În lipsa unui program pentru această boală, o persoană diagnosticată cu insuficiență cardiacă în anul 2014 are doar 20% șanse să fie în viață în anul 2024.
Un studiu recent derulat în România arată cât de grave sunt consecințele insuficienței cardiace, atât pentru pacienți, cât și pentru sistemul medical. Rata de mortalitate standardizată din cauza insuficienței cardiace cronice (IC) estimată pentru România (40/100.000 persoane) este de două ori mai mare decât în alte state din Uniunea Europeană. În majoritatea țărilor din UE se desfășoară programe de prevenire, depistare precoce și urmărire a acestor pacienți, la risc sau cu diagnosticul de insuficiență cardiacă.
Prevalența și incidența insuficienței cardiace în România
Se estimează că 4.7% din populația de peste 35 de ani a României suferă de insuficiență cardiacă (circa 560.000 de pacienți). În fiecare oră apar, în medie, 5 cazuri noi de insuficiență cardiacă (circa 45.000 cazuri noi/an).
Insuficiența cardiacă poate avea numeroase cauze, cele mai frecvente fiind infarctul miocardic, hipertensiunea arterială și diversele boli ale valvelor cardiace. Toți factorii de risc ai bolilor cardiovasculare, cum ar fi fumatul, diabetul zaharat, consumul excesiv de alcool etc. duc, în final, la apariția insuficienței cardiace. Riscul apariției insuficienței cardiace crește cu vârsta. Îmbătrânirea populației, aproape un sfert din populația României fiind peste 60 de ani, va determina creșterea prevalenței insuficienței cardiace.
Dificultăți de diagnostic și tratament
În România, cazurile noi sunt raportate de către medicii de familie la nivel național, dar din cauză că această activitate nu este validată, există o tendință generală de subraportare. În 2017 s‐au internat în spitalele din România circa 344 de mii de pacienți cu diagnosticul principal sau secundar de insuficiență cardiacă. Durata medie de spitalizare a cazurilor internate este de aproximativ 7 zile.
Conf. dr. Ovidiu Chioncel, şef de secţie în cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. C.C. Iliescu“, avertizează că „una din trei persoane moare sau se reinternează în anul următor ultimei spitalizări. 7,4% din pacienții cu insuficienţă cardiacă mor în spital. 9 din 10 pacienți nu știu că suferă de insuficiență cardiacă.“
Afecțiuni asociate
Pacienții cu IC au în general una sau mai multe afecțiuni asociate (comorbidități), ceea ce contribuie la complexitatea acestor cazuri atât din punct de vedere al schemei de tratament, cât și al monitorizării bolii.
Principala comorbiditate (60% din pacienți) în cazul pacienților spitalizați cu IC este hipertensiunea arterială, urmată de fibrilația atrială (35% din pacienți).
Aproximativ 14.400 de ani de viață se pierd prematur, anual, prin deces, înainte de speranța de viață standard, din cauza insuficienței cardiace. În acest context, probabilitatea medie de supraviețuire peste zece ani a unui pacient cu insuficiență cardiacă este de 20%. „Prognosticul este mai prost decât la majoritatea formelor de cancer, în condițiile unui tratament cu posibilități relativ limitate. În plus, insuficiența cardiacă implică utilizarea unor resurse importante din partea societății pentru tratamentul acestor pacienți și pentru reintegrarea lor socială“, spune prof. dr. Dragoş Vinereanu, medic primar cardiolog la Spitalul Universitar de Urgenţă din București, Prorector al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ şi preşedinte al Societăţii Române de Cardiologie.
Majoritatea cazurilor de insuficiență cardiacă externate din spital merg la domiciliu, unde urmărirea acestor pacienți este dificilă. În plus, programele de recuperare cardiovasculară lipsesc.
Ca atare, reinternările pentru insuficiență cardiacă sunt frecvente, crescând mult costurile. Acestea reprezintă o problemă importantă atât pentru spitalele din România, cât și pentru calitatea vieții acestor pacienți.
În contextul numărului tot mai crescut de persoane ce suferă de insuficiență cardiacă și al prognosticului sumbru al acestei afecțiuni, în România este necesară recunoașterea importanței majore a acestei patologii și crearea de programe pentru depistarea precoce, tratamentul modern și urmărirea evoluției acestor pacienți
Pai, se poate si mai rau, in Romania se poate muri dupa o banala amigdalita!
„Tânărul şocat şi revoltat după ce mama lui a murit în ambulanţă după o operaţie banală de amigdalită: „A început să-i curgă puroi pe nas, gură şi pe urechi“.
O femeie în vârstă de 46 de ani a murit după ce s-a prezentat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu pentru o banală amigdalită.
Constantin Dobromir spune că mama sa a murit pentru că a contactat în spital o bacterie Klebsiella.
Femeia a făcut un stop cardio-respirator. A fost resuscitată şi a fost readusă la viaţă. dar au survenit episoade asemănătoare, iar, până la urmă, a murit în ambulanţă. „După 5 zile pe salon a fost să i se facă o investigaţie la inimă şi a făcut un stop cardiac pe masa medicului. A fost resuscitată 30 de minute. Cei de la Terapie intensivă mi-au spus că şi facă se întâmplă o minute o să fie leguma. A rămas la terapie intensivă, iar dimineaţa când am fost acolo mi s-a spus că a mai făcut un stop cardiac şi că a intrat în comă. Am tot sperat 4 zile, dar a început să tot facă stopuri cardiace. Mi s-a spus că nu mai are nicio şansă. Am vrut s-o iau acasă, pentru că mi-a spus că dorinţa ei, dacă ar fi să moară, este să fie acasă. În salvare a venit un preot în salvare şi a îngrijit-o, iar când au deconectat-o de la aparate a început să-i curgă puroi, pe nas, gură şi pe urechi“, a spus el.
Tanarul a spus că mama sa nu mai fusese internată în spital de la naşterea lui.”
Cotidianul, va rog sa dati postarea!
Lasă așa … , protocoale să fie și luptă anticorupție … !
Piinea fara sare !De ce lipseste,cu desavirsire in multe localitati(la tara,dar si in orasele) sau este insuficieta in cele mai multe magazine alimentare din orasele mari ?
De ce este atit de multa sare in celelalte alimente ?Nu exista in Romania reglementari,care sa fie si respectate ? Se stie ca excesul de sare este printre principalii factori care duc la internari repetate,la scaderea supravietuirii,si totusi nu se face nimic in acest sens.
Cine raspunde ?