JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul TRATAT DE DREPT PROCEDURAL (62)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz.

JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL

Curs practic cu pilde edificatoare  (Vocalize în mi minor) Editura Junimea Iaşi  2016

10. Un proces entuziasmant de anacronic
11. Avertisment:

„Deciziile majore au ca efect modificarea sau fracturarea mersului vieţii, în vreme ce creativitatea păstrează individul într-o stare activă, posibilă chiar şi pe vechiul făgaş.”

Şi, fiindcă, odată cu procesul „Pruncul”, am ajuns şi în sferele înalte, înainte de a reveni la atât de impresionantul caz Rom J. Rominger, ne vom aduce aminte şi de mult mai mediatizatul proces dintre (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec şi (falsul) marchiz Rabindranath d’An. Vom aminti despre acel eveniment – atât de anacronic în zilele noastre – deoarece completul de judecată a fost acelaşi ca în procesul „Pruncul”, iar maestrul Ludovic L. (pe care nu l-a chemat niciodată Ludovic L.) a fost chiar avocatul (falsului) marchiz Rabindranath d’An (care s-a dovedit, la timpul potrivit, că n-ar fi fost decât Rabin Dan şi nici pe departe marchiz. Dar totul doar la timpul potrivit!).

2. Faptele: Iată care a fost subiectul acestui proces ce a ţinut prima pagină a tabloidelor timp de mai bine de nouă săptămâni, pagina a doua două zile, iar pagina a noua o singură dată: (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec l-a dat în judecată pe (falsul) marchiz Rabindranath d’An pentru că acesta l-ar fi calomniat în public în salonul albastru al CLUBULUI ROYAL, că s-ar folosi în mod abuziv de titlul nobiliar şi că, prin urmare, n-ar fi avut ce căuta în acel loc exclusiv! Ba nici măcar în salonul verde, unde se întreţineau secretarii, contabilii şi avocaţii, în vreme ce patronii lor se desfătau în atmosfera încântătoare din SALON BLEU CLAIR. Martorii la incident au relatat sub jurământ că, iniţial, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec ar fi rămas mut de indignare, timp suficient pentru ca (falsul) marchiz Rabindranath d’An să adauge că nu, nici chiar în salonul verde n-ar avea ce căuta (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec, întrucât nu ar putea dovedi calitatea de secretar şi cu atât mai puţin cea de avocat sau contabil! Şi au mai relatat sub jurământ martorii la incident că (falsul) marchiz Rabindranath d’An i-ar fi strigat (falsului) viconte Jean-Paul Melec de Melec: „Locul tău este cel mult în salonul gri, laolaltă cu valeţii şi birjarii!”. Şi astea toate în faţa atâtor distinşi martori!

Când i-a revenit, în sfârşit, graiul, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec nici n-a avut nevoie să şi-l folosească: şi-a scos cu un gest teatral mănuşa de pe mână (aşa au relatat sub jurământ patru martori) „şi-a scos mănuşa de pe mână şi l-a pocnit cu ea drept în faţă pe (falsul) marchiz Rabindranath d’An”. Şi, astfel, provocarea la duel a fost gata iniţiată.

Cazul a fost cu totul anacronic, deoarece s-a petrecut nu altundeva ci chiar în exclusivul salon albastru al clubului ROYAL din Parisul anului de graţie 2015! Noroc doar că nici (falsul) marchiz Rabindranath d’An şi nici (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec nu sunt francezi. Asta deşi, într-o fotografie de pe pagina întâi a unui tabloid de mare tiraj – nu-i pomenim aici numele spre a nu putea să fim acuzaţi de reclamă mascată -, într-o poză de pe pagina întâi, micul (fals) marchiz Ranindranath d’An, pe când avea cel mult patru ani, apare în poalele lui Lady Roberta Plantagenet, născută Dupon. Care a dat şi ea publicaţia în judecată pretinzând daune morale pentru „fotografia retuşată”. (Dar acesta a fost subiectul unui alt proces.)

Să revenim: după ce (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec şi-a scos cu un gest teatral mănuşa de pe mână (aşa au relatat sub jurământ patru martori) şi l-a pocnit cu ea drept în faţă pe (falsul) marchiz Rabindranath d’An, provocarea la duel fiind astfel iniţiată, (falsul) marchiz s-a întors pe călcâie şi a părăsit salonul BLEU CLAIR, totul petrecându-se în cea mai deplină linişte. Ca un aspect edificator, un distins martor la incident a remarcat în faţa Curţii, sub jurământ, că a avut impresia că se află într-o sală de cinematograf vizionând un film mut. Chiar aşa a declarat în faţa Curţii acel distins martor şi trebuie precizat că nu a fost nici el un fitecine, având drepturi depline de a frecventa exclusivul SALON BLEU CIEL din luxosul CLUB ROYAL, fapt pe care l-a dovedit punându-şi Legitimaţia de membru pe masa onorabilului judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan. Este vorba despre Legitimaţia nr. 132, după cum a notat atât de conştiincios ca întotdeauna grefiera, subtila domnişoară dr. Brunhilde Lotte Ivanova. Dar onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan a solicitat ca legitimaţia aceea să nu fie consemnată, întrucât calitatea de membru al CLUBULUI ROYAL este strict confidenţială, altfel ar fi replicat şi domnia sa că face parte din acelaşi Club. (Posedând Legitimaţia nr. 87![1])

3. Dezbaterea: Problema (falsului) viconte Jean-Paul Melec de Melec era că (falsul) marchiz Rabindranath d’An, după ce a fost pocnit (în plină figură şi în cea mai mare linişte) cu mănuşa (falsului) viconte Jean-Paul Malec de Melec, s-a răsucit pur şi simplu pe călcâie şi a părăsit exclusivul SALON BLEU CIEL din selectul CLUB ROYAL, fără să spună dacă va accepta sau nu provocarea la duel. Şi cum zilele au trecut, ba au trecut chiar şi anii, avocatul, Dr. Pupi Schnietzel, s-a adresat Curţii cu o voce sfâşietoare, întrebând ce să facă mandantul său dacă (falsul) marchiz Rabindranath d’An tace – acoperit de laşitate – de atâta vreme? Ce altă posibilitate i-a rămas mandantului său de a-şi repara onoarea decât satisfacţia unei sentinţe drepte – dar aspre! – dată de Justiţia suverană? O sentinţă care să-l arate pentru vecie pe (falsul) marchiz Rabindranath d’An drept un calomniator josnic, a scâncit avocatul Dr. Pupi Schnietzel. Însă indiferent de aceste aspecte atât de clare, (falsul) viconte Jean-Paul Melec de Melec ştia că are oricum un proces câştigat, deoarece a reuşit, prin intermediul bunului său cumnat şi prieten, cuceritorul (fals) conte Jean-Pierre Stroganoff[2], să-l împingă în scenă drept apărător al (falsului) marchiz Rabindranath d’An pe nimeni altul decât pe maestrul Ludovic L. (desigur, sub alt nume şi sub o altă înfăţişare. Desigur.).

Maestrul Ludovic L. i-a răspuns stimabilului său oponent, Dr. Pupi Schnietzel cu trei citate: unul din Seneca, al doilea din Sfântul Augustin şi al treilea din Borak cel Bătrân (autorul său preferat). După care s-a aşezat mulţumit la locul său. Onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, obişnuit de acum cu stilul inconfundabil al maestrului Ludovic L., sub orice nume şi sub orice înfăţişare s-ar fi prezentat acesta, a rămas, de astă dată, mirat.

– Nu înţeleg, a recunoscut onorabilul judecător, ce legătură au toate aceste citate cu speţa noastră?

– Tot ce au spus marii gânditori ai omenirii are legătură cu orice! Nu credeţi?

Onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan a tăcut o vreme, apoi a întrebat:

– Şi altceva nu mai aveţi de adăugat?

– Voi adăuga la timpul potrivit! Adică la procesul pe care-l va deschide mandantul meu împotriva domnului viconte Jean-Paul Melec de Melec, aici de faţă.

4. Sentinţa: Aşa că şi de data aceasta, formidabilul maestru Ludovic L., nemaispunând nimic, a pierdut şi acest proces, în care marchizul Rabindranath d’An a fost condamnat la simbolica sumă de 2 (două) rupii şi la două zile de muncă în folosul societăţii la biroul de cadastru. Dreaptă sentinţă!
5. Urmări: Cred că acum sunteţi deja suficient de pregătiţi să remarcaţi geniul maestrului Ludovic L. şi aţi observat că marchizul Rabindranath d’An a fost condamnat la simbolica sumă de 2 (două) rupii şi la două zile de muncă în folosul societăţii la biroul de cadastru. Aşa scrie în aspra sentinţă: „marchizul Rabindranath d’An” şi nu „falsul marchiz Rabindranath d’An”! Pe cale de consecinţă, Rabindranath d’An a putut, din clipa aceea, să-şi dovedească oriunde şi oricând calitatea nobiliară, având mereu asupra sa acest act oficial rămas definitiv şi irevocabil. Drept urmare, procesul de care a vorbit maestrul Ludovic L. că-l va deschide în numele mandantului său împotriva domnului viconte Jean-Paul Melec de Melec a devenit desuet. Ca şi duelul, de altfel.

Deci, din nou, datorită lui Ludovic L., pierzând şi acest proces, toată lumea a avut numai de câştigat.

Deci, nu uitaţi, Justiţia suverană nu ne face tuturor decât bine! Chiar dacă, uneori, acest bine pare atât de dureros.

Deci, se mai verifică încă o dată cursul 6 („Justiţia suverană nu poate lua decizii decât după clarificarea tuturor aspectelor cauzei”) al Profesorului Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, onorabil judecător.

[1] Ceea ce l-ar fi putut pune într-o situaţie de incompatibilitate.

[2] Care în realitate îi era frate, chiar dacă doar frate vitreg.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.