe.
Încălcarea unor norme precum acelea aflate sub jurisdicții speciale, nu pot fi totuși excluse dintr-o discuție publică. Întregul aparat public, indiferent de specialitatea sa, trebuie la un moment dat să dea seamă de implicările și încălcarea legii.
Un personaj precum Assange, în principiu a încălcat legea, însă ar putea fi asimilat celor care nu au avut un scop fraudulos sub aspectul preîntâmpinării unor derapaje. Regimul confidețialității priveșt, în principal, jurnaliștii, care sub nici o formă nu ar trebui să-și dezvăluie sursele, dar și funcționarii care prin contract au obligații asumate, prin spor salarial. Tocmai de aceea Assange nu poate fi asimilat jurnalismului, pentru că el nu a fost denunțat de cineva drept sursă. Chiar dacă informațiile dezvăluite de fostul funcționar american au pus sistemul din SUA în alertă maximă, adevărul trebuie acum asumat, iar în raport cu legalitatea acestea nu ar trebui să prezinte riscuri majore pentru nimeni.
Alinierea necritică a presei la cazul Assange nu este doar riscantă, ea poate crea grave confuzii și prejudicii statutare libertății de expresie. Cazul Assange este unul al activismului presupus civic, fără alte conotații și afilieri. Dacă toate documentele clasificate ar fi dezvăluite pe parcursul unor operațiuni în curs, de către cei care le administrează, nu ar fi un fapt util decât aparent. Faptele în sine, ale organismelor publice, ale serviciilor sau altor structuri speciale ar trebui să fie în centrul dezbaterilor. Informațiile sunt, la o adică, relativ necesare, neputând schimba sau anihila faptele.
Dezvăluirile făcute de Assange sunt considerate probabil mult prea grave și pentru a stopa orice alte inițiative similare, aspect care îi pune pe acuzatori în dificultate. Vinovăția este inclusiv a acestora pentru că nu au prevăzut un sistem de siguranță care să nu permită asemenea situație. Procesarea documentelor secrete nu este una obișnuită. Procesul lui Assange, dacă va fi corect, va fi unul dificil pentru că nevoia de transparență este totuși fundamentală iar cine o încalcă fățiș, pierde sau produce abuzuri. N-ar trebui uitat că acest proces vine după marele scandal mediatic al alegerii președintelui Trump, încă nesoluționat Oricum, riscurile pentru Assange sunt ale unui dezertor, așa cum SUA nu au avut.
Pe Assange l-ar putea salva numai o reformare și o recentrare a transparenței decizionale, ceea ce este imposibil să se întâmple raportat la evenimentele internaționale. Ce poate face în context presa atât pentru Assange, cât și pentru evitarea punerii în relativitate a conceptului de siguranță? Apărarea unei persoane reprezintă prin ea însăși un subiect fundamental. Apărarea siguranței statului este la fel. Pentru a afla unde se situează Assange, presa ar trebui să se implice major, alături de justiție, respectându-se libertățile ambelor puteri, cât și subiectul principal Assange.
Cazul Assange ar putea, printr-o soluție controversată, să pună presiune pe libertățile internetului, ceea ce ar fi o eroare, fiind încălcate înseși libertățile democratice. Presa nu poate să își asume cazul Assange, pentru că nu îi aparține sub nici o formă, și nu l-a inițiat, însă o privește prin erorile care ar putea fi induse în soluționare. Mai mult decât toate consecințele, trebuie înțeles cine este Assange, pe cine reprezintă, în înțelesul dacă este o persoană sau un grup de persoane care și-au asumat dezvăluirile și căror structuri aparțin. Altfel procesul lui Assange reprezintă o mare manipulare.
Dacă presa, niște jurnaliști, ar fi fost beneficiarul informațiilor oferite de Assange, fără a fi fost dezvăluită sursa, cazul s-ar fi transformat într-o reformare majoră a domeniului de unde proveneau informațiile și chiar la consecințe majore a mediului politic. Așa, deocamdată, eroismul lui Assange îl poate scoate drept un făptuitor. Presa poate ameliora cazul Assange, însă în calitate de amicus curriae, nu în calitate de parte.
Assange a pierdut cursa, însă acuzatorii săi sunt indiscutabil ei înșiși parte vinovată în acest caz.
Jurnalistul e oricand un copoi,ai fost educat pentru asta,cand simti miros ii dai tarcoale!Ca a intrat in secrete,oricine o face acum,sa le expui e ca prajitura in vitrina,toti vor ravni!Si Assange a mizat pe asta!Daca pui catuse iscoditorilor esti un buboi cu explozie purulenta!De ce sa nu-l lasi?Ai ceva de ascuns?El in asta a crezut,a citit, s-a intrigat,a asumat si a dat in eter!Nu tin partea nimanui,dar vad ca trofeul,omul desconspirarilor sta prin ambasade,renegat fiind de natia lui!Trebuie sa fii constient,ca administratie,ca va fi cineva care va zgandari secretele!Daca nu,fa-ti un selfie pe un vagon electrizat,sau pe Tour Eiffel si cei ramasi se intreaba cum a fost comisa tampenia asta!Simplu,euforie,tampenie,exaltare,nu pragmatism!
Domnule Vieru, când la o “revoluție” “armata e cu noi” și pânâ la urmă și forțele ministerului de interne pactizează cu revoluția încălcând jurămintântul depus cum stâm cu “încălcarea legii”? Trădarea generalului Pacepa unde o încadrați? Afirmațiile dlui. procuror Lazăr că el a respectat legea în califică s-au îl descalifică? Înseamnă că Saudiții au fost legitimi să suprine un ziarist fiincă a trecut linia roșie? Dacă super controlul parlametar asupra instituțiilor statului permite perpetuarea unor abuzuri și cineva scoate la lumină cât de mare și generalizată este minciuna care ni se servește și sclavia spre care ne îndreptâm nu vi se pare că curajul celui care dezvălui este totuși un erou? Și de ce nu este cazul un subiect de presă? Subiect de presă este numai daca subiectul este gen Monica Levinski? Pentru cine scrieți și ce vreți să dovediți?
Inca de cand am vazut ca arestarea acestui functionar American s-a produs, mi-am pus o intrebare de bun simt : Dar Pacepa nu trebuia tratat la fel ???? Sau …
@Sorin Vieru: Nu esti în stare sa pricepi interesul de obste (adica transparenta privind deciziile politice si cheltuielile publice) si ce se-ntâmpla-n asa-zisele „institutii” care-ar apara „secretul de stat”, adica genocidele, fiindca de asta-i vorba, indivizii care-l acuza, acuma, pe-Assange comitzând genocide si alte infractiuni extrem de grave (madam Clinton, cu invazia în Libia si distrugerea unui stat, nu trebuia si nu trebuie denuntata? Bush, cu invazia-n Irak, la fel? Obama, cu lovitura de stat din Ucraina, nici el? tentativa din Venezuela? ori trucarea desemnarii candidatilor prezidentiali, în SUA si-n alte tari vestice? si despre asta trebuie sa se taca? despre Guantanamo si Pentagon? si despre bataia de joc fata de popor si popoare, de contribuabilul de rând, ai carui bani sunt folositi în scopuri criminale). Cine te crezi, amice? afara din „jurnalism”, pe care tot nu-l faci, fiindca-ti lipseste onestitatea, esti un formatat formatând.
ps: scuze, Vieru, @Ioan, nu @Sorin. @Ioan Vieru, cu tine si despre tine am vorbit si vorbesc. Desi nu-ti meriti locul în jurnalism.
@Eu : Assange nu-i american, e australian, Australia fiind dominion britanic. Si tipul n-are nici o legatura cu Pacepa. Ultimul dadea el însusi ordinele, avea responsabilitati imense, pentru care si era platit regeste, si ce-a facut se cheama, penalmente, tradare de patrie: tipul era parte a unui sistem pe care l-a „denuntat” înflorind-o, diabolizându-l asa cum voiau americanii, PENTRU BANI. Assange n-a tradat pe nimeni, nu era parte-a sistemului, Snowden si Chelsea Manning erau, si-nca numai vârful unui iceberg insensibil la schimbarile climatice, fiindca, în loc sa se topeasca, îsi multiplica volumul.
Atata gargara pentru o chestiune elementara de etica:
CEL/CEI CARE PEDEPSESC IN ORICE FEL PE CEL CE SPUNE/ARATA UN ADEVAR DE ORICE FEL ESTE/SUNT CEL/CEI MAI MARE/MARI CRIMINAL/CRMINALI AL/AI UNIVERSULUI, SIMPLU, DEOARECE INSEAMNA CA ACCEPTA DOAR MINCIUNA!!!
Este culmea imbecilitatii, ipocriziei, sarlataniei, criminalitatii organizate sa ajung sa condamni ADEVARUL!!!!!
De mult jurnalismul nu mai e jurnalism ci politica servila/coruptibila!
Regret ca in acest articol domnul Vieru are o viziune contrara celorlalte, sustinute pana in prezent , privind minciuna , adevarul , secretomania. In acest articol se sustine protejarea celor care fac fapte imorale si condamnarea celor care incearca sa le aduca la cunostinta cetatenilor. Din articol reiese ca nu este vinovat cel care face fapte imorale ci , cel care le face cunoscute. In toata istoria omenirii cele mai mari marsavii s-au facut in intunericul secretului. Ma bucur si pretuiesc foarte mult masurile luate de Papa Francisc, de a dezvalui faptele imorale tinute pana acum secret. Nu inteleg de ce autorul si-a schimbat viziunea in acest caz!Cred ca ar fi bine ca jurnalistii sa slujeasca adevarul si nu pe stapanii mondiali ai democratiei.