Andrei Marga adaugă o nouă piesă la sistematizarea filosofică pe care o propune. După abordarea cunoașterii ca proces interogativ, a logicii ca teorie a întemeierii, a raționalității ca rezolvare de probleme, a societății ca sisteme și acțiuni, a sensului istoriei ca interacțiune, a filosofiei ca raționalizare, a religiei drept căutare a sensului, a artei ca expresie a condițiilor vieții, a universității drept cheie a educației, profesorul clujean publică o analiză a justiției ca înfăptuire a dreptății.
Redăm pasaje din introducerea cărții sale recent apărute Justiția și valorile (Meteor Press, București,2020, 400 p.).
“Scopul cărții de față îl constituie restabilirea dreptății ca valoare conducătoare a justiției și conceperea sensului justiției ca promovare a dreptății, cu implicațiile respective în situația în care ne aflăm astăzi.
Democrația, dreptul și morala sunt, împreună, prin forța lucrurilor, în centrul considerațiilor. Mersul justiției în România, de fiecare dată având ca reper ceea ce se petrece în democrații avansate și, desigur, într-o concepție elaborată asupra democrației, este focusul practic al analizei.
Incep cu incursiuni conceptuale care servesc la stabilirea cadrului optim pentru examinarea stărilor de lucruri. Sunt incursiuni în abordarea dreptului la Hegel, care a etalat o percepție mereu actuală a scopului general al dreptului, în atacarea democrației de către Carl Schmitt, care ne lasă să observăm ce pericole pândesc continuu dreptul, în restabilirea de către John Rawls a dreptății ca valoare conducătoare a dreptului, în lămurirea relației dintre drept, morală și democrație de către Habermas.
Îmi asum, la rândul meu, că sistemul de drept nu se poate întemeia pe o valoare sau alta fără să trimită în umbră celelalte valori sau fără să ajungă să limiteze acea valoare, dar și că nici o lege, procedură sau sentință nu ar trebui să fie străină de valori. O întemeiere discursivă, ceea ce înseamnă democratică, a dreptului ne scutește însă atât de ignorarea valorilor, cât și de sacrificarea unora îmbrățișând dogmatic una sau alta.
Statul de drept este, desigur, o magnifică achiziție istorică. El are forme variate, pe o gamă ce merge de la stat totalitar, trece prin stat dictatorial sau autoritar, la stat democratic. Nu mai este destul să pretinzi stat de drept pentru a avea democrație, din momentul în care cele două vin astăzi din istorii ce s-au separat. Statul de drept nu este automat democratic, cum se crede greșit, pentru acesta din urmă trebuind dusă totdeauna o luptă în plus.
Așa cum dovedește actualul impas institutional din România, ce a rezultat din frecventa încălcare a Constituției, statul de drept își etalează avantajele numai dacă evită instrumentalizarea – atât din partea celor care sunt tentați să-l încalce, cât și din partea celor care, sub pretextul apărării lui, îl îndreaptă împotriva altora. Și, desigur, numai dacă destui oameni veghează, cu critici prompte și pricepute în dezbaterea publică, la buna funcționare a sistemului judiciar.
Nu este societate normalizată fără justiție independentă. Numai că din măreția conceptului nu rezultă nicidecum că felul în care se face dreptate în sistemul judiciar este indiscutabil. Justiția este legată de ochi, dar adesea se dovedește că aruncă priviri în afară. Conceptual, justiția poate să arate sublim, dar aplicarea ei poate să fie instrumentalizată sau, în orice caz, inacceptabilă.
Așa stând lucrurile, pretenția conform căreia hotărârile justiției nu sunt discutabile este deopotrivă fără suport în drept, străină democrației și imorală. Socrate se plia la hotărârîrea justiției timpului său, dar aceasta nu însemna deloc să nu spună că se supune unei condamnări nedrepte.
După ce s-au dezvăluit (începând cu 2018) protocoalele secrete de “cooperare” dintre procurori, judecători și serviciile secrete, după ce s-au deconspirat aranjamente oculte care au dus la sentințe, după ce ministrul justiției a arătat oficial derapajele și abuzurile procuraturii din România, este clar că revizuiri de procese, mai devreme sau mai târziu, sunt inevitabile. De ce să nu se discute fără reținere și suficient aceste hotărâri la timpul lor, de ce să nu se facă temă din funcționarea justiției și să se reducă la maximum posibil erorile?
Pe bună dreptate, lupta cu corupția a devenit în România prioritate. Aici sunt vechi atât tentația deținătorilor de funcții de a profita, cât și neîncrederea cetățenilor în instituții, corupția fiind rezultatul comun. Lupta a fost concentrată și încredințată justiției.
Dar lupta cu corupția desfășurată în ultimul mai bine de un deceniu a avut în țara noastră efectul paradoxal al extinderii corupției. Cazuistica oficială și neoficială atestă că sunt corupte mai mult ca oricând în istoria modernă a țării selecția pentru funcții și instituții publice și accesul la resurse din fonduri publice, iar cei care conduc lupta anticorupție s-au dovedit a fi mai corupți decât ceilalți.
Cauza principală a acestei situații rezidă, pe de parte, în carențele culturii, pe de altă parte, în faptul că această luptă, formal intensificată în procesul aderării la Uniunea Europeană, a fost repede instrumentată de decidenți. Mai ales din 2004 încoace, lupta anticorupție a fost nu pentru a eradica corupția, ci pentru a lovi rivalii politici, economici sau culturali. Indiciile sunt multe.
Procurorii au fost proclamați magistrați, precum in cele mai negre regimuri, iar magistrații au fost incluși în “câmpul tactic” al serviciilor secrete. Acestea au fost scoase în fapt de sub control parlamentar și trecute în subordinea unui președinte devenit pe nesimțite, în pofida Constituției, “șef al statului”. Prin mecanismul desemnărilor unipersonale, administrația și instituțiile de forță s-au umplut de servitori, de sus până jos, în disprețul oricărei meritocrații. Statul a devenit stat clientelar, apoi, cum a recunoscut chiar creatorul său, „stat mafiot”, iar mai nou efortul este de trecere la stat disciplinar.
Imediat dupa instalarea acestui sistem s-a procedat la modificarea Codurilor juridice, iar rezultatul a fost, între numeroase aberații, revenirea la prevederea din 1948 a “denunțului” ca probă în tribunal și la practicile extorcării de “probe” după arestarea suspectului. Dreptul persoanei la procedură corectă a fost practic demolat. Apar indicii factuale a ceea ce se știa, anume că alegerile prezidențiale din 2009 au fost „controlate” de șefii serviciilor secrete, ai procuraturii și ai ministerului de interne și o parte a presei, care s-au ocupat de realegerea „șefului statului” în condițiile în care nu se atingea majoritatea. Se înmulțesc indiciile a ceea ce se bănuia – desfigurarea frecventă a alegerilor.
Împotriva oponenților politici, din 2005 s-au luat măsuri în legislație. Și astăzi se caută asemenea măsuri.
În plus, oponenții atinși de “justiția” controlată, au fost etichetați ca “penali” și opriți la ocuparea de funcții publice. Judecători care nu au aplicat optica unor procurori zeloși au fost arestati. Cel mai recent, pentru a împiedica un parlament ales democratic să normalizeze legislația, se apelează la “mișcarea” din stradă. Se vrea instituționalizarea acestei “mișcări”, așa cum preconiza în anii treizeci juristul care a pavat “juridic” calea dictaturii din Germania de atunci!
Între timp, serviciile secrete au fost supradimensionate. După datele publicate, Romania are cel mai mare, proportional vorbind, efectiv de angajați în aceste servicii din Europa. Nu pare să fie practic sector fără “acoperiți”. Se poate deduce ușor observând ocuparea funcțiilor și promovările în instituții (ministere, conduceri locale, universităti, justiție etc.) despre ce este vorba. S-a revenit pe nesimțite la situația acuzată de disidența anilor optzeci – ocuparea de funcții în guvern, agenții, companii, universități cu ajutorul serviciilor secrete. Mai nou, cei care au făcut parte din suita “șefului statului” declară că anumite hotărâri ale justiției in tribunal au depins de voința acestuia! Alt membru al suitei vorbește de “statul interior” statului existent, ce s-ar fi constituit din cei desemnați de “șeful statului” pentru a controla societatea!
Datorită unei continue manipulări, s-a ajuns la un dezechilibru grav și plin de consecințe în societate. Teme precum limitarea libertăților unor cetățeni, încarcerarea lor, acțiunile instituțiilor de forță sunt socotite mai importante decât progresele în materie de drepturi și libertăți și extinderea oportunităților și ocupă scena publică. Pare să fim singura țară în care reuniunile anuale de bilanț ale serviciilor secrete și procuraturii sub bagheta “șefului statului” sunt socotite evenimente de importanță esențială și mediatizate, cu generalitățile lor goale cu tot, în loc să se discute chestiunile vieții. De pildă, ce este de făcut pentru cei fără șanse și lipsiți de apărare în societate, cu cât s-a mai redus sărăcia sau ce creații și inovații s-au mai produs!
Tema luptei cu corupția a fost dezvoltată de propagandiști în tema “statului de drept”. Oficial, nu se face nici acum distincție între stat de drept democratic și stat de drept fetișizat. Supremația legii, libertățile și drepturile cetățenești, tripartiția puterilor, independența justiției sunt înțelese îngust, conform intereselor de perpetuare a puterii unor persoane.
Ministrul justiției din 2017 a declarat repetat că sistemul judiciar din România scârțâie din toate încheieturile. Constatare cât se poate de lucidă! Așa stând lucrurile, este clar că la degradare nu se face față cu demagogia reflexă a independenței justiției sau cu spălarea obișnuită a mâinilor.
Întrebarea cheie este aceasta: cum se ajunge ca prin hotărârile judiciare să se ajungă la justiție? Răspunsul meu este că, în situația creată în România, trebuie satisfăcute cinci condiții ale normalizării. Anume:
a) legi în interes public, în locul legilor ca instrument de luptă al cuiva. Sub acest aspect se înșală cei care cred că simpla punere în aplicare a legilor și independența judecătorilor ar fi suficiente pentru a ajunge la justiție;
b) proceduri normalizate capabile să promoveze dreptul. Sub acest aspect se înșală cei care nu vor să ia în seamă faptul că procedurile din sistemul de drept al României actuale sunt retardate chiar dacă au fost adoptate recent, ele fiind orientate mai mult spre lovirea unor persoane, decât spre apărarea drepturilor și libertăților și a ordinii de drept, cum prevede Constituția;
c) instituții decolonizate prin trecerea selectării și numirii magistraților în seama unei autorități publice. Sub acest aspect se înșală cei care minimalizează importanța scoaterii selectării și numirii magistraților din sfera desemnărilor unipersonale. Destul să vedem cum s-au numit vârfuri ale justiției (recompense cu numirea pentru servicii făcute celui care numește, oameni de casă ai unor politicieni, premierea necalificării și supușeniei etc.) pentru a recunoaște urgența punerii întregului proces sub autoritate publică;
d) revederea pregătirii juriștilor. Sub acest aspect se înșală cei care cred că pregătirea actuală ar fi în regulă. La orice comparație, fie și cu alte țări din regiune, rezultă că România are ceva de făcut în materie. Așa cum educatorul trebuie să fie educat și justițiarul trebuie să posede competența, inteligența și înțelepciunea justiției;
e) asumarea adevărului că independența justiției și, mai profund, conștiința juridică nu sunt produs doar al educației, ci și al unei organizări instituționale. Sub acest aspect se înșală cei care pun totul în conștiința judecătorilor, în loc să prevadă mecanisme de corectare a deciziilor și, de ce nu?, de răspundere pentru sentințe.
Trebuie asumat că occidentalizarea, europenizarea înseamnă înainte de orice justiție ce asigură triumful dreptății în litigii. Nu este justiție unde nu este democratizare, tripartiție a puterilor în stat, independență a justiției, „neliniște etică” în adoptarea deciziilor și „îndoială metodică” privind adecvarea lor. Aceste măsuri, abia ele, vor permite închiderea dramaticei și oneroasei paranteze a degradării justiției și, în fond, a economiei neputinței”. (Din Andrei Marga, Justiția și valorile, Meteor Press, București, 2020).
Este bine că cineva se mai ocupă și la noi de articularfea de viziuni. Altfel este plin de părere subiective, de gust îndoielnic. Faptul că domnul Marga se ocupă de drept și de justiție, de care depinde viața fiecăruia, este mai mult decât lăudabil. Avem prea puțină discuție despre dreptate.
Intristată adunare, fraţi creştini
Spune Domnul Isus: „privegheaţi şi vă rugaţi, căci nu ştiţi nici ziua, nici ceasul când va veni sfârşitul omului”.
Opera domnului Marga,iată o analiză lucidă, înlăcrimată, a problemelor Justiție Române,așa cum se văd ele acolo sus, la Cluj,pentru că iată de astăzi rămânem singuri,fără Justiție. Rămânem îndurerati, pentru că cei cu care au practicat-o o viaţă întreagă, pleacă din casă, din Tribunalul unde a trăit,în viață de pensie poleită cu o pensie specială,în bronz,şi lasă în umă un mare gol. Nimic nu va mai fi la fel de aici înainte pentru ea, nimeni nu mai poate să o mângâie pe deplin, să-i asculte necazurile şi durerile, pentru că Justiție nu mai este, cu pământ se acoperă.
Lasă în urmă haitele de magistrați, copii Justiției realizați pe care a știut să-i educe, să le creeze un viitor în viaţă, şi să-i umfle de bani și după vii și după condamnați.
Nepoţîi gornistului, de asemenea sunt îndureraţi, pentru că Justitia care i-a crescut, care s-a bucurat mai mult decât orice pe lume de naşterea lor, văzând în ei viitorul lui, cel care le-a dat cele mai bune sfaturi, care i-a împăcat atunci când erau supăraţi, nu mai este, nu le mai poate vorbi, nu va mai fi.
Justitia lasă în urmă rude apropiate, prieteni , cunoştinţe, colegi de servici, SRI-iștii,SIE-iștii, toţi cei pe care i-a cunoscut şi cu care a avut relaţîi deosebite.
Toţi aceştia îi vor duce lipsa, îi vor simţi absenţa Justiției, îşi vor aminti de ea de multe ori, şi vor suspină în adâncul inimii lor, pentru că au pierdut pe cineva drag.
Ospitalieră, primitoare cu cei care o vizitau, Justiția Română sociabilă, şi oricând gata să ajute pe oricine ar fi apelat la ea, şi-a atras de-a lungul timpului, numeroşi prieteni, vecini, cunoştinţe, dovadă fiind şi numărul mare de apropiaţi care au însoţit-o pe ultimul drum.
Jardane, tot fără idei ai rămas, tot orfan. Confunzi subiectul și cauți doar spațiu să te arăți. Nu poți infirma o iotă din ce spune articolul, dar te dai cunoscător cu pregătirea ta de calfă. Raportează că ți-ai făcut misiunea și lasă oamenii să discute.
@Demostene:
Profesorasul cel viteaz,7 dintr-o lovitura(de fratii Grimm)
Într-o dimineaţă de vară, un profesoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de lângă fereastră. Scria de zor, iar mâinile lui parcă alergau singure pe ţastatură.
Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe stradă din Cluj,o ţărancă, strigând cât o ţinea gura:
– Magiun! Magiun bun de vânzare! Magiun! Hai la magiun!
Cuvintele femeii îi plăcură croitoraşului şi, scoţându-şi căpăţâna pe fereastră, îi zise:
– Ia vino sus la mine, mătuşică dragă! Presimt c-o să-ţi desfaci repede toată marfa…
Femeia urcă anevoie cele trei etaje, din pricină c-avea un coş tare greu. Când ajunse în camera profesorasului, acesta o puse să-i arate toate oalele cu magiun. Le cercetă cu luare aminte, ca nu cumva să se înşele în vreun fel. Le cântări în mână, pe rând, îşi vârî nasul în fiecare, şi în cele din urmă spuse:
– Da, da, nu-i rău! Ia cântăreşte-mi, dragă mătuşică, aşa, pe la vreo patru uncii. Adică, ia stai, poate să fie chiar şi un sfert de funt, că doar n-o să sărăcesc din pricina asta!
Femeia, care trăsese nădejde că-i un muşteriu bun ş-o să-i facă cine ştie ce vânzare, îi cântări cât ceruse, dar plecă îmbufnată şi bombănind. „Magiunul ăsta cred c-o să-mi priască nu şagă! îşi zise profesorasul în sinea lui… Ş-o să-mi mai dea şi putere!”
………………………………
Nu v-ati saturat de acelasi magiun zaharisit a la Cluj,mustelor?
Mai mult decât vulgar, ce poate fi? Jardanul dovedește că dezlânarea. Nici o legătură cu ce se discută, cum nu este legătură între mersul pe bicicletă și simfonia a IX-a.
Nu calfe ca jardanii sunt rezolvarea României, ci oameni cu opera certă. De altfel, cum citesc în cv, pnl-ul de odinioară i-a dat domnului Marga, pentru operă, cel mai mare premiu al său. Le stă jardanilor și stăpânilor lor de azi în gât, căci acest domn iese din rând și spune rational cum stau lucrurile. Și eu cred că numai cu oameni care știu să analizeze, cunosc realitatea și soluțiile și-și asumă pe față răspunderi se poate ieși din groapa jardanilor.
Ce scrie Marga ramane scris, exact cum a fost perioada kovesisto-basesciana! Dupa atatia ani de justitie kovesista la comanda marilor capi, avem destui care nu au fost infractori, sunt curati ca lacrima, dar toata gloata din soiul K.K.L au incasat ani la rand venituri, bonusuri si facilitati, pentru ce?, pentru hartuiala si haituiala a unor oameni care se dovedesc prin aparatori…nevinovati! Cine plateste pentru distrugerea imaginii acelei institutii botezata DNA sisdaca chiar a acestei tari distruse de slightly ganul manipulator „coruptii si hortii.ro”, daca marea capcauna sfanta e mutata intrun scaun strainez fara nicio problema?! Pierderile materiale ale acestei tari din cauza ca nu si-au indeplinit sarcinile de serviciu dar au incasat lunar drepturile si chiar peste limita suportabilitatii, cine le plateste? Poate sa fie cel putin un individ trasi la raspundere privind magariile si invectivele executate in tara si pentru curatarea ei?! Nu cred!, cum nu cred nici in votul cetatenuesc cu stampila, cum nu cred in manipularea coro si am motive clare! Am dat lux de amanunte mai ales ca am trecut prin hacuiala virusului in decembrie2018-februarie 2019 si totul e ok!.
Trecand peste considerentele generale impecabile referitoare la Justitie si modul ei de aplicare, ca si acelea vizand democratia in general constat cu regret persistenta pe fenomenele de suprafata, fapt condamnabil la o abordare… filosofica! Totul se explica prin pornirea de la premize false, cum ar fi viziunea absurda asupra statului de drept
care este o „confectie” a celor care se cred stapani pe istorie si gandirea universala! Deja insirarea tipurilor de
„state” e o adevarata insolenta, un atac lipsit de elementara eleganta la inteligenta…pamantenilor, intrucat evita
caracterul ideologic comunist/bolsevic si fascist/nazist prin folosirea „notiunilor neutre” totalitar, dictatorial sau autoritar!? Statul democrat e asezat fara tresariri metafizice la aceeasi masa cu statele inventate special pentru a scoate din discutie statele bolsevice/naziste/fasciste, o manevra rusinoasa, impardonabila. Dupa ce in alte analize ne
perorase pe tema „Romaniei democratice” de dupa 1989 si legea fundamentala „corespunzatoare”, de data aceasta prevederea
cu caracter bolsevic a calitatii de magistrati a procurorilor e criticata placid, ca si cum nu ar fi fost parte a acestei
legi „legitimate” printr-o diversiune de calibrul Loviturii de Stat KGB. Justitia postdecembrista a fost continuatoarea
sub toate formele, ideologica si de personal, a justitiei…”totalitar-dictatorial-autoritare…BOLSEVICE”!!! Deasemenea
rolul antidemocratic acordat unui individ instalat de Comintern din 1989 si pana astazi in fruntea Romaniei!!! Stergerea trecutului e o deformatie ideologica de tip „totalitar/dictatorial/autoritar…marxist/bolsevic!
@ jardan Durais
profund, din puțul gândirii!
Dacian, Demostene! Domnilor! Daca va pun un multimetru digital in mana, stiti sa va reparati instalatia electrica din casa?Stiti sa va schimbati fuzibilii, de la masina proprie? Va pricepeti la instalatia sanitara? Sa va puneti un senzor de gaze? Sa va ajutati copii la scoaia,la mate, extragand radicali, geometrie, chimie… Stiti o limba straina? Stiti ce inseamna carbohidrati? Aminoacizi esentiali? Electrolitii din sange? Ce inseamna pt sanatatea dvs HDL sau LDL? Un individ gurmand, de 280 kile, 90 la suta tesut adipos, cu urme vagi de tesut proteic, trebuie sa fie a 12-a spita la caruta pt Dvs. Aveti altele de facut…..Si eu nu stiam multe, acum am invatat. Feriti-va de chestii cronofage.
Imediat dupa 1945 Justitia Romaniei a suferit o malformare radicala sub bagheta cominternistului multiagent Patrascanu, atat ca structura de personal prin introducerea „asesorului popular” cu aceleasi prerogative precum judecatorul si acesta fiind considerat „reprezentant al poporului”, o substituire care sa „intareasca” o legitimitate inexistenta! Ca in „statul de drept totalitar/dictatorial/autoritar-bolsevic” din URSS, respectiv „statul de drept totalitar/dictatorial/autoritar
nazist/fascist unde se judeca „in numele poporului”!? Nu trebuie sa ne facem probleme de existenta aceleiasi formulari din Justitia „statelor de drept totalitar/dictatorial/autoritar democratice”, acolo exista democratie, nu bolsevism/fascism adica NU EXISTA STAT DE DREPT, Justitia exprimand intr-o democratie intradevar vointa poporului. Instituirea magistratului
procuror a desavarsit caracterul antidemocratic al statului bolsevic, situatie perpetuata prin pseudoconstitutia din 1991
care a mai continut articole antidemocratice referitoare la presedinte si prerogativele suplimentare care-l transforma in sfidarea acestei constitutii „sef de stat” si-i pune la dispozitie un organism de tip bolsevic, CsAT! Adaugand mbiguitatea
legislativa justitia post-Lovitura de Stat KGB a asigurat continuitatea si a permis exonerarea asasinilor de raspunderea pentru genocidul comis in 1989 si ulterior prin distrugerea pe toate planurile a Romaniei! In consecinta, nu anul 2004 e
anul STALINIZARII, ci 1945, moment din care, pana astazi, Romania a incetat sa fie stat democratic…
DEMOSTENE , DORU : Bai fratilor , nu ne mai tot dati din ” opera ” de ieri , alaltaieri , a lui Marga ! Dati bai fratilor , si din lucrarile de pe vremea lui Ceausescu … titlul si data aparitiei ! Ca cititorii sa-si poata face o parere prin comparatie ! Asa este corect ! PS — Cu cit va feriti mai mult de asta , cu atit dati de banuit , ca ascundeti lucruri urite !
@Darius: mărturiile contemporanilor :
1.”Fostul ministru de Externe Teodor Baconschi îl cataloghează pe Andrei Marga, drept un „filozofastru marxist-resapat”, afirmând că acesta nu mai poate fi tolerat”(21 martie 2013)
2.Dubioasă filosofie culturală a profesorului Marga: Despre noul obscurantism(V.Tismăneanu-articol 2012)
3.Articol în Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) care scoate în evidenţă carieră de filosof marxist a lui Marga (2012)
4.În fine! Demisia caloriferologului Marga (Updated).(V Tismăneanu 2013)
5.Marga este, dacă vreți, un prototip: licheaua politică cu morgă, caricatură cu blazon, avidă după sinecură și putere, .”–Dan Tapalagă
6.Andrei Marga, cu numele de cod „HORIA”, neagă că a dat note informative Securității(Revista 22-2012)
În dosarul informativ nr. I 195847 se găseşte o listă cu „persoane recontactate de cercetătoarea americană Katherine Verdery în care se menţionează: „Marga Andrei – lector universitar la catedră de filosofie. Este sursă a serviciului 3 Cluj folosită în caz.”
7.”Deci acest marxist-leninist grobian, Marga, care fusese trimis în 1975 de securitate să tragă cu urechea în diaspora din Germania Federală sub pretextul unei burse de studiu, acest dinozaur comunistoid prieten la cataramă cu colonelul GRU Filippov, nimeni altul decât decanul școlii de teroriști din lumea a treia Universitatea Patrice Lumumba din Moscova, deci această relicvă ambulanță a imposturii academice pe linie de PCR, Andrei Marga, nici usturoi de securist n-a mâncat și nici din turnătorie arivistă nu a halit grade universitare. Unde nu mai pui că idolul lui politic declarat e Puțin și el fost șef al KGB-ului. Pe cine oare mai poate miră că „trenul liberalismului” românesc circulă pe ecartament rusesc și are capăt de linie Moscova? (Vănătorul-2012)
Intrebam si noi argatul Demoostene:vrem o lume fara securisti sau fiecare cu securistii sai?
„jagardean”, daca pentru tine nu exista Securitatea, cum explici singurul adevar exprimat de tine de cand ti s-a dat acest
pseudonim nou-noutz, ca fiecare partid cu securistii lui si, extrem de important, de ce-i aperi pe securistii PDNL? Si de ce ma urasti pentru ca demasc bolsevismul si securismul care nu lasa Romania din mana din 1945? „Tica”-los bolsevic, despre ce „magistrati” vorbesti cand te referi la „dosarul confectionat” lui Örbany? De ce nu spui clar, PROCURORII STALINISTI BASO-YOHA-nisti? Erau astia ai „PSD”, o treapa galonata? Dar sutele de vile ale Securitatii din tara si strainatate? De ce Dlui Marga ii insiri CV-ul si nu faci acelasi lucru cu idolii tai criminali?
@Charlie:sa facem pace,ultimele tale postari sunt foarte adevarate!Eu nu te mai atac…De fapt si tu ,si eu cu amicii mei:))luptam pentru principii,impotriva ipocriziei sociale si politice,in fond luptam pentru Dreptate si Adevar!
„Jardan Durais”, stiu ca ti-a fost necesar un urias efort de vointa sa recunosti ca „ultimele” mele postari sunt adevarate!
E clar ca sunt de parearea ca toate au incercat sa restabileasca Dreptatea si Adevarul, pornind de la constatarea ca sunt
siluite inimaginabil. Daca faci propunerea de pace si dupa citirea comentariului meu de la 12:41 e cu atat mai apreciabil!
Accept cu conditia sa nu exagerezi in comentarii partizane. Te-am atacat mai dur tocmai pentru ca aveam alte pretentii de la cineva instruit. Din nefericire stilul meu voit dur a rarit „amicii” de pe forum. Repet,ca antibolsevic sunt principial
impotriva tuturor partidelor Securitatii si pozitia mea pro-Dragnea a fost justificata de incercarea de ameliorare pe cat posibil a situatiei amarastenilor! Dupa plecarea lui pozitia fata de PSD a revenit la fazele Ilici-Nastase-Geoana-Ponta!
Asta nu inseamna ca pot tolera PDNL-Pro Romania-USR-ALDE-PRM care reprezinta/aplica politica actuala a Securitatii si a Comintern…Parca mi-ai mai propus cu vreun an in urma nebeligeranta/armistitiul si nu ai fost capabil sa respecti! Voi incerca pe viitor sa-ti explic unde gresesti si numai cand nu dai semne ca ai inteles voi redeschide „ostilitatile”…
Justitia Securistanului cu buda in curte si vacantele la buda bi…
Nu-mi pierd vremea cu Jardani, căci nu mă interesează bârfele. Desigur, atunci când domnul Marga, în calitate de ministru de externe a decis, pe baza rezoluției Parlamentului României, că nu președintele rezrezintă România la Bruxelles, ci, ca toate statele (exceptând Franța cu regim prezidențial), toată șleahta băsismului s-a pus în mișcare. Pe bună dreptate domnul Marga nu i-a luat v reodată în seamă. A spus simplu că sunt simple falsuri. Că jardanii le gustă, este nivelul lor.
Desigur, să spui prostocraților ce le-a spus domnul Marga este chestiune de luciditate, cultură, responsabilitate. Jardanii nu au cum aplauda.
Câți oameni nu au fost murdăriți de asemenea inși? La urma urmelor valoarea contează, iar asta se impune, dincolo de ce vor jardanii, băsiștii și alte specii.
Da, cine l-a atacat pe domnul Marga? Bakonski?, pe care domnul Marga nu l-a reinstalat la Ministerul de Externe, știind cum a ajuns acolo. Acela s-a răzbunat, ca omul de acest profil. Dan Tăpălagă?, care conducea oficina băsistă, care măcar și-a cerut scuze, făcând o lungă emisiune cu profesorul. Tismăneanu?, care nu doar că era băsist, dar încasase peste un miliard de lei de la ICR, iar miniștrii Marga și Diaconu au semnat oprirea abuzurilor la acea instituție. R.Olt?, de la Frankfurter Allgemeine, după ce rectorul Marga a refuzat să scindeze UBB cerută de Premiul Nobel Kertesz. Un ziarist ? nemulțumit că domnul Marga se cunoștea, fiind amândoi m iniștri ai educației, cu profesorul Filipov, de la UNESCO. etc.etc. Verdery? a fost oaspetele familiei Marga ani la rând. Ce i se pune în gură este simplu fals, pe care ea l-a detestat.
Despre marxism se vorbește de inși care nu știu exact ce este aceasta. Generația domnului Marga a avut lecturi, dar nu mai era marxistă, căci nimeni nu cerea așa ceva. Nici nu merită discutat, iar opera domnului Marga este publică, iar cine vrea poate să o discute. Domnul Marga a fost în catedră de istoria filosofiei, logică, etică și estetică.
În loc să falsifice și să se ocupe de bârfe, oamenii, dacă cumva au rămas oameni, mai bine s-ar ocupa cu cititul. Jardanismul este totuși ținută de haimana, care se dă altceva decât este.
Iarăși secu reușesc să deturneze discuția de la articol – starea justiției și a valorilor – la năzbâtiile lor. De mirare este că nu realizează ridicolul – discută vrute și nevrute, dar nu ce susține un autor. Bag sama că domnul Marga are dreptate în ce scrie și nici Jardan, nici Tica, nici alții nu-l pot contrazice. Așa că profesorul Marga poate fi mulțumit că nici cei de rea credință nu-l pot contrazice!
Trist este altceva. Cei care am trecut licee pedagogice știm de la logică de sofismul ad hominem: când cineva nu are argumente îl atacă pe susținător cu chestii de felul ești șchiop, ai făcut cutare și cutare, etc. care nu au legătură cu tema. O susținere se combate ca susținere șu cu apel la persoana susținătorului. Fiind nivel jos de cultură, nu se pricepe că un șchiop sau un penal trebuie ascultat și infirmat cu argumente nu cu bârfe.
Altfel, dacă i s-ar aduna lui Jardan epitetele ce i s-au pus, ar trebui să nu mai iasă din casă.
În rest, se poate discuta orice biografie. Numai că trebuie fapte. Ca lider al studenților domnul Marga a ajuns să fie amenințat direct de numărul 2 al cc al pcr. Faptul este în documente. Domnul Marga a plecat să studieze filosofie în Germania federală declinând o ofertă de post de demnitar, în 1975. Și multe altele. Debutul său în publicistică – se poate ușor verifica – a fost cu Teillard de Chardin și Raymond Aron. Ș.a.md.
Despre domnul Marga sunt evaluări superlative până când a respins băsismul. Se pot vedea documente – între altele, a fost primul ministru țărănist care a spus ce pericol este băsismul. Ulterior a arătat că la Carpați se reiau Mussolini și Goebbels. De acolo i s-au tras bârfele. Bakonski, Tismăneanu, Tapalagă etc. , ostași cunoscuți ai băsismului, nu sunt creditabili.