Strania călătorie a domnului Daldry
Cunoscutul scriitor Marc Levy revine la Editura „Trei” cu un nou roman plin de culoare, parfum şi mister, în care formele şi culorile se îmbină cu cuvintele şi mirosurile. El urmează celorlalte volume apărute la aceeaşi editură: „Prietenii mei, iubirile mele”, „Şapte zile pentru o eternitate”, „Copiii libertăţii”, „Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus”, „Hoţul de umbre”, „Şi dacă e adevărat”…
Londra 1950. Alice, creatoare de parfumuri, duce o viaţă liniştită împărţită între munca sa, care o pasionează, şi grupul ei de prieteni, cu toţii artişti ocazionali: Sam, librar la „Harrington&Sons” şi un excelent contrabasist, Anton, tâmplar şi un trompetist fără egal, Carol, infirmieră la Spitalul din Chelsea, şi Eddy care îşi câştiga pâinea din două în două zile, cântând în crâşme când i se dădea voie. În ajunul Crăciunului, viaţa ei va fi complet bulversată. În timpul unei excursii la bâlciul din Brighton, o ghicitoare îi prezice un viitor misterios. Alice n-a crezut niciodată în astfel de lucruri, dar nu poate să-şi alunge din minte cuvintele femeii, iar nopţile îi sunt bântuite de coşmaruri care par pe cât de reale, pe atât de inexplicabile: „Bărbatul care va conta cel mai mult în viaţa ta, tocmai a trecut prin spatele tău. Ca să-l găseşti va trebui să faci o călătorie lungă şi să întâlneşti şase persoane care te vor conduce la el… Alice, în tine sunt două vieţi: cea pe care o cunoşti şi o alta care te aşteaptă de multă vreme”.
Vecinul ei de palier, domnul Daldry, pictor şi celibatar convins, gentelman excentric şi mucalit, o determină să ia în serios vorbele ghicitoarei şi să le găsească pe acele şase persoane care o vor conduce spre destinul ei. De la Londra la Istanbul, Daldry se hotărăşte s-o însoţească într-o călătorie neobişnuită.
„Anul tecut, un bărbat care aprecia una dintre creaţiile mele vândute la o parfumerie din Kensington obţinuse adresa mea şi a venit să mă vadă. A adus o cutie de tablă, a deschis-o şi mi-a arătat ce conţine. O cordeluţă veche împletită, o jucărie de lemn, un soldat de plumb cu uniforma scorojită. Toată copilăria lui se afla în cutia aia de metal. L-am întrebat ce aveam eu cu toate astea şi ce aşteaptă de la mine. Mi-a mărturisit că descoperind parfuml meu i s-a întâmpalt ceva ciudat. Întorcându-se acasă a simţit imboldul irezistibil de a scotoci prin pod pentru a regăsi acele comori de care uitase până atunci. Mi-a apropiat cutia de nas, ca să-i simt mirosul, şi mi-a cerut să i-l reproduc mai înainte ca acesta să dispară pentru totdeauna. Am notat pe o hârtie tot ce mirosisem în acea cutie. Metalul ruginit din interiorul capacului, cânepa cordeluţei, plumbul soldatului, uleiul din vechea vopsea cu care fusese colorat, lemnul de stejar din care fusese sculptată jucăria, mătasea prăfuită a steguleţului, bila de agat”. Fiecare anotimp, fiecare zi, fiecare minut care contează în vieţile noastre, crede Alice, au mirosul lor deosebit. Un parfum al străzii poate aduce cu un parfum al copilăriei. Cu timpul, vocile sunt uitate, dar mirosurile niciodată.
Copilul german
Scriitoarea suedeză Camilla Läckberg este una dintre apreciatele autoare de romane poliţiste. Camilla Läckberg îmbină de minune elemente ale şcolii clasice de literatură poliţistă cu sensibilitatea nordică, creând thrilleruri psihologice. Acest volum face parte dintr-o serie de şapte romane (seria Fjällbacka din care s-au tradus în româneşte „Predicatorul”, „Cioplitorul în piatră”, „Prinţesa gheţurilor”, „Piază rea”), ce s-a bucurat de un succes enorm pe piaţă şi de o presă foarte bună. Cronicarul de la „The Guardian” scria: „Camilla Läckberg este expertă în a combina scene domestice cu poveşti pline de suspans şi de o tensiune maximă. O lectură obligatorie pentru fanii senzaţiilor tari”, iar cel de la „The Independent” comenta: „O poveste care te tulbură şi te fascinează deopotrivă, o demonstraţie de virtuozitate din partea celei mai faimoase autoare suedeze de literatură poliţistă”.
Erica Falck descoperă cu uimire o medalie nazistă printre lucrurile care i-au rămas de la mama ei. „Erica reluă aceleaşi mişcări, scoţând obiectele unul câte unul şi aşezându-le pe podea. Cămăşuţa copilului fusese albă cândva, însă de îndată ce o ridică spre lumină, femeia descoperi că era îngălbenită de timp. Nu-şi putu lua privirea de la petele mici şi brune de pe ea. La început crezuse că era vorba despre nişte urme de rugină, însă mai apoi îşi dăduse seama că era sânge uscat. Cum ajunsese în pod? Cui aparţinuse? Şi de ce o păstrase mama ei? Dar pe Erica o interesau cel mai mult obiectele găsite la fundul cufărului. Patru caiete albastre. Recunoscuse pe coperţi scrisul mamei sale. Fiecare fusese etichetat drept Jurnal, cuvânt ce-i trezea Ericăi sentimente amestecate. Curiozitate, freamăt, nerăbdare. Însă şi teamă, îndoială şi puternica senzaţie că invada intimitatea mamei sale. Avea oare dreptul să scormonească în gândurile şi sentimentele cele mai profunde ale mamei sale?…”
Bântuită de amintiea unei copilării lipsite de tandreţe, ea se hotărăşte să sondeze trecutul familie sale şi să-i afle secretele. Oare de ce mama ei a păstrat o veche medalie nazistă şi cămăşuţa însângerată a unui copil? Cercetările o conduc pe Erica Falck acasă la un profesor de istorie pensionar, care a făcut parte din cercul de prieteni ai mamei sale în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Numai că întrebările pe care le pune sunt întâmpinate cu răspunsuri ciudate şi evazive. Două zile mai târziu, profesorul de istorie are parte de o moarte violentă.
Soţul Ericăi, ofiţerul de poliţie Patric Hedström se va implica şi el curând în ancheta privind această crimă atroce. Cartea devine cu adevărat captivantă abia spre sfârşit, rezolvarea enigmei este năucitoare şi dovedeşte că deseori trecutul trimite mesageri în prezent, exact când nu te aştepţi, redeschizând răni.
„Fireşte că discutaseră în tecut despre cum să pună ordine în lucruri sau măcar să-şi asume răspunderea. Nu în faţa legii, pentru că legea era indiferentă faţă de nelegiuri într-atât de vechi încât se suspendau prin prescripţie. Nu aşa, ci la un nivel uman, moral. Meritau să simtă ocara şi acuzaţiile semenilor, acele fiinţe umane aidoma lor”.
Istoria secretă a extratereştrilor
Len Kasten, cercetător al fenomenului OZN, a studiat intens prelegerile lui Edgar Kayce şi a fost întotdeauna pasionat de astrologie şi teosofie. O carte care deschide larg toate uşile pe care bine cunoscuta agenţie spaţială le-a ţinut atâta vreme închise. Prezenţa extraterestră pe Pământ este tot mai extinsă şi pe măsură ce intrăm în era Vărsătorului va fi recunoscută oficial, provocând şoc şi o nevoie stringentă de a înţelege schimbările sociale şi tehnologice cauzate de „fraţii noştri din spaţiu”.
Cartea relatează poveşti despre răpiri şi întâlniri cu extratereştrii, ridică problema tehnologiilor inexplicabile, de origine extrapământeană, folosite în domeniul public şi militar, precum şi a dispozitivelor antigravitaţie, analizează exopolitica, influenţa prezenţei extraterestre asupra politicii, Stargate-ul din Irak, Proiectul Hibrid de încrucişare rasială, legăturile naziştilor cu OZN-urile şi baza lor subterană secretă din Antarctica, tăinuirea de către guvernul american a acţiunilor extraterestre, printre care cazul Roswel şi transformarea declanşată de cometa Hale-Bopp. Volumul cuprinde interviuri cu specialişti aflaţi în prima linie a mişcării „New Science”, derivată din ştiinţa extraterestră.
Cazurile pe care le relatează Dr. John E. Mack în „Passport to the Cosmos”, ne duc pe calea foarte riscantă, minată, a încercării de a lămuri fenomenul răpirilor, sunt pline de avertismente şi profeţii făţişe privitoare la soarta planetei. Jim Sparks, unul dintre subiecţii lui Mack, susţine că a primit o educaţie extinsă la bordul navelor spaţiale, că i s-au arătat scene după scene prezentând comportamentul distructiv al omenirii şi impactul său asupra mediului. Persoanelor răpite li se prezintă adeseori viziuni ale distrugerilor apocaliptice, extratereştii povestind: cerul se va murdări, animalele vor dispărea, mările se vor transforma într-un noroi otrăvitor, apa va fi mai preţioasă decât aurul. Ei vorbesc despre valuri seismice, cutremure, erupţii vulcanice, schimbări climaterice, boli la nivel global, inversarea polilor, ploi de meteoriţi, oraşe dispărute, dărâmături pretutindeni şi mânia dezlănţuită a lui Dumnezeu. Împreună cu prezentările vizuale, Sparks a primit şi un mesaj telepatic: „Vă ucideţi planeta, planeta voastră moare”.
Interesantă este şi afirmaţia făcută de astronomul Robert Bauval potrivit căreia, dezlegarea secretului străvechi al piramidei de la Gizeh se află în stele. În cartea sa „The Orion Mistery”, subliniază că importanţa textelor Piramidei a fost minimalizată de către egiptologi. Bauval susţine: „Există o legătură între textul piramidei şi piramidă, respectiv ceea ce spun textele confirmă arhitectura, şi am demonstrat acest fapt dincolo de orice îndoială. Începem să înţelegem că Textele Piramidei nu reprezintă o bălmăjeală fără sens. Mesajul ne spune că avem de-a face cu o dublă panoramă, cu două orizonturi… Este o călătorie în timp. Am descoperit recent că în Egiptul anului 10500 î.Ch., exista un grup de oameni numit Agenţii lui Horus care se presupune că ar fi fost urmaşi ai regilor. În esenţă regele îi foloseşte pe adepţi lui Horus pentru a călători înapoi. Şi fluxul pe care călătoresc este precesiunea. Acesta este motivul pentru care ea este inclusă în această arhitectură străveche. Ei ne indică anii 2500 î. Ch., cu puţul Marii Piramide, arătând spre centura lui Orion şi apoi, ne spune să călătorim înapoi în timp. Trebuie să fii capabil să ajungi la pragul călătoriei şi călătoria pare să revină într-o perioadă în care era cunoscută nemurirea. Această afirmaţie a părut că se apropie de explicaţia lui Edgar Kayce că Marea Piramidă este un templu de iniţiere. Indiferent că ne place sau nu este că zeii au venit din cer şi unul dintre ei, cel mai important, a venit din Orion. Şi ne spun că în anul 10500 î.Ch., au îngropat trupul lui Orion în piramida de la Gizeh”.
La această afirmaţie mi-au trecut prin minte cuvintele lui Erich Von Däniken. Brusc totul a devenit logic. Câmpia Nazca, Machu Pichu şi Teotechuan. Cu 10500 de ani î.Ch., o serie de fiinţe superinteligente ştiau totul despre precesiune, despre astronomia galactică şi despre toate dimensiunile planetei şi au aplicat pe Pământ un plan de construcţie care imită modelul stelar, pentru a lăsa în urmă un mesaj care să ne spună de unde au venit.
Dacă vi se par aceste capitole incitante, citiţi acest volum care mai vorbeşte despre Câmpul de luptă Terra, scoţând în evidenţă nenumărate mistere, despre indienii Hopi cu mitologia lor complexă, despre Viaţă pe Calea Lactee şi explozii galactice, dezvăluiri din „lumea neagră”, războaiele de informaţii…
Lasă-mă să intru
Scriitorul suedez John Ajvide Lindqvist îmbină în acest volum detalii realiste şi psihologice, o atmosferă întunecată şi halucinantă depăşind cu mult convenţionalismul romanelor horror. O poveste de dragoste şi groază. „Dagens Nyheter” comenta: „Impresionant… Lidqvist e un scriitor de primă mână. Combină aerul sumbru din romanele lui Ann Rice cu fantasticul specific mitologiei vampirilor”. Cartea a fost ecranizată, filmul cu acelaşi titlu primind numeroase distincţii.
„Lasă-mă să intru” răstoarnă toate clişeele legate de vampiri, fiind în acelaşi timp o lectură seducătoare şi şocantă.
În toamna anului 1981, suburbia Bleckberg este scena unor întâmplări violente. Poliţia descoperă trupul neînsufleţit al unui băiat golit de sânge şi presupune că e vorba de o crimă ritualică. Oscar, un puşti de 12 ani, crede că a venit în sfârşit momentul răzbunării umilinţelor pe care le îndură zi de zi la şcoală. Dar răzbunarea nu e singurul lucru care îl preocupă. Lângă el s-a mutat Eli, o fată care deşi nu a mai văzut niciodată un cub Rubik este capabilă să-l rezolve pe loc. Totuşi, Oscar simte că ceva nu este în regulă cu ea, că e o fiinţă stranie şi nu iese din casă decât noaptea. „Eli îl luă de mână şi Oscar se opri de tot apoi o privi. Faţa ei părea doar un contur gol pe ferestra luminată din spatele ei. Normal că i se părea, dar credea că ochii o luminau pe dinăuntru. Oricum, era singurul lucru care se vedea clar din faţa ei. Eli atinse rana cu mâna cealaltă. Oscar tresări, presimţind ceva rău. Altcineva, un om mai bătrân şi mai dur, încerca să se elibereze de sub pielea ei. Oscar simţi o ghiară rece pe spate de parcă ar fi muşcat o îngheţată scoasă direct din congelator”.
Frumuseţe prin detoxifiere
Kimberly Snyder, nutriţionistă şi expertă în înfrumuseţare, este cunoscută în lumea celebrităţilor din industria divertismentului, pe care le ajută să arate excepţional. Ea vă învaţă să aflaţi secretul suprem al sănătăţii şi al frumuseţii. Este o lectură obligatorie care scoate în evidenţă importanţa introducerii în alimentaţie a cât mai multor legume şi fructe. „Eu consider, spune autoarea, că a fi sănătos este sinonim cu a fi frumos. Un corp sănătos este şi frumos. Definiţia mea pentru sănătate este că ea trebuie să fie profundă, de durată, să aibă magnetism şi să vină din interior. Când celulele sunt curate şi detoxifiate, organismul funcţionează corect şi poate beneficia la maximum de mineralele din hrană. Am scris această carte ca să vă ajut să nu pierdeţi timp şi energie luptându-vă cu noi diete şi detoxifiante care vă slăbesc organismul, să nu mai fie nevoie să vă încărcaţi faţa cu strat după strat de farduri, pentru a ascunde tenul cu probleme şi lipsit de viaţă, chinuindu-vă să trageţi fermoarul jeanşilor cei mai mari pe care îi aveţi. Asceastă carte reflectă esenţa şi spiritul celor învăţate în timpul călătoriei în jurul lumii, a studiului şi pasiunii mele pentru tot ce înseamnă sănătate. Nu trebuie să ne înfometăm ori să ne privăm de ceva. Putem mânca oricât. Respectând principiile simple pe care vi le fac cunoscute în această carte veţi ajunge să fiţi uimiţi şi mai presus de toate să vă simţiţi minunat”.
În partea întâi a cărţii sunt definite conceptele generale de detoxifiere, iar în partea a doua sunt prezentate etapele propriu zise ale programului, planurile de alimentaţie şi reţetele cu ajutorul cărora puteţi ajunge la propria soluţie de înfrumuseţare.
Învaţă să câştigi timp
Lumea noastră a devenit din ce în ce mai solicitantă: internet, e-mail, messenger, SMS, smartphone. Din ce în ce mai mulţi oameni au sentimentul că dispun de puţin timp. Se simt stresaţi, sub presiune. Cu ajutorul acestei cărţi, semnate de Lothar Seiwert, cunoscut expert european în domeniul managementului timpului şi al vieţii, veţi învăţa să acţionaţi mai relaxat, independent de presiunea timpului. Autorul oferă soluţii de gestionare mai bună a timpului pentru o viaţă mai echilibrată şi mai eficientă. „Oamenii din toate colţurile pământului îşi doresc ca lumea lor să devină mai simplă. Dar nu este aşa: relaţiile interumane au fost şi sunt complicate, societăţile sunt tot mai diferenţiate, sistemul nostru de valori este tot mai fragil. Ne dorim din tot sufletul să schimbăm raporturile, să-i schimbăm pe oamenii din jurul nostru. Or, singurul lucru pe care îl putem schimba cu adevărat suntem noi înşine. Cuvântul-cheie din titlul aceste cărţi este simplify. Nu puteţi să simplificaţi timpul în general, ci numai acea parte care vă aparţine dumneavoastră: your time. Începeţi prin a scăpa de balast. Gândiţi-vă la un moment dat ce se întâmplă în jurul dumneavoastră. Amintiţi-vă de forfota aceea cenuşie şi sufocantă, de maşinile blocate în trafic, de mulţimile înghesuite, birourile arhipline cu oameni aşezaţi în faţa calculatoarelor, mereu cu mâna pe telefon. Auziţi claxoanele, vacarmul străzii, zarva vocilor, diversele sonerii ale telefonelor mobile? Şi totul vă aminteşte parcă de viaţa dumneavoastră de zi cu zi? Permiteţi-mi să vă invit într-o călătorie «simplify your time». Urcaţi alături de mine, în balonul nostru cu aer cald, purtaţi departe de întreaga agitaţie şi aglomeraţie. V-aţi descotorosit de balast şi vă îndepărtaţi plutind uşor. Scăpaţi de balastul care vă împovărează timpul şi viaţa”.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.