JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL“ (77)

In acest spațiu, aici puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz. „JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL“

f4. Probleme cu bulgărul de aur

Dintre numeroasele pietre prezentate drept bulgări de aur şi care chiar sunt din aur, iată şi două exemple foarte des întâlnite: ofertele unor sentimente (de pildă, declaraţii de dragoste) respinse ori trimiterea unor manuscrise la edituri pe nedrept ignorate.

Vom exemplifica o asemenea situaţie dusă în faţa instanţei prin dosarul în care Haralambile Constantinescu Junior Junior, fiul lui Haralambie Constantinescu Junior, cel ce a fost fiul lui Haralambie Constantinescu Senior, a fost acuzat de crimă din culpă, adică o crimă de care se face vinovat întrucât n-a preîntâmpinat-o. (Deşi nu e chiar clar că n-a preîntâmpinat-o.)

Haralambile Constantinescu Junior Junior se numeşte aşa fiindcă este fiul lui Haralambie Constantinescu Junior, cel ce a fost, la rândul său, fiul lui Haralambie Constantinescu Senior. Dar, pentru simplificare, îl vom nota pe inculpatul Haralambie Constantinescu Junior Junior simplu „Lampi”, aşa cum este cunoscut de tot cartierul, deşi el preferă să i se spună J.J., de la Junior Junior.)

Cazul acesta – Dosarul 234837/23h – are marele avantaj că exemplifică într-o singură speţă ambele situaţii prezentate mai sus: „ofertele unor sentimente (de pildă, declaraţii de dragoste) respinse ori trimiterea la edituri manuscrise pe nedrept ignorate”. Şi este cu atât mai uimitor acest proces, cu cât, în mod curent, o declaraţie de dragoste şi un manuscris respins pe nedrept de o editură n-au absolut nimic în comun! De câte ori nu este respinsă o sinceră declaraţie de dragoste de cel (cea) căruia (căreia) îi e dedicată? Şi de câte ori n-au fost ignorate de către edituri manuscrise excepţionale?

În speţa la care ne referim, s-au îngrămădit în acelaşi caz aceste două situaţii atât de des întâlnite, însă care altădată nu cauzează mai mult decât dezamăgiri:

– Lampi (sau, dacă vreţi, J.J.) s-a îndrăgostit orbeşte de domnişoara Rafaela, însă, spre ghinionul său, Lampi (sau, dacă vreţi, J.J.) era bâlbâit, iar domnişoarei Rafaela nu-i plăceau bâlbâiţii. În rest, nu i-ar fi fost nici ei indiferent Lampi, însă pur şi simplu nu a putut trece peste dezgustul ei faţă de bâlbâiţi;

– Pe de altă parte, J.J. a trimis la editura AGORA primul său roman, „Învingătorul molimei”, o frescă realistă a unei situaţii simbolice de război, dar redacţia i-a răspuns că nu publică romane istorice; nici editura PANTHEON n-a acceptat manuscrisul pe motiv că nu este interesată de texte medicale; celelalte nouăsprezece case editoriale nu s-au învrednicit să dea nici un răspuns, aruncând, după o veche şi verificată cutumă, plicul unui necunoscut direct la coş.

Urmarea a fost cu totul neaşteptată: editura PHOENIX a tipărit cartea (pe spezele autorului) şi a vândut un prim tiraj în doar două zile. Apoi, un al doilea în alte două zile. La anunţarea celui de al treilea, în faţa tipografiei au aşteptat cu noaptea în cap mii de oameni. „Învingătorul molimei” a devenit bestseller-ul momentului. Aşa că încă în primul an a fost tradus în 28 (douăzeci şi opt) limbi şi 4 (patru) idiomuri. Redactorii de la AGORA şi de la PANTHEON care au respins oferta au fost concediaţi. La fel şi responsabilii de la alte nouă edituri. Pe cum creştea profitul de pe urma „Învingătorului molimei”, a crescut atât numărul concedierilor, cât şi cel al sinuciderilor.

Haralambie Constantinescu Junior Junior şi-a semnat cartea simplu. „J. J.”, fapt ce a mărit misterul şi, implicit, succesul.

Când s-a început în mass-media promovarea agresivă a viitorului roman al lui J.J., domnişoara Rafaela s-a pomenit că îşi imaginează tot mai des cum ar fi să se trezească dimineaţa cu căpşorul pe pieptul lui Lampi, care când doarme nu se bâlbâie. Şi, când a citit pe Google Chrome că J.J. este logonevrotic (nu bâlbâit!), tristeţea Rafaelei s-a transformat în depresie. Care s-a agravat tot mai mult, mai ales când a apărut în presă că acum atât de celebrul J.J. s-a logodit cu top-modelul Lilly Lampedusa. („Care în mod sigur l-a luat doar pentru faima lui” a gândit disperata domnişoară Rafaela, în vreme ce lua supradoza de medicamente care a ucis-o.)

Aşadar, numitul  Haralambie Constantinescu Junior Junior, cunoscut drept „J.J.”, a pricinuit o adevărată epidemie de sinucideri, „Învingătorul molimei” fiind chiar „Provocatorul molimei”, după cum s-a exprimat atât de potrivit eminentul procuror Doctor Ragnaladur Sicl.

La acest proces, genialul maestru Ludovic L. (pe care nu-l cheamă aşa!) a primit una dintre cele mai consistente sume pentru a-l reprezenta pe J.J., o sumă consistentă chiar şi comparativ cu cât încasa de obicei. Editura norocoasă, cea care a publicat marele roman, a văzut în condamnarea autorului un nou puseu de popularitate pentru carte şi, deci, o oportunitate şi pentru cei mai sceptici cititori s-o cumpere. Aşa că „Învingătorul molimei” n-a mai apărut decât în condiţii grafice cu totul deosebite şi, desigur, la un preţ piperat.

De data aceasta, maestrul Ludovic L. (pe care nu-l cheamă aşa!) a citat – în sfârşit! – din Seneca, Sfântul Augustin şi Borak cel Bătrân[1]. (Era şi culmea ca, după ce a primit atâţia bani, să omită un lucru aşa de aşteptat!) După care a pus întrebările retorice cuvenite speţei: „De câte ori nu este respinsă o sinceră declaraţie de dragoste de cel (cea) căruia (căreia) îi e dedicată? Şi de câte ori n-au fost ignorate de către edituri manuscrise excepţionale? De câte ori?”. Pe urmă, a făcut un lucru unic până atunci: a povestit – cu amănunte! – câteva fragmente din propria sa biografie: cum a fost respins şi el de o domnişoară de care se îndrăgostise. Maestrul Ludovic L. are un simţ narativ desăvârşit, aşa că dinspre public au venit numeroase suspine. Iar când a istorisit cum chiar şi el, pe vremea cât a fost tânăr şi necunoscut, a fost refuzat de către o gazetă, când a trimis acolo un reportaj despre culesul strugurilor de către harnicii ţărani din satul Măgura, comuna Lipeţ, sala a putut cu greu să-şi înăbuşe compasiunea. Dar, trecând pe alt ton, Ludovic L. a asigurat Curtea că pentru aceste momente grele ale existenţei sale, a găsit remediul în muncă, ele mai mult îndârjindu-l. Dovada? „Mă vedeţi aici viu şi activ, fără măcar să încerc să mă sinucid!”.

Deşi a recunoscut că se mai întâmplă ca un sentiment curat să fie respins sau că o operă artistică să fie refuzată, Justiţia suverană a precizat, de asemenea, că un om care a provocat atâtea decese nu poate fi exonerat de vină. „Putem să lăsăm nepedepsit pe cineva vinovat de moartea a nouă persoane?” a întrebat, înainte de a da soluţia, Preşedintele, onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan.

Întrucât editura spera ca J.J. să fie condamnat la moarte, ceea ce ar fi dus în mod absolut sigur la nişte tiraje fără precedent în istorie, i-a cerut maestrului Ludovic L. să preia şi apărarea condamnatului la un atât de dorit recurs. Cum Ludovic L. a spus că e bolnav, editura a dublat ameţitorul onorariu. Totuşi, avocatul a refuzat oferta (şi nu s-a spânzurat)!

Aşa că Haralambile Constantinescu Junior Junior, fiul lui Haralambie Constantinescu Junior, cel ce a fost fiul lui Haralambie Constantinescu Senior (J.J. sau Lampi pentru intimi) a scăpat doar cu privarea de libertate.

[1] Ciudate sunt căile succesului: Borak cel Bătrân a trecut secole întregi prin cea mai întunecată umbră, însă datorită avocatului contemporan a ajuns să fie tipărit şi vândut în numeroase tiraje succesive!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.