Justiția ca primarul 

Contestațiile împotriva validării primarului ales al Timișoarei, pentru faptul că nu este cetățean român, au fost îndreptățit respinse. Ideea comunitară a învins pe un fond mai mult decât tulbure. Rămân multe puncte de întrebare într-o situație ca aceasta pe care numai justiția română avea obligația să o rezolve, aflându-se în competență teritorială. Cât timp cetățenia europeană nu există iar disensiunile sunt multiple, în varii planuri, decizia Tribunalului Timișoara ar avea nevoie de precizări stabile, care ar fi o noutate absolută.

Cu noul primar al Timișoarei se schimbă jurisprudența nu numai în această speță. Legile europene privind drepturile și libertățile românilor, încălcate continuu, vor trebui să aibă prioritate, fapt de altfel precizat legislativ, de care nici legislativul și nici justiția nu par să fi auzit. Așa cum Constituția, bună-rea, nu este aplicată, în dauna legalității și coerenței, un întreg reper public se rupe azi în două în favoarea unor absurdități mai mari decât până acum.

De la o Justiție nefuncțională se face pasul spre o relativizare absolută a legislației românești în perspectiva istorică. Nu că ar fi la mijloc voința unei persoane sau o dispoziție în mod special, dar accesul României la politicile comunitare este deocamdată al unui membru fără capacitate funcțională, și este greu de răspuns dacă vinovații sunt în altă parte decât exclusiv aici.

In fapt, trebuia validat primarul Timișoarei? Având în vedere acceptarea candidaturii sale și voturile obținute, nimeni, niciunde nu ar fi putut bloca recunoașterea juridică a preluării mandatului. In acest caz actul de justiție a fost unul format, cu efecte care impun însă revizuiri legislative majore, inclusiv de natura ordinii publice și transparenței.

Deresponsabilizarea în numele democrației este un concept la care au lucrat toți adversarii stabilității, cu rădăcini adânci în comunismul internaționalist. România devine tot mai mult un experiment, raportată la degradarea internă, soluțiile de ieșire din impas fiind artificiile altor posibile evenimente cu dedicație.

Este minunat că România procedează ca în UE, fiind obligată la acest standard, însă regăsirea pe listele de vot a devenit instant un efort inutil. Ce facem însă cu discrepanța paralizantă care se instalează continuu, unde fiecare stat european nu mai pare dispus să își cedeze suveranitatea, contrar guvernării de la București. În curând, clasa politică și justiția vor concura în a se anula reciproc, în falimentul strategic al cetățenilor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 7
Ioan Vieru 1335 Articole
Author

5 Comentarii

  1. Domnule Vieru,toti oamenii vad adevarul,dar nu toti vor sa recunoasca!Nu ai ce face,asta e firea omului…

  2. Foarte bun articolul. Mai multl, foarte nuantat si fara exclamatii insinuante. Da, nu exista „cetatenia europeana”, dar pot fi posibile fenomene/experimente ca cel de la Timisoara,fara ca acest lucru sa fie contestat cu temeinicie, sau imbratisat cu iubire. Interesant! Din pacate sunt realitati politico-sociale care frisoneaza. Ma refer la guvernarea Orban care vede in aceste ” intamplari” tendinte legitime pentru afirmarea deschisa a fanariotismului modern. Se poate face ceva? Probabil nu, dar daca privim din perspectiva istoriei Romaniei a ultimilor 200 de ani, se poate sesiza ca aceste proiecte colonialiste vor fi distruse prin „imbratisari calduroase” aducatoare de toropeala si anestezie.

  3. incepe constructia juridica a pasalicului franco german- cu sultan de la ue generaleasa ursula si adjuncta merkel,mare vizir ruminul wener klaus votat de iobagii romani

  4. Dacă doamna Clotilde Arman era româncă sau venetică franceză dar cu apropieri PSD-iste se rechizițina hotelul Intecontintalul să incapă în arest câți măsluitori de voturi în favoarea ei și hoții de saci cu voturi în favoarea adversrilor sunt liberi. La fel dacă domnul Dominic Fritz era român și nu german fugit (sau alungat?) la 16 ani de acasă, se găseau repede câțiva Gusti Zegrean să facă Erată la legi sau Constituție și domnul Fritz era trimis de Justiția română majoritar femenină să-și continue ca trăitor fără fără servici vocația de dirijor de tineri și tinere coriste. Dacă domna Astrid Cora Fodor nu era membră FDGR, după ce a scăpat porumbelul că invalidată ca Incompatibilă de o Instanță judecătorească l-a sunat pe Președintele Iohannis aflat la Bruxelles, scoțândul din ședință să se plàngă ce i-au facut niște judecători români împuțiți, atrăgând și atenția că președintele a anunțat-o că se rezolvă la Apel, se renovau și pentru ea ca și pentru domna Elena Udrea closetele turcești din beciurile poliției.

  5. Intreb si eu ca proasta satului : „in oglinda”, in Germania poate deveni primar (chiar si intr-un sat de 200 de locuitori) un roman detinator doar a cetateniei romane ?

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.