La rece despre scandalul Kovesi şi pericolul continuităţii lui Traian Băsescu la „şefia” Parchetelor

Ca să înţelegem toată nebunia din aceste zile, de aici trebuie plecat, de la o declaraţie a lui Crin Antonescu: „Mă despart fundamental de decizia numirii de către Victor Ponta a dnei Kovesi la şefia DNA, dar USL nu se rupe”. Deci faptele sunt clare. Victor Ponta a continuat să mizeze pe „soluţia” Kovesi, iar Crin Antonescu s-a dezis categoric de ea. De ce au ales cei doi soluţii diametral opuse nu este greu de explicat. Victor Ponta vrea să guverne fără probleme şi vrea să guverneze şi după 2016. Crin Antonescu vrea să devină preşedintele României. Ca să guverneze, Ponta încearcă să evite pe cât posibil să intre în coliziune cu axa Băsescu-Bruxelles. Ca să ajungă preşedinte, Antonescu are nevoie de sufragiile populare. În această cheie trebuie privită decizia lui Victor Ponta de a alege „soluţia” Kovesi şi a lui Crin Antonescu de a o repudia categoric.

La prima vedere, paradoxal, contradicţia fundamentală punctuală dintre co-preşedinţii alianţei este cea care ar putea să conducă la îndeplinirea obiectivelor propuse, adică o guvernare utilă pentru români şi pentru România (până acum guvernul nu a plecat încă din block-start-uri) şi un preşedinte altfel decât Traian Băsescu (aşa cum declară Crin Antonescu că vrea să fie). După nominalizarea lui Kovesi, scena politică s-a inflamat, analiştii politici şi mass-media (inclusiv cea ostilă, care, logic, acum ar fi trebuit să-l apere) au decretat la unison (cu multe voci isterice) că Victor Ponta este inamicul public numărul 1. Antonescu a rămas în colimatorul slujbaşilor lui Ghiţă Sebastian, care au o misiune de îndeplinit, iar unii îi reproşează că nu a ieşit din USL. Nu am să mă apuc acum să deschid şi eu focul. Şi nici să acord diplome de merit. Până nu voi (vom) avea răspunsul la câteva întrebări, nu mă voi pronunţa decisiv.

Prima întrebare sună astfel: de ce Kovesi? La această întrebare ar fi trebuit ca Victor Ponta să răspundă din primul minut. Cum nu avem răspunsul, trebuie să speculez următoarele variante:

a) Kovesi este propunerea fermă a Bruxelles-ului (în acest caz, chiar dacă nu sună deloc bine, pentru că este cam vorba de o impunere tip „Moscova” din anii ’50, i-aş acorda circumstanţe atenuante lui Victor Ponta);

b) Kovesi este propunerea lui Traian Băsescu (această situaţie nu este de acceptat, iar Victor Ponta trebuia să dea cărţile pe faţă);

c) Kovesi este propunerea Bruxelles-ului şi a lui Traian Băsescu (idem varianta b);

d) Kovesi a trecut de „partea poporului” sau a devenit „omul lui Ponta” (am fi în faţa unei soluţii imorale, tot politizare se cheamă, dar ar fi varianta „răului cel mai mic”).

A doua întrebare: ce jocuri face Daniel Morar (şi procurorii DNA) dacă face?

Înainte de a pune pe tapet variantele posibilie de răspuns, trebuie să fac un rezumat: marţi, în CSM, Daniel Morar şi Oana Hăineală nu-i acceptă lui Ponta ca numirile să fie făcute conform legii în vigoare (culmea, legea „Macovei”), ci după „cerinţele” Bruxelles-ului şi, atenţie, conform unor criterii ale CSM + DNA care în fapt reprezintă ceea ce în limbaj juridic se numeşte adăugire la lege. Deci un abuz de drept. Ponta anunţă că lasă pe seama viitorului ministru al Justiţiei problema numirii procurorilor. Marţi seara, la RoTV, Daniel Morar o desfiinţează pe Kovesi şi se erijează într-un fel de guru al tuturor procurorilor din România. Miercuri Ponta reacţionează şi revine cu lista procurorilor şi cere CSM avizele, mergând din nou pe varianta legii aflate în vigoare. CSM se opune din nou şi stabileşte un calendar cu termene foarte lungi pentru proceduri.

Cum evident nu ne aşteptăm de la Daniel Morar la vreun gest de transparenţă şi cum nu putem da deloc credit explicaţiilor lui, iarăşi mă gândesc la câteva variante:

a) Morar execută ad-litteram un ordin al lui Băsescu pentru a împiedica numirea la şefia Parchetelor a vreunei persoane neagreate de preşedinte, chiar cu riscul uriaş de deficit de imagine (pentru Băsescu & Co.) generat de (eventuala) sacrificare a lui Kovesi (nu este o variantă de exclus din calcul);

b) Varianta „a” cu un amendament: Kovesi este în cărţile lui Băsescu, dar tot circul are rolul de a spăla „coabitarea” Ponta-Băsescu, se merge pe varianta „înţelegerii” între părţi la conducerea Parchetelor (această variantă este cea pe care o creditez cu cota cea mai mare);

c) Morar are „partida” lui personală la Bruxelles (este ceea ce susţine Ponta; nu-i acord decât 1% credit; nu pot să cred că oficialii de la Bruxelles pot sta la aceeaşi masă cu simplii executanţi);

d) Morar îşi joacă propria partitură, independent de Băsescu, dar în interdependenţă cu serviciile secrete (nu este de exclus această variantă, care însă poate fi şi, cel puţin în proporţie de 50%, o derivată a variantei „a”);

e) Morar îşi joacă propria partitură, independent de Băsescu (o exclud din start pentru că Morar este tipul de executant care cunoaşte la perfecţie sintagmele „să trăiţi, şefu” şi „se rezolvă, şefu”).

Cu siguranţă, răspunsurile la cele două întrebări se regăsesc într-una din variantele prezentate. În funcţie de variante vom vedea cine iese în câştig sau cine iese în pierdere. În acest moment, Victor Ponta este perceput ca fiind cel care pierde cel mai mult, iar Crin Antonescu are şi el un uşor deficit de imagine. Dacă Băsescu va accepta integral lista, atunci Ponta va avea un uriaş deficit de imagine, iar Antonescu se va afla în postura de mare câştigător. Doar dacă Băsescu refuză lista integral (nu pot exclude şi această variantă), Ponta iese relativ bine, dar dacă o refuză doar parţial, şi anume îi radiază pe cei doi procurori care nu sunt „ai lui” (ai lui Băsescu – n.a.), atunci Ponta este un politician terminat.

După declaraţia de presă de joi a lui Traian Băsescu, pot trage totuşi nişte concluzii:

1. Se certifică, până la proba contrară, variantele „b” şi „c” de la prima întrebare
2. Se certifică, până la proba contrară, varianta „b” de la a doua întrebare.
3. Se confirmă faptul că s-a lucrat intens la mazilirea (pe nedrept) a Monei Pivniceru, singurul ministru cu adevărat independent al Justiţiei din ultimii ani. Se confirmă o complicitate a lui Ponta la intenţia lui Traian Băsescu de a scăpa de Mona Pivniceru.
4. Victor Ponta trebuie să dea, după ieşirea lui Traian Băsescu, explicaţii foarte clare acum, altfel riscă să piardă puncte enorme şi există şi riscul ca electoratul USL să se reorienteze.
5. Din nou Traian Băsescu a demonstrat că ştie să joace la cacealma. Legea românească o consideră că este respectată doar atunci când numirile îi convin. Când nu-i convine, apelează la „cerinţele Bruxelles-ului”, care însă nu îi mai sunt folositoare când îşi atinge scopul.
6. Nu mă aştept ca procurorii DNA şi cei de la CSM să aibă vreo reacţie după ieşirea lui Traian Băsescu, deşi preşedintele le-a dat „indicaţii preţioaase” contrar comunicatelor emise miercuri de cele două entităţi.
7. Nu mă aştept nici la o reacţie din partea Comisiei Europene.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.