La Bruxelles, provizoriu înseamnă definitiv

A woman carrying an umbrella walks towards the European Commission headquarters in Brussels, Belgium February 2, 2016. REUTERS/Francois Lenoir

Un stat UE care se confruntă cu o criză urgentă de gaze poate să ceară asistență transfrontalieră de la statele învecinate, conform noilor reguli de cooperare aprobate de Parlamentul European, se arată într-un comunicat de presă emis marți de legislativul UE.

Noile reguli grupează statele membre în ”patru grupuri de risc” (până acum erau șapte ”grupuri de cooperare regională”) care vor participa în ”cooperare asociată riscului” și vor lua măsuri comune de evaluare a riscului, de prevenire și de reacție în situații de urgență. Aprovizionarea cu gaz a țării care va cere spriinul în virtutea ”folosirii solidare a gazelor” (așa cum o numește comunicatul de presă) va deveni o prioritate pentru țările care vor oferi ajutorul și care vor fi identificate în primul rând în grupul de risc al statului care solicită sprijin. Vor exista apoi trei niveluri de criză privind alimentarea cu gaze – alertă timpurie, alertă și urgență – pe care statele membre le vor putea notifica spre Comisia Europeană și spre autoritățile competente din grupurile lor de risc și din statele membre învecinate. Foarte important, Comisia Europeană va putea cere acces la orice contract de alimentare cu gaze important pentru siguranța resurselor (care reprezintă 28% din consumul anual de gaz în statul membru). Comisia poate cere și detalii privind alte acorduri comerciale relevante pentru încheierea unui contract de alimentare cu gaz, inclusiv contracte privind infrastructura.

Nimic mai frumos și în spiritul european imaginat de părinții fondatori ai UE, de cooperare între națiunile unei Europe tot mai unite si mai aproape de cetățenii ei. Pentru că, spune raportorul PE Jerzy Buzek (fost premier liberal al Poloniei), ”cetățenii noștri nu trebuie privaţi de alimentarea cu gaze a casele lor. Statele membre se angajează să se ajute în cazul în care alimentarea cu gaze a cetățenilor este întreruptă. Noul regulament va întări cooperarea regională în planificarea situațiilor de urgență și în prevenirea crizelor, iar contractele pentru gaze vor fi mai transparente”.

Doar că aceeași utilizare repetata a termenului ”solidaritate” europeană s-a observat recent într-un alt dosar, mult mai fierbinte, de la Bruxelles. Săptămâna trecuta, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a respins plângerile înaintate de către Slovacia și Ungaria cu privire la cotele obligatorii de relocare a imigranților, adăugând că Bruxellesul își păstrează dreptul de a impune acest sistem statelor membre. ”Curtea respinge acțiunea înaintată de către Slovacia și Ungaria îndreptată împotriva mecanismului provizoriu pentru relocarea obligatorie a solicitanților de azil”.

Care este fundamentul în virtutea căruia Comisia Europeană poate impune în statele membre o politică respinsă de guvernul național (și chiar de populație – cazul referendumului privind migrația din Ungaria, cu o participare ce-i drept slabă)? A spus-o imediat comisarul pentru migrație, Avramopoulos: ”Trebuie să fie clar că acum statele membre trebuie să arate solidaritate”. A spus-o mai devreme și președintele Comsiiei Europene, Juncker, când a respins solicitarea Ungariei ca UE să plătească pentru gardul de la frontiera cu care, susține Viktor Orbam, a apărat Europa de imigranți: ”Solidaritatea nu vine a la carte. E o stradă cu dublu sens. Sunt momente în care statele membre se pot aștepta la sprijin, momente în care, în schimb, trebuie să fie gata să contribuie”.

Așadar, la ce să ne așteptăm, în special ca țară care va fi, mai mult ca sigur, furnizoare în grupul ei de risc, de la ”folosirea solidară a resurselor de gaz”? ”Solidaritatea” și ”mecanismele provizorii” au început să se transforme din decizii ad-hoc, temporare, luate de liderii politici naționali din UE, în legi obligatorii a căror aplicare va fi supravegheată de birocrații Comsiei, de la migrație și gaze (acum), până la chestiuni poate și mai sensibile în viitor. Refuzul va fi sancționat la Curtea Europeană de Justiție, iar Berlinul ”nu va concepe” neacceptarea verdictului (așa cum a declarat Angela Merkel în cazul cotelor migratiei si al refuzului Ungariei).

O iarnă în care Kremlinul ar lua decizia să scadă presiunea gazelor poate fi depășită cu măsuri temporare de ajutor, în cazul în care unele state refuză sa fie solidare. Dar dacă situația persistă, ”Comisia Europeană va avea acces la orice contract de alimentare cu gaze important pentru siguranța resurselor (care reprezintă 28% din consumul anual de gaz în statul membru) și va avea acces si la detalii privind alte acorduri comerciale relevante pentru încheierea unui contract de alimentare cu gaz, inclusiv contracte privind infrastructura”, așa cum arată comunicatul de presă citat.

Desigur, țara care acordă sprijinul de urgență, din solidaritate, ”se poate aștepta la sprijin”, așa cum a spus președintele Jean-Claude Juncker. Doar că ultimele luni arată pentru România și alte state estice că ”sprijinul” constă în vizite ale președintelui Frantei care le transmite că șoferii, faianțarii și tâmplarii lor fac dumping social în Vest și trebuie întorși acasă și mesaje cum că nivelul de dezvoltare le va impinge în viteza a doua a UE, altfel o Uniune tot mai solidară și mai aproape de cetățenii ei.

Recomanda